Când? Pe 24.09.2017, ora 17.00 Plecare – Cazino Constanta
De ce Marș pentru Constanța ! ?
Pentru că noi, constănțenii, vrem un oraș mai curat, mai frumos și mai îngrijit.
Pentru că vrem să redăm Constanței și constănțenilor simbolul acestui oraș, Cazinoul nostru cel frumos!
Vrem ca vocile noastre să fie auzite, printr-un marș simbolic care să trezească în inimile cetățenilor spiritul civic și să le aducă aminte că dacă nimeni nu ia atitudine și nimeni nu încearcă să schimbe ceva, atunci nimic nu se va schimba !
Ultimii ani au plasat Constanța într-un con de umbră, nu s-au mai făcut investiții și banii cetățenilor, colectați din prea multe impozite și taxe pe plan local, au fost cheltuiți irațional și împrăștiați hei-rupistic și discreționar, mulți dintre ei nefiind cheltuiți cu folos, prea mulți poate pe cheltuieli sociale,(Subvenții și evenimente lipsite de consistență) sau evenimente cu prețuri supraevaluate.
Vom mărșăluii pașnic, încercând să strângem cât mai mulți cetățeni care se simt parte vie a acestui oraș și care nu sunt indiferenți la suferința lui, suferință pricinuită de lipsa de interes a autorităților față de bunăstarea orașului și a cetățenilor.
Acest demers reprezintă dorința noastră pentru conștientizarea și începutul schimbării modului de gândire a constănțeanului față de propriul oraș, pentru că, cetățeanul trebuie să știe foarte bine care îi sunt drepturile dar și obligațiile, și să mai știe că, dacă vrea și se implică în mod activ, atunci chiar poate să schimbe acest oraș minunat !
Este al doilea marș de acest gen organizat până acum, și dorințele noastre, în afară de trezirea sentimentului civic, sunt simple :
– un oraș mai curat (renegocierea contractului cu firma prestatoare a serviciului de salubritate), pentru că vrem să vedem străzile mai curate, măturate dimineața și spălate seara !
– un oraș mai frumos (renegocierea contractului cu firma responsabilă cu spațiile verzi), pentru că vrem să avem mai multe spații verzi, pline cu flori, care să ne încânte privirea și să ne facă să simțim că trăim într-un oraș european port la Marea Neagră
– un oraș mai îngrijit (implicarea efectivă a primăriei, prin pârghiile legale pe care le are la dispoziție, respectiv inspectorii din cadrul serviciului de urbanism și a agenților serviciul public de Poliţie Locală în activitatea de verificare pe teren spre rezolvarea problemelor specifice urbei), și aici mă refer la cazurile cerșetorilor prezenți la fiecare colț de stradă sau intersecție, la cazul inventarierii și ținerii sub observație a elementelor de mobilier și decor urban, deteriorarea și înlocuirea sau repararea acestora, semnalată prin rapoarte de monitorizare și coltrol; la semnalarea cazurilor de vandalism, de distrugere, cazuri unde proprietarii anumitor imobile nu își toaletează spațiul verde aferent și nu degajază trotuarul din fața proprieteății, și toate aceste aspecte legate de îngrijirea proprietății și a orașului.
VREM:
– piste de biciclete (urgentarea procedurilor în curs și solutii noi rezultate în urma consultarii cu asociatiile de profil),
– mai multe investiții în cultură (fără a vorbi aici de kitsch si programe inutile),
– accesare fonduri europene (pentru proiectele mari de infrastructură),
– străzi asfaltate – acum, nu peste 10 ani
– parcări amenajate – plata ușoara cu sms / aplicație mobil
– un oraș cu buget participativ – noi să alegem pe ce se cheltuiesc banii
– transparență în cheltuirea banului public
– registrul spațiilor verzi – și respectarea legii privind tăierea copacilor
– reabiliitarea spațiilor de joacă pentru copii și construirea de spații noi mai ales în zonele ce au construcții recente – orașul se mărește zilnic
– o comunicare mai bună cu cetățenii prin serviciile publice locale
– investiții masive în educație și sport (construcții de săli de sport în școlile și liceele care nu au, dotarea școlilor cu aer condiționat și table interactive sau tablete, etc)
– și, binențeles reabilitarea Cazinoului Constanța, simbolul acestui oraș, care a fost lăsat în paragină, în mod deliberat și criminal, de către fosta administrație, care în ultimii 14 ani și-a bătut efectiv joc de acest oraș și toate simbolurile lui !
În încheiere vreau să reiterez ideea că acest marș are un caracter civic, el este pentru noi, pentru constănțenii care sunt nemulțumiți de starea orașului în care trăiesc și vor să schimbe cât mai curând imaginea urbei și modul de viață al constănțenilor:
Pentru că:
Dacă nu noi, atunci cine ? Dacă nu acum, atunci când ?
Mesaje marș:
Constanța nu doarme !
Suntem cu ochii pe voi !
Eu sunt Constanța !
Constanța protestează!
Noi iubim Constanța!
Pagină eveniment
https://www.facebook.com/events/1607883369450373/
Unul din avantajele României pe piața mondială și regională era piața forței de muncă. Aveam forță de muncă, era bine calificată și era dispusă să învețe și să muncească.
