În fața adevărului avem mereu două opțiuni: să-l acceptăm și să evoluăm sau să-l evităm și să rămână pe loc. E mai ușor să auzi ce-ți place. E mai greu să auzi ce trebuie. Dar creșterea, atât personală cât și colectivă, vine doar din confruntarea sinceră cu realitatea.
Adevărul nu flatează. El construiește. Ne arată ce e de reparat. Iar cei care care îl caută, care îl primesc chiar și atunci când e incomod, sunt cei care cresc. Atât ca oameni, cât și ca lideri.
Săptămâna viitoare suntem chemați la vot. Și nu alegem doar o funcție, ci un mod de a fi. Putem opta pentru o voce calmă, dar fermă. Pentru cineva care a demonstrat că știe să asculte, să învețe, să muncească. Pentru un om cu principii solide, care nu vânează aplauze, ci rezultate. Care nu promite miracole, ci se angajează să construiască pas cu pas, pe termen lung. Un profil discret, dar puternic. Raţional. Vizionar. Un lider care inspiră încredere nu prin vorbe mari, ci prin fapte concrete.
Sau putem alege spectacolul. Promisiunea ușoară. Iluzia reconfortantă. Alegerea e între autentic și artificial. Între construcție și imagine.
A merge la vot înseamnă să-ți asumi viitorul. Să alegi cu discernământ. Să susții o direcție coerentă, europeană, transparentă, bazată pe responsabilitate și dezvoltare reală.
Suntem adesea puși în fața unei alegeri între a fi mințiți frumos sau a auzi adevărul, chiar dacă doare. Dar doar adevărul ne ajută să evoluăm. Nu confirmările ego-ului, nu aplauzele nemeritate, ci confruntarea sinceră cu realitatea.
Dacă vrei să crești, accepți critica. Ceri să fii contrazis. Cauți opinii opuse, pentru că știi că mintea ta nu poate vedea singură totul. Așa progresezi. Iar o societate se schimbă doar dacă tot mai mulți oameni gândesc așa.
Alegerile prezidențiale de săptămâna viitoare nu sunt despre imagine, ci despre viitorul real al României. Despre a alege un om care învață, care construiește, care lucrează pentru binele comun. Un om deschis, pro-european, cu un profil de dezvoltator și vizionar, care a arătat prin acțiuni – nu prin vorbe – că nu fuge de adevăr și nu se teme de muncă.
Acest om deja disponibil… Nu este perfect, dar pare profund dedicat. Nu este populist, ci pragmatic. Nu este zgomotos, ci eficient.
A merge la vot e o declarație de maturitate. E momentul în care fiecare dintre noi spune dacă vrea un viitor bazat pe adevăr, transparență și construcție, sau pe iluzii confortabile. România are nevoie de un președinte care gândește ca un cetățean responsabil și acționează ca un om al viitorului.
Alege bine. Alege cu mintea limpede și cu respect față de adevăr.
Viitorul României începe cu un vot. Un vot care contează. Un vot care spune: vreau adevăr, nu iluzii.
Ieși la vot. Pentru o Românie construită pe valori. Începe cu tine.
Politica globală a taxelor: între logica CEO-ului și grija față de oameni
Într-o lume globalizată, în care lanțurile de aprovizionare, fluxurile de capital și tehnologia conectează instant continente întregi, deciziile fiscale nu mai sunt simple ajustări bugetare interne. Ele devin mișcări strategice cu impact geopolitic major.
La începutul lunii aprilie 2025, administrația de la Washington a anunțat instituirea unui nou regim de tarif vamale: o taxă universală de 10% pentru toate bunurile importate și tarife suplimentare „reciproce” până la 34% pentru China și 20% pentru Uniunea Europeană. Sub conceptul de „Liberation Day”, aceste măsuri sunt prezentate ca un act de eliberare economică și de reafirmare a suveranității comerciale.
