Strategiile pentru adresarea și prevenirea hărțuirii cibernetice necesită un efort susținut, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și copiii înșiși.
Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei. Hărțuirea fizică este încă o problemă în școli, mulți cercetători afirmând că unele dintre consecințele sale pe termen lung pot fi chiar mai grave decât cele imediate – până la punctul în care pot duce la schimbări în comportamentul și personalitatea victimei.
Odată cu apariția internetului, hărțuirea – la fel ca și comunicarea în general – și-a îmbunătățit eficiența. În zilele noastre, cyberbullying-ul (cunoscut și drept hărțuirea cibernetică) se poate realiza din confortul propriei case, iar victima poate nici măcar să nu-l cunoască pe hărțuitor. Cu toate acestea, chiar dacă metodele și tehnicile se pot schimba, rezultatul este la fel de grav – de fapt, este adesea chiar mai rău decât în cazul agresiunii fizice.
Vom analiza diferitele forme de hărțuire, efectele reale ale abuzului și ale hărțuirii online asupra victimelor și motivele pentru care părinții și tutorii trebuie să se implice în susținerea unei culturi ce promovează respectul față de ceilalți în mediul online.
Ce este cyberbullying-ul?
Conform dicționarului Merriam-Webster, cyberbullying-ul presupune „publicarea în mediul online a unor mesaje răutăcioase despre o persoană (cum ar fi un elev), deseori în mod anonim”. Cu toate acestea, hărțuirea cibernetică poate lua multe alte forme și, ca atare, implică utilizarea tehnologiei moderne pentru a viza, hărțui și agresa o persoană.
Victimele primesc mesaje, postări sau comentarii neplăcute pe telefon sau pe conturile din rețelele sociale. Acest abuz poate avea loc aproape non-stop, victima fiind pusă în fața comportamentului agresiv, plin de ură și răutate al agresorului său.
Putem considera hărțuire cibernetică orice conținut online folosit pentru a răni pe cineva. În plus, forma de intimidare poate varia, putând viza orientarea sexuală a cuiva, aspectul, vârsta, rasa, etnia, religia. În multe țări, hărțuirea cibernetică este o infracțiune, iar autorii acesteia pot fi condamnați la mai mulți ani de închisoare.
Consecințele hărțuirii cibernetice
Hărțuirea online poate fi foarte dăunătoare, mai ales pentru că este adesea anonimă și poate avea un impact semnificativ, pentru că mesajele neplăcute postate public în mediul online pot fi citite de către oricine. Hărțuirea cibernetică poate face ca persoana să se simtă ca și cum nu ar exista nicio scăpare atunci când intimitatea sa a fost încălcată.
Acest lucru are un efect semnificativ asupra sănătății mintale a victimei, deoarece stresul și starea emoțională generală pot avea un impact major asupra tiparelor de somn, a dispoziției și a obiceiurilor alimentare. De asemenea, toate acestea pot conduce la anxietate și depresie, care au, la rândul lor, consecințe nedorite. Având în vedere că copiii sunt de obicei țintele hărțuirii cibernetice, îngrijorările părinților sunt justificate.
Autorul agresiunii online, de asemenea, se poate confrunta cu consecințele faptelor sale. Pe lângă o pedeapsă cu închisoarea, agresorii pot trece prin momente dificile la școală, se pot confrunta cu concedierea de la locul de muncă sau cu perspectiva de a deveni ei înșiși ținte ale hărțuirii cibernetice.
Cum a evoluat cyberbullying-ul de-a lungul timpului
Agresiunea online a evoluat de-a lungul anilor și, pe măsură ce ritmul inovațiilor tehnologice se accelerează, se creează spații diferite și variate pentru hărțuire.
Primele cazuri de hărțuire ar putea fi considerate apelurile telefonice sau mesajele text pline de ură, care au evoluat prin intermediul platformelor de mesagerie online. Primul caz real de cyberbullying care a atras atenția a fost în 2007, în SUA, când o adolescentă de 13 ani, s-a sinucis după ce vecinii ei au creat un profil fals pe Myspace pentru a o hărțui.
Acesta a fost un indiciu al lucrurilor care urmau să vină, pentru că apariția smartphone-urilor, a multitudinii de site-uri și rețele de socializare, dar și a serviciilor de mesagerie au creat medii noi pentru astfel de acte josnice. În 2010, Hope Sitwell, o altă adolescentă de 13 ani, s-a sinucis pentru că prietenul ei a împărtășit fotografia ei nud cu elevii din șase licee din Florida.
Datorită prevalenței site-urilor de socializare precum Instagram, Snapchat, Discord, Reddit, Twitter și Facebook, persoanele sunt din ce în ce mai expuse la amenințarea hărțuirii cibernetice. Așa cum am trecut de la mesajele de pe telefonul mobil la mesajele online, la fel s-au schimbat și formele de agresiune online, fotografiile și videoclipurile fiind folosite pentru a hărțui persoanele, erodând din ce în ce mai mult intimitatea și spațiile personale sigure.
Recent, o copilă de 12 ani din Buzău și-a anunțat sinuciderea pe Snapchat. Salvarea a venit din SUA
Fata de 12 ani din Buzău a pus pe jar autoritățile internaționale după ce a postat un mesaj alarmant pe o aplicație de mesaje multimedia, în care a anunțat intenția de a se sinucide.
Mesajul a fost inițial detectat de autoritățile americane, care au alertat imediat Interpol-ul.
În urma emiterii unei alerte mondiale de către Interpol, polițiștii din Buzău au reușit să găsească și să salveze fata în mai puțin de o jumătate de zi. În momentul în care au ajuns la ea, fata le-a spus că avea gânduri negre din cauza bullying-ului cibernetic de care a fost victimă.
Tehnologia de azi permite detectarea automată a unor cuvinte cheie din mesajele transmise pe rețelele sociale și posibilitatea alertarii autorităților în astfel de cazuri.
(un articol mai vechi, actualizat recent de Catalin Mihai Anghel, presedintele Asociația Părinții Noștri a Liceului Ovidius din Constanta, expert securitate informatica)
#parintiinostriovidius #Cyberbullying #educatie #catalinanghel