Azi, nici nu mai avem oameni, nici nu mai sunt așa adaptați la cererile actuale, nici nu prea sunt dispuși să învețe alte meserii cerute de piață.
Guvernanții din ultimele 2 decenii au făcut praf cea mai importantă resursă a României!
Se știe că în condiții de concurență reală pe piața forței de muncă, nivelul salariilor se reglează de piață. Statul ar trebui să nu intervină, cel mult să fie un garant al condițiilor legislative corecte și care stimulează bunăstarea angajaților și taxarea corectă și nediscriminatorie.
Sunt un susținător al creșterile salariale mai ales în condițiile în care suntem membru al Uniunii Europene și concurența deja se manifestă și în interiorul acesteia, acesta fiind un lucru bun de-altfel… dar, când tu Stat crești salariile și de 2-10 ori la bugetari, influențănd și distorsionând și piața forței de muncă la privați, dar nu ajustezi și alocările bugetare pentru servicii, nu ajustezi nivelul impozitelor care să facă posibile aceste creșteri salariale – se cheamă că îți bați joc de viitorul cetățenilor tăi.
Voi da câteva exemple:
1. Noi vrem să avem salarii ca-n Germania, Franța, Suedia sau Japonia (adică salarii mari și foarte mari), dar scădem impozitele până la niveluri insignifiante, făcându-ne să ne întrebăm dacă aceste creșteri salariale sunt sustenabile pe termen lung, pentru că unii se gândesc și la moștenirea lăsată copiilor lor…
2. Prin măsurile guvernamentale (creșterea salariului minim) distorsionezi piața forței de muncă la privați, dar tu aloci la categoria cheltuieli pentru servicii sume mai mici (serviicii care se executa de companii private) – înseamnă că ești ageamiu. Concret în IT o campanie are azi o presiune pe salarii de 20-30% creștere, dar e nevoită să accepte contracte de servicii cu bugete de și de 30%-50 mai mici (scăderi explicate ca lipsa resurse financiare). Astfel, antreprenorii sunt nevoiți să plătească salarii minime ce nu asigură veniturile plătite, băgându-le practic în faliment…
3. Nu se pot plăti la privat salarii la medici de 3-4.000 de euro dacă nu cresc tarifele la prestările către populație. Nu mai mințiți populația că vor scădea prețurile la impozite și servicii că nu are cum să fie sustenabilă altfel creșterea de salarii.
4. Taxarea resurselor naturale e făcută împotriva intereselor românilor. Redevențe mici, legi care lasă loc de interpretare și de șpagă. Când ai resurse în Marea Neagră, dar tu le dai pe mai nimic se cheamă că îți furi singur căciula.
5. Nivelul evaziunii este un barometru al eficienței mecanismelor de a colecta taxe, dar și oportunității acestor taxe. Gradul scăzut de fiscalizare a economiei poate avea ca efect creșterea nivelului acestor taxe – banii sunt plătiți doar de o anumite zonă a economiei, presiunea fiind mai mare pe contributorii existenți. Nu știu de ce nu se upgradează o dată casele de marcat astfel încât să fie conectate online la ANAF.
6. Conformarea contribuitorilor nu se poate face dacă legea nu se aplică la fel pentru toți. De exemplu, azi sunt unități ale alimentatiei publice care emit bonuri fiscale și sunt altele care fac încă evaziune, punând și presiune pe unitățile corecte…
Bun, ne-am pierdut avantajul resurselor umane. Dar la fel de bine putem vorbi și de pierderea resursele naturale, de rezervele financiare și de atuurile noastre din anii ’90!
Se pare ca ne-am pierdut și busola între timp… suntem conduși de submediocri, suntem copleșiti de impostură, am renunțat să facem educație de calitate, am pierdut sentimentul național și sentimentul de dreptate.
Ordonanțele pentru grațiere pentru care protestează zilele acestea oamenii în orașele principale din țară sunt numai vârful aisbergului. Oare de ce protestează oameni din ce în mai mulți zilele acestea ?
Hmmm… poate pentru că minciunile și furturile guvernanților de după revoluție nu mai pot fi așa ușor digerate la micul dejun. Dar ales nu pot fi digerate în fiecare seară la organele de presă ale partidelor de la TV.
Da, ale tuturor politicienilor …să nu se îmbete cu apă rece cei care acum încearcă să se ralieze acum curentului popular protestatar.
Nu poți opri o oală clotită să fiarbă fără să ca cineva să se… frigă! (aviz oamenilor vremelnic la putere)
Nu poți prosti o țară întreagă legat de motivele reale ale acestor legi și ordonanțe privința grațierea.
Nu poți nega realitatea crudă a pericolelor legate de derurnarea de la statul de drept. De la emiterea de legi cu Dedicație.
Politicienii stabilesc nivelul taxelor și sunt responsabili de tot ce e rău sau bun la nivel de țară.
Ei au avut banii pe mână și puteau să construiască autostrăzi, școli, spitale și penitenciare. Au făcut asta? Prea puțin, spre deloc. Au risipit/furat o mare parte din acești bani, iar acum se plâng că deținuții nu au loc în penitenciare și că au condiții inumane. Păi cine le-a gestionat până acum??