Această abordare, in esență managerială, reflectă gândirea unui lider care tratează economia globală ca pe o corporație imensă, unde indicatorii-cheie sunt profitul, eficiența și avantajul competitiv. Este o viziune pragmatică, dar care ridică semne de întrebare profundă: ce se întâmplă cu parteneriatul internațional? Cu principiile comerțului liber? Cu solidaritatea economică dintre state?
Europa caută să răspundă, dar adesea fragmentat, căutând formule de echilibru între suveranitatea fiscală a statelor și nevoia unei politici comerciale comune. În acest context tensionat, România trebuie să fie mai mult decât un observator . Poziția noastră strategică, dar și vulnerabilitățile economice nu obligă să gândim fiscalitatea nu ca pe un simplu instrument de colectare, ci ca pe o pârghie de dezvoltare inteligentă și echitabilă.
Eu cred în rolul concurenței reale – motorul sănătos al pieței libere. Cred că taxele ar trebui să sprijine inovația, antreprenoriatul, protecția mediului și corectarea inechităților sociale, nu să devină arme într-un conflict economic global.
Dar dincolo de analiză și grafice, cred că politica trebuie să fie pentru oameni, nu doar pentru cifre. Conducerea de tip CEO poate fi eficientă în afaceri, dar o națiune nu este o companie. Politica are o dimensiune morală, empatică, comunitară. Ține de educație, sănătate, demnitate, echitate. Ține de copiii noștri, care nu moștenesc doar bilanțuri economice, ci toată lumea pe care o construim astăzi.
Politica trebuie să fie pentru oameni, nu doar pentru cifre. Conducerea de tip CEO poate fi eficientă în afaceri, dar o națiune nu este o companie. Politica are o dimensiune morală, empatică, comunitară.
În fața acestei reconfigurări mondiale, România are de ales: să copieze modelele altora sau să-și definească propriul drum. Să devină un actor activ, care folosește inteligent poziția în Europa și în relația transatlantică. Și mai ales, să nu piardă din vedere că fiscalitatea nu este despre control, ci despre responsabilitatea față de cetățeni și față de viitor.
Tirania nu este niciodată eficientă pe termen lung – și nici populismul care o hrănește
În istoria omenirii, tirania a luat multe forme, dar niciuna nu a fost cu adevărat eficientă. Deși poate părea, la suprafață, un sistem capabil să impună ordine și disciplină, realitatea este că regimurile autoritare sunt profund ineficiente. O societate bazată pe frică și coerciție nu poate prospera, ci doar supraviețui în tensiune și instabilitate. Dar tirania nu acționează niciodată singură – ea este, de cele mai multe ori, precedată și susținută de populism, acea strategie politică bazată pe promisiuni exagerate, pe crearea unor dușmani imaginari și pe exploatarea emoțiilor colective.
Populismul – drumul scurt spre dictatură
Populismul este cel mai periculos aliat al tiraniei. Deghizat în vocea „oamenilor de rând”, “poporul” – populistul își clădește puterea pe promisiuni nerealiste, pe un discurs simplist și pe o retorică anti-elitistă. Acesta nu oferă soluții reale, ci doar vinovați convenabili pentru toate problemele societății. Populismul pregătește terenul pentru regimurile autoritare prin: • Exploatarea nemulțumirilor sociale – Populiștii se prezintă drept „salvatorii națiunii”, speculând frustrările economice și sociale ale populației pentru a-și câștiga susținerea. • Crearea unor dușmani interni și externi – Fie că este vorba despre minorități/imigranti, instituții democratice sau puteri străine, populismul are nevoie de o țintă asupra căreia să redirecționeze furia colectivă. • Simplificarea excesivă a realității – „Ei sunt răii, noi suntem buni.” Populismul elimină orice nuanță din dezbaterea publică, oferind răspunsuri superficiale la probleme complexe.
Această strategie funcționează doar pe termen scurt. Pe termen lung, populismul eșuează invariabil, fie pentru că nu poate livra ceea ce promite, fie pentru că sfârșește prin a transforma societatea într-un regim autoritar, unde liderul nu mai are nevoie de promisiuni, ci doar de putere absolută.
De ce regimurile autoritare și populiste sunt profund ineficiente? (Pe termen lung) 1. Blocarea progresului economic și social Statele autoritare și populiste împiedică dezvoltarea economică, deoarece suprimă competiția și libertatea de inițiativă. Fără un mediu deschis, în care ideile noi să fie apreciate și încurajate, stagnarea devine inevitabilă. 2. Corupția endemică În regimurile autoritare, corupția nu este doar tolerată, ci devine un instrument de guvernare. Resursele publice sunt risipite pentru a recompensa loialitatea, iar mecanismele de control sunt folosite nu pentru binele comun, ci pentru consolidarea puterii unei elite restrânse. 3. Distrugerea încrederii sociale Propaganda și frica sunt folosite pentru a diviza societatea, însă efectul pe termen lung este eroziunea completă a coeziunii sociale. Lipsa transparenței și a responsabilității distruge relația dintre stat și cetățeni, iar regimul sfârșește prin a se prăbuși sub greutatea propriilor contradicții. 4. Revolta inevitabilă Nicio tiranie nu durează la nesfârșit. La un moment dat, oamenii încep să recunoască adevărul: că sunt folosiți, manipulați și exploatați. Istoria arată că orice regim care își menține puterea prin frică este destinat, mai devreme sau mai târziu, să cadă.
Cum combatem populismul și tendințele autoritare? 1. Educația și gândirea critică Populismul și tirania prosperă acolo unde educația este slabă. Un cetățean informat este mai greu de manipulat, iar o societate în care gândirea critică este încurajată nu poate fi păcălită cu promisiuni false și discursuri agresive. 2. Promovarea dialogului democratic Într-o lume tot mai polarizată, este esențial să menținem spații de dezbatere civilizată, unde argumentele să primeze asupra emoțiilor și unde oamenii să poată discuta fără frică de represalii. 3. Refuzul de a accepta soluții facile Orice lider care promite soluții simple la probleme complexe trebuie privit cu suspiciune. Schimbările reale necesită timp, muncă și compromisuri – nu slogane și promisiuni deșarte. 4. Responsabilizarea liderilor politici Instituțiile democratice trebuie întărite, iar liderii trebuie trași la răspundere. O societate în care puterea nu este verificată și echilibrată este o societate vulnerabilă în fața autoritarismului. 5. Întărirea valorilor democratice Libertatea, dreptatea și respectul pentru drepturile omului nu sunt concepte abstracte, ci principii fundamentale care ne protejează de abuzurile puterii. Ele trebuie apărate constant, indiferent de cât de atrăgătoare par soluțiile populiste sau autoritare.
Practic, TIRANIA nu este doar lipsită de moralitate, ci și profund ineficientă. Ea nu rezolvă problemele societății, ci le agravează. (Pe termen lung)
Dar înainte ca tirania să se instaleze, populismul îi netezește drumul, exploatând nemulțumirile sociale și manipulând opinia publică. Un regim autoritar poate supraviețui o perioadă prin coerciție și propagandă, dar în final va fi întotdeauna învins de dorința oamenilor pentru libertate.
Adevărata putere nu stă în controlul absolut, ci în încrederea și colaborarea dintre OAMENI. Pentru a preveni tirania, trebuie să combatem populismul înainte ca acesta să devină un pericol real. Să nu uităm: nu există soluții rapide și miraculoase. Dar există alegeri corecte, responsabilitate și un angajament constant pentru o societate liberă și democratică. (Sau e prea târziu?!) Catalin Anghel
În ultima perioada, ideea boicotării supermarketurilor a prins amploare în numeroase țări din Europa de Est. Nemulțumirile pleacă de la prețurile ridicate ale alimentelor, la percepția despre profitul exagerat al marilor lanțuri comerciale, până la dorința de a susține producătorii locali. Însă, dincolo de emoții și de mobilizarea de pe rețelele sociale, rămâne întrebarea: este boicotul soluția optimă pe termen lung?