Acum tot acești oameni (în cazul nostru cei din PSD și ALDE) vin și spun că dau o lege prin care pot să scape cei ce au cheltuit greșit acești bani și s-au ‘înfruptat’ din banul public. Unii deja condamnați, unii aflați doar in stadiul de urmărire penală. Tot ei, vin să dea o lege a amnistiei și grațierii prin care vor să scape de Greșelile Trecutului.
Să plătească ei amenda (aia care o veni), că ei au gestionat banii publici, dar să nu elibereze elibereze vinovații de jaful public!
Să vină toți Miniștrii Justiției de până acum să ne zică cum au rezolvat ei situația jalnică din penitenciare. Că ea nu e așa de ieri, de azi…
Acesta este poate și șansa noastră de a trăi vreodată într-o țară ca afară.
Dacă acționează și nu doar vorbesc , oamenii uniți in jurul unor idei nu au cum să fie ignorați. Schimbarea vine doar cu implicare!
Internetul și blogurile reușesc să depășească ca și importanță presa tradițională.
De ce ?
1. Libertate de exprimare maximă
2. Concurență reala
3. Viteză de reacție
Vă urez de pe acum, cât încă nu e înghesuială pe net: Dragilor, să avem un an mai bun, să ni se îndeplinească toate dorințele rezonabile! Și visele țintite (chiar și cele nerealiste)!
Aveți curaj să pășiți în 2017 fără teamă. Sigur veți face și greșeli, dar cine e făr’ de greșeală?
Să trăiți intens, să dăruiți mult, să vă bucurați de călătorie, să iubiți natura! Folosiți semnele diacritice!
Dar să nu rămâneți indiferenți!
Fiți recunoscatori pentru fiecare respirație, râdeți la glume, ajutați-vă aproapele.
Trăiți clipa!
Și nu uitați să dați Like la postările care vă plac! Începeți de pe acum să urmați aceste sfaturi! Nu mai e timp de pierdut! :))
Hai că v-am smuls o lacrimă. Sau un zâmbet!
An nou fericit!
Decizia Senatului SUA privind Republica Moldova. Ion Iliescu trădătorul care a ratat Reunirea Moldovei cu România în 1991.
În 28 Iunie 1991 Senatul SUA a emis rezoluţia 148, prin care hotărăşte că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova .
Citiți documentul ascuns opiniei publice de politicienii din România şi Moldova și observați cu atenție motivele!
SUA a recunoscut dreptul Reunificării Moldovei cu România! În 28 Iunie 1991 Senatul SUA a emis rezoluția 148, prin care hotărăște că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova. Citește documentul ascuns opiniei publice de politicienii din România și Moldova!
”CONGRESUL 102
SESIUNEA 1
Rezoluția Senatului 148
Pentru a exprima convingerea Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.
ÎN SENATUL STATELOR UNITE
28 IUNIE (ZI LEGISLATIVĂ, 11 IUNIE), 1991
Dl. PRESSLER (pentru el însuşi şi Dl. HELMS) a depus următoarea hotărâre, care a fost trimisă Comitetului pentru Relaţii Internaţionale
HOTĂRÂRE
Pentru exprimarea convingerii Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.
Întrucât principatul românesc al Moldovei a apărut ca stat independent în secolul al XIV-lea;
Întrucât Moldova a fost invadată în 1806 de către Armata Rusă şi anexată de către Imperiul Rus în 1812 ca rezultat al Tratatului Ruso-Turc de la Bucureşti;
Întrucât la 15 noiembrie 1917 Guvernul Sovietic a proclamat dreptul la autodeterminare al popoarelor din Imperiul Rus şi înfiinţarea unor state separate;
Întrucât la 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării, adunarea constituantă moldovenească aleasă în mod democratic, a proclamat Moldova ca stat independent;
Întrucât la 9 aprilie 1918 Adunarea Constituantă a votat unirea Moldovei cu Regatul României;
Întrucât Statele Unite, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia şi restul statelor aliate au aprobat şi au recunoscut în mod explicit reunirea Moldovei cu România în Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920;
Întrucât forţele armate ale Uniunii Sovietice au invadat Regatul României la 28 iunie 1940 şi au ocupat estul Moldovei şi Bucovina de Nord şi Herţa, încălcând Carta Ligii Naţiunilor, Tratatul de la Paris din 1920, Tratatul General pentru Renunţarea la Război din 1928, Pactul Româno-Sovietic de Ajutor Reciproc din 1936, Convenţia pentru Definirea Agresiunii din 1933 şi principii general recunoscute ale dreptului internaţional;
Întrucât asupra anexării Moldovei, a Bucovinei de Nord şi a Herţei s-a hotărât în mod prospectiv în anumite protocoale secrete dintr-un tratat de neagresiune încheiat între Guvernul Uniunii Sovietice şi Imperiul German la 23 august 1939;
Întrucât între 1940 şi 1953 sute de mii de români din Moldova şi Bucovina au fost deportaţi de Uniunea Sovietică în Asia Centrală şi Siberia;
Întrucât Guvernul Statelor Unite şi-a exprimat în mod repetat refuzul de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma termenilor aşa-zisului Pact Stalin-Hitler, inclusiv anexarea Estoniei, a Letoniei şi a Lituaniei în 1940;
Întrucât Guvernele Regatului Unit, Uniunii Sovietice şi Statelor Unite sunt părţi ale Cartei Atlanticului din 14 august 1941, în care semnatarele şi-au declarat „dorinţa de a nu fi martore la schimbări teritoriale care nu concordă cu voinţa exprimată în mod liber a popoarelor interesate” şi şi-au afirmat dorinţa „de a fi martore la restaurarea drepturilor suverane şi a autoguvernării către cei care au fost vitregiţi cu forţa de ele” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;
Întrucât la 31 august 1989 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat limba română ca limbă oficială a Republicii şi a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupaţiei, ca alfabet al românei scrise;
Întrucât în martie 1990 poporul român al Moldovei a putut vota, în alegeri libere şi corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem al Moldovei;
Întrucât la 27 aprilie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a reinstaurat steagul românesc ca steag oficial al republicii;
Întrucât la 23 iunie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat Republica Moldova stat suveran;
Întrucât la 16 decembrie 1990 peste opt sute de mii de români s-au strâns la A Doua Mare Adunare Naţională în capitala Moldovei, Chişinău, să declare independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate;
Întrucât poporul Moldovei a refuzat să ia parte la referendumul sovietic din 3 martie 1991, în ciuda eforturilor guvernamentale sovietice de ameninţare şi intimidare a poporului moldovean spre a accepta un nou tratat unional;