De ce a apărut fenomenul boicotării supermarketurilor? 1. Prețurile și disparitățile socio-economice
În multe zone, salariile rămân mici, iar prețurile la raft par prea mari. Acest dezechilibru între puterea de cumpărare și costul vieții alimentează resentimentele față de marile lanțuri, percepute drept “vinovații de serviciu”. 2. Percepția asupra “monopolului” marilor retaileri
O parte a consumatorilor consideră că supermarketurile au prea multă putere de negociere cu furnizorii și că își pot impune prețurile, în lipsa unei concurențe reale. 3. Susținerea redusa a micilor producători și a fermelor locale
Sub lozinca “Cumpără local!”, mulți oameni își doresc să sprijine economia autohtonă, să valorifice tradiția și să reducă “dependența” de produsele din import. Pe buna dreptate… 4. Nemulțumiri legate de calitatea produselor și de practicile comerciale
Dincolo de prețuri, sunt și critici referitoare la calitatea alimentelor ( au fost reportaje privitoare la calitatea diferita in zone diferite ale Europei), la adaosurile comerciale, la proveniența incertă a unor produse sau chiar la evaziunea fiscală.
De ce nu este boicotul soluția pe termen lung?
Boicotarea supermarketurilor poate, pe termen scurt, să transmită un mesaj de protest.
Totuși, ea nu abordează cauza principală a problemei – lipsa unei piețe cu concurență reală, puterea de cumpărare scăzută și suportul limitat pentru producătorii locali. În plus, mulți consumatori care boicotează au totuși nevoie de produse pe care doar marile lanțuri le oferă (de exemplu, fructe exotice, citrice, diverse specialități internationale, diverse produse care se produc in țara noastra sau costul de producție ar fi foarte mare).
Pe termen lung, simplul boicot nu rezolvă nevoia de diversitate și accesibilitate a produselor și nici nu duce, de la sine, la îmbunătățirea legislației sau a nivelului de trai.
Care sunt soluțiile reale și sustenabile? 1. Încurajarea și promovarea concurenței pe piață
• Este esențial ca piața să fie deschisă și competitivă, pentru ca supermarketurile să nu abuzeze de poziții dominante.
• Transparența prețurilor și reglementarea echitabilă pot preveni creșterile artificiale de costuri și pot sprijini consumatorul final. 2. Susținerea producătorilor locali pentru a deveni competitivi
• Ajutor concret pentru fermele și micii producători: subvenții, programe de formare, facilități fiscale.
• Încurajarea asocierii în cooperative și acces la fonduri pentru modernizare, astfel încât producătorii locali să poată concura de la egal la egal cu marii furnizori internaționali.
• Promovarea și certificarea produselor autohtone pentru a spori încrederea și recunoașterea brandului românesc. 3. Creșterea puterii de cumpărare a românilor
• Salarii decente și politici economice care să susțină clasa de mijloc.
• Reducerea poverii fiscale inutile și combaterea evaziunii, pentru ca statul să poată direcționa resursele către nevoile reale (sănătate, educație, infrastructură).
• O populație cu venituri decente poate alege calitatea și poate cumpăra produse mai scumpe, dar mai bune și mai sănătoase. 4. Educația nutrițională și responsabilitatea consumatorilor
• Mulți aleg produse ieftine din pricina sărăciei sau a lipsei de informare despre impactul alimentației asupra sănătății.
• Campaniile de educație și conștientizare sunt vitale pentru ca oamenii să înțeleagă că alegerea produselor de calitate nu este un moft, ci o investiție în propria sănătate.
• Așa cum alegem calitatea atunci când cumpărăm un electrocasnic, la fel ar trebui să procedăm și cu mâncarea. 5. Consum național și local acolo unde este posibil
• Scurtarea lanțului de distribuție înseamnă produse mai proaspete și prețuri potențial mai mici, dacă se elimină intermediarul.