Întrucât statele semnatare ale Actului Final de la Helsinki au acceptat principiul egalităţii între popoare şi dreptul acestora la autodeterminare;
Și
Întrucât, în temeiul articolului 8 din Actul Final de la Helsinki, „toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-şi hotărască, când şi dacă doresc, statutul politic intern şi extern, fără ingerinţe exterioare şi să îşi urmărească după propria voie dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală”: Aşadar, să fie decis, în momentul de faţă, că este convingerea Senatului că Guvernul Statelor Unite trebuie
1) Să susţină dreptul la autodeterminare al poporului Moldovei şi al Bucovinei de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică, şi să emită o declaraţie cu acest scop; şi
2) Să susţină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod paşnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominante ale dreptului internaţional şi în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”
Iată textul original, preluat de pe pagina oficială a Senatului SUA
To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.
IN THE SENATE OF THE UNITED STATES
June 28 (legislative day, JUNE 11), 1991
Mr. PRESSLER (for himself and Mr. HELMS) submitted the following resolution;
which was referred to the Committee on Foreign Relations
RESOLUTION
To express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.
Whereas, the Romanian principality of Moldavia emerged as an independent state in the 14th century;
Whereas, Moldavia was invaded in 1806 by the Russian Army and annexed by the Russian Empire in 1812 as a result of the Russo-Turkish Treaty of Bucharest;
Whereas, on November 15, 1917, the Soviet Government proclaimed the right of the peoples of the Russian Empire to self-determination and the establishment of separate states;
Whereas, on December 2, 1917, the democratically-elected Moldavian constituent assembly, the Sfatul Tsarii, proclaimed Moldavia an independent republic;
Whereas, on April 9, 1918, the Constituent Assembly voted to unite Moldavia with the Kingdom of Romania;
Whereas, the United States, France, Italy, Great Britain, Japan and the other allied states specifically sanctioned and recognized the reunion of Moldavia with Romania in the Peace Treaty of Paris of October 28, 1920;
Whereas, the Soviet Union’s armed forces invaded the Kingdom of Romania on June 28, 1940 and occupied eastern Moldavia and northern Bucovina, and Hertsa in contravention of the Charter of the League of Nations; the Treaty of Paris of 1920; the General Treaty for the Renunciation of War of 1928; the Romanian-Union of Soviet Socialist Republics Mutual Assistance Pact of 1936; the Conventions for the Definition of Aggression of 1933; and generally recognized principles of international law;
Whereas, the annexation of Moldavia, northern Bucovina, and Hertsa was prospectively agreed to in certain secret protocols to a treaty of nonaggression concluded between the Government of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939;
Whereas, from 1940 to 1953 hundreds of thousands of Romanians from Moldavia and Bucovina were deported by the Union of Soviet Socialist Republics to Central Asia and Siberia;
Whereas, the United States Government has repeatedly stated its refusal to recognize forcible seizure of territory pursuant to the terms of the so-called Stalin-Hitler Pact, including the 1940 Soviet annexation of Estonia, Latvia, and Lithuania;
Whereas, the Governments of the United Kingdom, the Soviet Union and the United States are parties to the Atlantic Charter of August 14, 1941, in which the signatories declared their `desire to see no territorial changes that do not accord with the freely expressed will of the peoples concerned’ and affirmed their wish `to see sovereign rights and self-government restored to those who have been forcibly deprived of them’ during the course of the Second World War;
Whereas, on August 31, 1989, the Supreme Council of Moldavia declared Romanian to be the official language of the Republic and reestablished the Latin alphabet forbidden by the Soviet Government during the occupation of Moldavia as the alphabet of written Romanian;
Whereas, in March, 1990, the Romanian people of Moldavia were able to vote in free and fair elections for deputies to the Supreme Council of Moldavia;
Whereas, on April 27, 1990, the Supreme Council of Moldavia restored the flag of Romania as the official flag of the republic;
Whereas, on June 23, 1990, the Supreme Council of Moldavia declared the Republic of Moldavia a sovereign state;
Whereas, on December 16, 1990, more than eight hundred thousand Romanians gathered at the Second Grand National Assembly in the Moldavian capital of Chisinau to declare the national independence of Romanians in occupied territories;
Whereas, the people of Moldavia refused to participate in the Soviet referendum of March 3, 1991 despite Soviet governmental efforts to threaten and intimidate the Moldavian people into accepting a new union treaty;
Whereas, the signatory states of the Helsinki Final Act have accepted the principle of the equal rights of people and their right to self-determination;
and
Whereas, pursuant to article 8 of the Helsinki Final Act `all peoples always have the right, in full freedom, to determine, when and if they wish, their internal and external political status, without external interference, and to pursue as they wish their political, economic, social, and cultural development’: Now, Therefore, be it Resolved, That it is the sense of the Senate that the United States Government should–
(1) Support the right of self-determination of the people of Soviet-occupied Moldavia and northern Bucovina and issue a statement to that effect; and
(2) Support future efforts by the Government of Moldavia to negotiate peacefully, if they so wish, the reunification of Romania with Moldavia and Northern Bucovina as established in the Paris Peace Treaty of 1920, the prevailing norms of international law, and in conformity with Principle 1 of the Helsinki Final Act.”
***
Rezoluția Senatului american are o importanță crucială pentru recunoașterea internațională a dreptului României și Moldovei de a se reuni. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, exprimată în Congresul american. Chiar dacă au trecut 25 de ani de la adoptarea rezoluției Senatului, ea nu a fost abrogată de alt act emis de aceeași autoritate.
Documentul dovedește că în 1991 exista pe plan internațional un orizont de așteptare și recunoaștere a Reunirii Moldovei cu România. Rezoluția Senatului american atestă poziția SUA, favorabilă Reunirii. Să nu uităm că SUA a fost și este vioara întâi în politica internațională. În funcție de poziția ei se iau deciziile de politică externă în multe cancelarii europene.
Înainte ca Uniunea Sovietică să se dezmembreze oficial, Senatul SUA se aștepta ca Moldova, eliberată de jugul sovietic, să se reunească cu România. Acest orizont de așteptare reflecta cursul firesc, natural, normal pe care ar fi trebuit să meargă politicienii din România și Moldova.
Nu doar SUA se aștepta în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci și statele europene. Cu ocazia negocierilor de aderare a României la Consiliul Europei, secretarul general al acestui organism european, Catherine Lalumière, întreba informal dacă România ar trebui primită înainte sau după unirea României cu Moldova (informație primită de la un fost ministru de externe al României). România a fost acceptată în Consiliul Europei în octombrie 1993.
Sigur arhivele Ministerului de Externe conțin documente care atestă poziția statelor europene față de Reunirea Moldovei cu România în anii 1990. Personalul ambasadelor României trimit regulat informări despre poziția demnitarilor statului respectiv, oficială sau informală, despre articole de presă etc. relative la România și printre ele trebuie să fie informații și despre problema Reunirii Moldovei cu România, mai ales în contextul destrămării Uniunii Sovietice. Probabil peste mulți ani aceste documente vor fi accesibile publicului și vom cunoaște mai multe despre momentul ratat de politicieni pentru înfăptuirea Reunirii.
În general se spune că primul președinte al Republicii Modova, Mircea Snegur, s-a opus Reunirii Moldovei cu România. Această caracterizare a atitudinii lui Mircea Snegur este valabilă pentru ultima parte a mandatului său prezidențial. Pentru că președintele Mircea Snegur s-a pronunțat în 1991 în favoarea Reunirii Modovei cu România. Într-un interviu apărut în ziarul „Le Figaro”, la 27 august 1991, el afirma: „Independenţa este, desigur, o perioada temporară. Mai întâi vor exista două state româneşti, dar lucrul acesta nu va dura mult. Repet încă o dată faptul că independenţa Moldovei Sovietice constituie o etapă, nu un scop”.(http://www.mediafax.ro/main-story/focus-relatiile-romania-r-moldova-cand…).
Fostul ambasador al României la Chișinău, Aurel Preda, afirmă că Mircea Snegur a trimis de două ori delegați la București pentru a negocia cu Ion Iliescu Reunirea Modovei cu România, cerând o funcție de vicepreședinte al României pentru Snegur, însă partea română a refuzat(https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/10/26/mafiotul-iliescu-a-ref…). Aurel Preda a participat la redactarea declarației de independeță a Republicii Moldova din 27 August 1991 și a fost primul ambasador al României la Chișinău, ceea ce conferă credibilitate afirmațiilor sale.
Un lucru este cert, România a ratat în 1991 o șansă uriașă pentru Reunificarea țării. În Moldova exista atunci un curent favorabil Reunirii, la fel ca în România. Liderii politici moldoveni au propus Reunirea, desigur în schimbul unor avantaje politice, cerințe firești în negocierile politice. Statele Unite ale Americii au recunoscut oficial dreptul la Reunificare al României cu Moldova, iar în cancelariile europene Reunirea era așteptată.