• Dezvoltarea unor piețe locale, târguri și sisteme de livrare la domiciliu din partea producătorilor mici, pentru a facilita accesul la produse de proximitate.
• Integrarea produselor românești în sectorul HoReCa și în turism – restaurantele și pensiunile pot oferi astfel o experiență autentică și susțin economia locală. 6. Branding autohton și promovarea în turism
• Un brand românesc puternic se construiește prin calitate constantă, povești autentice și strategii de marketing inteligente.
• Turismul gastronomic – o modalitate excelentă de a face cunoscute produsele locale. O experiență culinară locală, combinată cu peisajele românești, poate deveni un atu important de atragere a turiștilor străini care sa consume produse romanesti 7. Legislație fermă împotriva evaziunii xele nu sunt colectate corect, se creează distorsiuni în piață și competiție neloială.
• O legislație care să pedepsească drastic evazioniștii și să fie aplicată consecvent ar reduce corupția și ar crea un mediu de afaceri sănătos.
Boicotarea supermarketurilor este mai degrabă o reacție emoțională și o formă de protest temporară, nu o soluție sistemică. Pentru a avea prețuri mai bune și produse de calitate, e nevoie de măsuri bine gândite și coerente:
• Concurență reală pe piața de retail.
• Susținerea fermelor și producătorilor locali prin subvenții, programe și cooperare.
• Creșterea puterii de cumpărare a românilor, prin salarii decente și combaterea evaziunii.
• Educație nutrițională pentru a încuraja consumul responsabil și alegerea produselor de calitate.
• Scurtarea lanțului de distribuție și promovarea unui branding românesc puternic.
Sunt supermarketurile dornice de profit? Categoric! Orice companie in postura de monopol va avea preturi ridicate. Solutia este nu sa inchidem supermarketurile, ci sa avem legi care previn monopolul si incurajeaza concurenta. Legi care sa fie aplicate!
Vă încurajez să folosiți și instrumentele Monitorul Preturilor – un comparator de prețuri prezente în mai multe tipuri de magazine și Asociația InfoCons – Organizație pentru Protecția Consumatorilor, ce ofera o serie de informații utile atunci când mergem la cumparaturi… iar dacă aveți de făcut o reclamație, folositi linkul ANPC – Autoritătea Naționala pentru Protecția Consumatorilor.
Într-o piață cu adevărat competitivă, supermarketurile pot fi un partener important pentru producătorii locali, iar consumatorii pot beneficia de prețuri corecte și produse de calitate. Soluția nu este să închidem ușile marilor retaileri, ci să le deschidem mai larg către o competiție cinstită și profitabilă pentru toți.
PS: Mai țineti minte când un conducător al României a interzis produsele străine? ( cafea și orice alt produs). Vă aduceți aminte cum arătau vitrinele? Cuvantul “nechezol” vă spune ceva?
Într-o lume economică în continuă schimbare, taxele vamale revin frecvent în prim-planul dezbaterilor. Sunt ele un scut protector împotriva competiției externe sau, dimpotrivă, un obstacol în calea dezvoltării economice? De-a lungul istoriei, barierele comerciale au fost folosite ca unelte strategice pentru susținerea economiilor naționale, însă realitatea actuală demonstrează că efectele lor sunt adesea imprevizibile și, pe termen lung, contraproductive.
Pentru ca o națiune să își asigure independența economică și să devină un actor competitiv în piața globală, nu este suficient să impună taxe vamale. Succesul economic depinde de consolidarea resurselor umane, valorificarea resurselor naturale, investițiile în cercetare, dezvoltarea educației în direcția meseriilor viitorului și menținerea unui echilibru între taxe, impozite și serviciile oferite populației.
Rolul taxelor vamale în economie
Taxele vamale au două scopuri principale:
1. Protecția industriilor locale, prin descurajarea importurilor mai ieftine. Chiar ajută acolo unde ai deficit…
2. Generarea de venituri la bugetul de stat, compensând dezechilibrele fiscale. Ajută și acestea le termen scurt vistieria statului golita… dar dacă banii strânși nu sunt folosiți judicios…
Aceste măsuri sunt prezentate adesea ca soluții salvatoare pentru economiile naționale, însă realitatea economică este mai complexă.