Deși au existat premise favorabile Reunirii pe plan internațional, ea nu a avut loc. De ce? Cel puțin un răspuns este cert: Ion Iliescu, președintele României în 1991, avea relații prea strânse cu Moscova și a trădat interesul național al României. Sigur Ion Iliescu cunoștea Rezoluția Senatului SUA din 28 Iunie 1991. De ce nu a exploatat-o în interesul național? Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu ca trădătorul care a ratat Reunirea Moldovei cu România în 1991. Ion Iliescu nu a reprezentat interesele poporului român în 1991!
Rezoluția nr. 148 a Senatului SUA este un document de o importanță politică excepțională și trebuie să stea la baza oricăror negocieri viitoare pentru realizarea Reunirii Moldovei cu România. Recunoașterea dreptului la Reunire de către cea mai mare putere mondială trebuie exploatată de toți cei care militează și acționează pentru realizarea acestui deziderat național, singurul PROIECT de țară fezabil pentru români: Reunirea Moldovei cu România.
Europa fierbea. Zidul Berlinului căzuse. ‘Revoluția de catifea’ era în plină desfășurare. ‘Solidaritatea’ din Polonia consolida deja economia de piață. Noi eram ținuți neinformați. Propaganda ceaușistă nu reușea însă să acopere revolta începută la TIMIȘOARA, cu câteva zile mai devreme…
Sânge, lacrimi, emoție, împușcături, manipulare, armata e cu noi, sloganuri ad-hoc, televiziunea e cu noi, oameni panicați, oameni disperați, oameni cu speranță, toatea astea acestea le-am trăit pe nerăsuflate. Ore întregi eram bombardați cu informații care mai de care mai noi și mai copleșitoare.
Erau primele ore de libertate și noi nu știam ce să facem cu ea. Noi, cei mai mulți, căci existau și unii ce ieșiseră din țară până atunci ce au profitat de mega oportunitățile de piață oferite.
Dar asta e alt subiect…
15.000 de minute de emisiuni electorale, peste 200 mitinguri şi sute de întruniri electorale. Este bilanţul alegerilor din anul 1990, primele după aproape o jumătate de veac, în care românii erau chemaţi să-şi aleagă preşedintele. Campania electorală a fost marcată de violente care au făcut înconjurul lumii, e greu să așezi în matcă atâtea energii nefolosite de zeci de ani….
Prima oară am învățat să strigăm.
Parcă și acum se aud sloganurile clamate cu disperare atunci:
‘Armata e cu noi!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
Fără violentă!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Timişoara, Timişoara!’
Azi, după 27 de ani ne strângem mai greu la proteste de stradă împotriva abuzurilor guvernanților…
A trecut un sfert de veac să înțelegem că libertatea se cere apărată de abuzuri. Câți ani vor mai trece până să înțelegem ca libertatea nu e gratis? Că ea trebuie alimentată cu spiritul nostru, cu fiecare respirație.
Câți ani vor trece până vom întelege că educația este extrem de importantă pentru copiii noștri, dar și pentru noi ca națiune?
Libertatea e cea mai de preț comoară pentru o națiune, dar dacă nu ești conștient de sacrificiile înaintașilor tăi, de datoria ta față de urmașii tăi, libertatea rămâne un diamant ținut în seif, un trofeu prăfuit ferecat într-un muzeu.
Libertatea are prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru a o lăsa moștenire urmașilor…
Sincer, mi-e milă de viitorul Prim-Ministru PSD, dacă nu e Liviu Dragnea. Va trebui să-și asume toate promisiunile populiste ale altora. Și să găsească resurse să o facă sau scuze/motive pentru a nu le face.
Sper totuși, ca orice soluție se va găsi – nu va presupune inflație, creșteri bruște de curs valutar sau creșterea deficitului public peste 3%. Sau mai rău… Deși nu prea văd cum e posibil. Sau aduc Prim-Ministru un Magician! 🙂
Domnule Liviu Dragnea, recunoaște! Ai exagerat ‘un pic’ cu acest plan de guvernare. Prea populist de altfel…și populismul are limitele lui de toleranță!
Parcă și văd discuții în Guvern: ‘Nu știu ce a fost în capul ălora de au promis toate astea. Nu se gândeau ca sună atât de bine că va fi votat PSD cu ambele mâini ? Chiar mă mir de scorul așa mic scos de PSD pentru aceste propuneri !
Lăsând gluma la o parte e momentul să propunem o noua lege de responsabilizare a promisiunilor din Campania Electorală. Un contract cu alegătorul prin care partidul semnează toate promisiunile din campanie, iar daca nu le realizează, rezilierea contractului să aibă clauze punitive pentru partide. Să nu mai poată participa la următoarele alegeri și altele… Propuneți voi!
PS: Eu, în locul domnului Liviu Dragnea, aș ieși deja public și aș recunoaște ‘exagerările’ din campania electorală, mi-aș da demisia din fruntea PSD. Poate așa va scapa guvernul de huiduielile din viitoarele proteste. Pentru că gradul de sărăcie e atât de mare pentru o parte din populația țării, că orice nerespectare a promisiunilor din campanie îi va afecta teribil. Sper de asemeni să nu se mute presiunea fiscală pe companii…
Iar în contextul geopolitic actual…
De ce tu vezi realitatea, dar cu toate astea vezi cum societatea se duce în altă direcție? (Vezi parcursul recent ales și de Bulgaria și Moldova…)
Lipsa educației solide și a bunului simț, dar și sărăcia generalizată îi face pe oameni să fie agresivi cu semenii din jur, fizic sau verbal.