Pe termen scurt, ele pot proteja anumite industrii și salva locuri de muncă.
Pe termen lung, duc la creșterea prețurilor pentru consumatori, reducerea concurenței și eficienței economice și chiar la declanșarea de războaie comerciale.
Atunci când taxele sunt impuse arbitrar sau ca răspuns la strategii geopolitice, ele devin un factor de instabilitate economică, afectând atât producătorii, cât și consumatorii.
SUA, China, Europa, Rusia și jocul taxelor vamale
Astăzi, taxele vamale nu mai sunt doar o unealtă economică, ci și o armă geopolitică. SUA, Canada, Mexic și în curând Europa sunt prinse într-un joc periculos de represalii comerciale, în timp ce Rusia încearcă să manipuleze piețele prin resurse energetice și strategii agresive.
SUA vs. China: conflictul comercial permanent
Administrațiile americane au folosit taxele vamale pentru a încetini ascensiunea economică a Chinei. Sub Donald Trump, SUA au impus taxe masive asupra importurilor chinezești, iar Joe Biden a păstrat mare parte din aceste măsuri. Scopul?
• Protejarea industriilor americane, în special a producției de tehnologie și automobile.
• Reducerea dependenței de lanțurile de aprovizionare din China.
• Menținerea puterii economice globale a SUA.
Rusia folosește sancțiunile occidentale ca pretext pentru a-și reorienta economia spre Asia și Africa. Creșterea taxelor pe exporturile de cereale și petrol este utilizată ca armă economică împotriva Europei, ceea ce duce la volatilitate pe piețele globale.
Europa: cum își poate asigura viitorul economic?
Europa trebuie să meargă dincolo de taxele vamale și să-și construiască un avantaj economic durabil, prin strategii care combină protecția inteligentă a pieței interne cu o viziune pe termen lung asupra viitorului economic.
1. Valorificarea resurselor umane
Fără o forță de muncă pregătită pentru provocările viitorului, nicio economie nu poate fi competitivă. În loc să se bazeze pe măsuri protecționiste, Europa trebuie să investească masiv în educație, reconversie profesională și tehnologii emergente.
• Sprijinirea educației STEM (știință, tehnologie, inginerie, matematică) și a meseriilor viitorului.
• Dezvoltarea formării profesionale pentru industriile strategice.
• Crearea unor programe de atragere și retenție a talentelor, astfel încât Europa să nu piardă forța de muncă specializată în favoarea altor regiuni.
2. Exploatarea inteligentă a resurselor naturale
Resursele naturale ale Europei trebuie valorificate în mod sustenabil, astfel încât să reducă dependența de importuri din Rusia, China și alte state.
• Creșterea investițiilor în energie regenerabilă.
• Dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare locale pentru industriile strategice.
• Reciclarea și reutilizarea materialelor pentru reducerea dependenței de importuri.
3. Investiții în cercetare și dezvoltare
Fără investiții majore în inovație, nicio economie nu poate rămâne competitivă. UE trebuie să-și crească finanțarea pentru cercetare aplicată, inteligență artificială, biotehnologie și tehnologii avansate, astfel încât să creeze produse și servicii care să domine piața globală.
4. Încurajarea concurenței reale și echilibrul fiscal
O economie sănătoasă nu se construiește doar prin bariere comerciale, ci printr-un mediu economic deschis și competitiv. Guvernele trebuie să se asigure că taxele și impozitele sunt echilibrate, astfel încât să nu împovăreze mediul privat și să ofere, în același timp, servicii publice de calitate.
• Impozitarea eficientă a marilor corporații, fără a sufoca întreprinderile mici și mijlocii.
• Crearea unui mediu concurențial real, fără monopoluri sau intervenții excesive ale statului.