Poate aceasta e una din explicațiile violenței verbale din ultima perioadă. Ea e direct proporțională cu frustrările acumulate de persoane chinuite, private poate de bunătate și creativitate acasă sau în școală, bulversate de haosul din educație și din societatea românească.
Bine, bine, ce e de făcut ? Educație. Dar și educație civică și politică. Creșterea productivității muncii. Oameni potriviți la locul potrivit. Creativitate. Inovație. Tehnologie.
Lipsa politicienilor de caracter, documentați și conectati la tendințele internaționale, lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung, lipsa de responsabilitate, incompetența șefilor numiți politic care au devastat economia, alungarea investitorilor prin cereri absurde de șpagă pentru a le permite să investească, lipsa dotărilor si a finanțărilor în economie, dar mai ales în educație – au condus la cresterea procentului de analfabeti, la apariția unor ‘fabrici de diplome’ iar șpaga a devenit instrument generalizat de a rezolva orice problemă. Mai ales acolo unde există un decalaj între importanța funcției/serviciului și salarizarea oferită.
Ce e făcut ? Implicare. Educație. Atitudine. Am mai scris despre subiect aici…
Pe termen scurt trebuie să fim vigilenți, să ne informăm despre ce variante ne oferă azi societatea, să căutam să fim reprezentați de oameni competenți și de bună credință, iar dacă nu găsim așa ceva să recomandăm noi din cei cunoscuți sau chiar să facem noi pasul acesta.
Iar prima îndatorire este să mergem la vot. Altfel, e ca și cum vedem un incendiu, vedem cum se mărește iar noi trecem nepăsători pe lângă el. Stinge focul celor ce pârjolesc azi economia! Votează !
Eu am ales sa mă implic!
Vă prezint candidatura mea în competiția pentru funcţia de Deputat al Județului Constanța.
Pe parcursul întregii mele activități profesionale am avut ocazia să îmi valorific cu succes calităţile manageriale de decizie şi acțiune. Sunt o persoană cu o gândire strategică şi cu fluenţă verbală, posed spirit practic şi de echipă, de-a lungul timpului am devenit un bun negociator, sunt onest si adaptabil, am inţiativă şi sunt creativ.
Empatia, participarea socială activă, comunicarea, lucrul in echipă sunt câteva din competenţele şi abilităţile sociale cu care mă pot mândri.
Îmi propun ca şi principii care să mă călăuzeasca în Parlamentul României: principiul democraţiei reprezentative, o bună comunicare, întelegerea comunităţii şi implicare în rezolvarea problemelor acesteia, aplicarea şi îmbunătăţirea legii, respectarea drepturilor omului.
Consider că este important să te implici in viaţa socială şi să ai caracter în politică. Și acest lucru l-am și exersat în ultimii ani.
Cred că există printre noi oameni de caracter care se pot implica împreună, sub un crez comun şi care pot face diferenţa pe termen scurt, mediu si lung. Cred că este un drum greu, dar care după caţiva ani îşi poate arăta roadele.
Am venit alături de echipa PNL cu gând curat și am șansa să particip în alegeri şi să demonstrez că se poate face politică şi cu alţi oameni decât cu cei cunoscuţi în prezent, sub puterea dreptei, bazată pe competenţă şi proprietate privată, pe recunoaşterea muncii și răsplatirea efortului personal şi pe implicare.
Îmi doresc un stat puternic, dar corect – bazat pe meritocratie.
Doresc să pun un accent deosebit pe rolul muncii de echipa şi pe scopul declarat de a obţine timp de 4 ani rezultate măsurabile. Capacitatea de a găsi soluţii şi de a mă adapta diverselor situaţii politice şi economice sunt şi ele atuuri ale experienţei și pregătirii mele.
Doresc să mulţumesc celor ce au viziuni asemănătoare şi sper ca împreună să dovedim că se poate! Sunt deschis la propuneri … Ce ziceți, mă susțineți ?
Puterea mea vine doar cu reprezentativitatea dumneavoastră.
Cred că a venit timpul să dispară păpușarii din politică și că este momentul pentru un suflu proaspăt de reprezentare a cetățenilor din Constanța și din România.
Cred într-un stat puternic şi suplu bazat pe decizii transparente şi coerente, condus de o clasă politică echilibrată şi care colaborează pe proiecte naţionale și regionale care să îmbunătăţească viaţa cetăţenilor. Cred că putem schimba părerea despre politica românească de până acum – bazată în general pe interese personale și discursuri politicianiste, neacoperite de fapte. Cred că putem ieşi din amorţirea discursului de lemn populist şi cred că de noi depinde să ne fie bine la noi în țară.
Numai prin educație civică și politică ne putem depăși condiția actuală, iar prin implicare a electoratului ‘tăcut’, dar care nu s-a simțit reprezentat se poate depăși cercul vicios în care se pare că mergem…această buclă temporală ce ne trimite spre gaura neagră a lipsei de progres și de bunăstare.
Suntem sătui să alegem răul cel mic, vrem luptă pe proiecte, vrem dialog social real, vrem concurență reală și trasparență în achiziții, vrem simplitatea legilor și interacțiunea cu statul să fie minimală și fără umilințe.
Reforma dezvoltării României poate începe simplu: ne uităm în oglindă, vedem ce avem acum bun si rău și luăm decizii corecte atât pentru viitorul apropiat (oameni, locuri de muncă, oranizare, muncă, puncte tari și puncte slabe), cât pentru viitor ( oportunități, infrastructuri, potențial).
Depinde de noi să schimbăm percepția despre politică, de la ”populism“, ”ceartă“ și politicienii care “iau”, către politicieni care ”oferă” cunoștiintele lor economice și experiența lor de viață în favoarea semenilor, îmbunătățindu-le și ușurându-le viața.
Numai cei ce se adaptează la realitațile economice, inovând în același timp pot spera pentru viitor.
Vom găsi liderii care să nu piardă din vedere aceste aspecte? Este o vorba românească : “cum îți așterni, așa dormi !”
Mă bazez pe cetăţenii oneşti care îşi doresc o schimbarea pozitivă în societate.
Având în vedere că sunt un om care crede în proiecte sper sa găsesc mulţi aliaţi pentru proiectele de care România are atâta nevoie.
Duşmanii mei sunt superficialitatea si mediocritatea.
Sunt conştient că există o cerinţă de prospeţime, prospeţime dublată de caracter şi implicare în comunitate.
Îmi doresc legi simple şi simplu de aplicat.
Cred în rezultate bazate pe merit.
“Succesul este să ajungi unde vrei. Fericirea este să îţi placă unde ai ajuns.” (H.Jackson Brown)
Pe 27 septembrie sărbătorim Ziua Internațională a Turismului în întreaga lume. Hai să vedem cum este perceput turismul in Constanta. Hai sa vedem ce turism practicăm!
În contextul economiei actuale, cu o Românie parte din Uniunea Europeană, Constanta se prefigura, datorita pozitiei sale drept o sursă de turism serios pentru țara noastră, dar și o sursă frumoasă de venituri pentru investitori.
Avem o poziție privilegiată la Marea Neagră, avem peisaje marine deosebite (Mamaia Nord și Corbu), avem plaje cu nisip fin, avem o bază de plecare spre Delta Dunării, avem nămoluri terapeutice, avem tradiții dobrogene demne de a fi redate vizitatorilor Dobrogei, avem lac terapeutic (Techirghiol), avem vestigii istorice nenumărate, avem monumente de artă, avem privilegiul sa ne folosim de toate acestea pentru o economie durabilă si un turism pe întreaga perioada a anului.
Toate acestea ar fi trebuit potențate de o o serie de servicii care să le pună in valoare. Nu prea avem dezvoltat acest sector. Nu avem vapoare să plimbăm turistii pe Marea Neagră. Nu avem centre Spa care să foloseasca nămolul de la Techirghiol (doar punctual în localitatea Techirghiol și limitat pe langă). Nu avem servicii care să umple timpul liber al turistilor prezenti pe litoral. Nu avem sezon extins (functionam la capacitate doar 2-4 luni pe an). Nu avem centru acavatic acoperit (Brașov are).
Am distrus parcuri din Constanta și zone verzi din statiunea Mamaia doar ca să le înlocuim cu betoane si blocuri urâte. Un turism durabil ar fi trebuit să nu afecteze mediul și să vină cât mai aproape de ecologie. Turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității vieții comunităților locale și ar trebui realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în activitatea turistică. Lucrul acesta nu prea întâmplă. Lipsesc investiții mari care să permită concurența reală pe piața serviciilor. Nici nu vor veni aceste investiții dacă autoritățile nu asigură infrastructura necesară. Toate se leagă în industria turismului. Toate au fost împiedicate în ultimii 16 ani la Constanța, încurajându-se un turism de jaf și de spoliere a frumuseților naturii.
Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizează comunicarea, schimbul de idei, de informații, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării caracterului unei persoane.
Creșterea productivității muncii în toată lumea a făcut posibil apariția de timp liber pentru multi oameni, iar creșterea veniturilor oamenilor sporește potențialul turismului național și international. Noi profitam de toate acestea doar 2 luni pe an. Dar cererea este atât de mare, că alte locuri captează această cerere. Iar noi pierdem pe mâna noastră. Sau mai bine zis pe lipsa noastră de măsuri concrete.
Nu mai vorbim ca se poate dezvolta o întreaga industrie conexă activităților turismului. Dar cine să contorizeze toate aceste pierderi colaterale?
Ce se poate face? Încurajarea City Break-ului în zona Dobrogea mai ales în extrasezon, încurajarea investițiilor în servicii, dezvoltarea infrastructurii, creativitatea în dezvoltarea pachetelor turistice, evenimente de anvergura, concerte, noi monumente culturale, turism culinar, cultural, medical, de spa.
Potențialul este uriaș. De noi depinde să-l fructificăm.
A fost Ziua Internațională a Turismului. Doar pe hârtie și pe Facebook.