• Asigurarea unui echilibru între veniturile fiscale și calitatea serviciilor publice, astfel încât investițiile în educație, sănătate și infrastructură să fie sustenabile.
Un factor în această ecuație ar putea fi și lăcomia corporațiilor, care, în căutarea unor costuri de producție minime, au preferat să externalizeze fabricarea bunurilor în țări unde forța de muncă este extrem de ieftină, în loc să investească în propriile economii. Această strategie a maximizării profiturilor a dus la pierderea a milioane de locuri de muncă în statele unde produsele sunt vândute, iar acum, în fața crizelor geopolitice și a taxelor vamale, aceleași corporații se plâng de costurile ridicate ale relocalizării producției. Această cursă pentru profit imediat a creat o dependență periculoasă de lanțurile globale de aprovizionare și a expus vulnerabilitatea economiilor naționale în fața fluctuațiilor comerciale.
Taxele vamale pot oferi o protecție temporară, dar ele nu sunt o strategie economică sustenabilă.
O economie puternică se construiește prin:
• Investiții în educația forței de muncă pentru meseriile viitorului.
• Valorificarea eficientă și sustenabilă a resurselor naturale.
• Cercetare și inovare pentru a domina industriile viitorului.
• Politici comerciale inteligente, care combină protecția strategică cu deschiderea globală.
• Un sistem fiscal echilibrat, care încurajează concurența și asigură servicii publice de calitate.
Dacă Europa și SUA nu își vor construi viitorul pe aceste principii, vor rămâne prizoniere ale unor decizii economice de moment, fără viziune pe termen lung. Protecționismul nu este soluția – ci o economie bazată pe inovație, competitivitate reală și echilibru fiscal.
Și, până la urmă cine plătește aceste taxe vamale? Tot consumatorul final… adică tu!
Diferența dintre laudă și apreciere este o subtilă, dar esențială. La prima vedere, ele pot părea aproape sinonime, însă sensurile lor profunde, modul în care sunt oferite și impactul asupra celor care le primesc le diferențiază clar.
Lauda, de cele mai multe ori, vine dintr-o dorință bine intenționată de a face pe cineva să se simtă bine. Este exprimată prin cuvinte mari, adesea exagerate, menite să ridice starea de spirit a celuilalt. Însă, în spatele acestei dorințe de a oferi un moment de satisfacție se ascunde uneori sau formează subtilă de dezechilibru. Cel care laudă se poziționează deasupra, în postura celui care oferă validare, iar cel care primește devine dependent de această aprobare. O laudă repetată, lipsită de autenticitate, poate ajunge să fie resimțită mai degrabă ca o formă de manipulare emoțională. Chiar dacă aduce un zâmbet în momentul respectiv, lauda nu lasă în urmă un sentiment profund de încredere sau de recunoaștere reală.
În schimb, aprecierea se naște dintr-un loc diferit. Ea presupune o privire atentă, o evaluare onestă a efortului depus și a rezultatelor obținute. Aprecierea nu caută să creeze sau să stea artificială de bine, ci să ofere un feedback sincer și echilibrat. Spre deosebire de laudă, aprecierea nu exagerează meritele, ci le pune într-un context real, subliniind ce anume a fost bine făcut. În felul acesta, cel care primește aprecierea nu simte nevoia unei confirmări continue din exterior, își asumă încrederea în propriile capacități și eforturi.
Oamenii simt diferența dintre cele două. Lauda, dacă este exagerată, începe să pară golă și falsă, ceea ce poate eroda încrederea în cel care să ofere. Aprecierea, fiind mai subtilă, dar mai profundă, creează un sentiment autentic de recunoaștere și respect. Este acea formă de feedback care nu doar că te face să te simți bine pe moment, dar te lasă și cu un sentiment durabil că ești pe drumul cel bun, că munca ta este văzută și apreciată sincer.
Astfel, fără să nu dăm seama, modul în care oferă feedback poate influența în momentul actual, ci și felul în care cei din jurul nostru se percep pe ei înșiși. Poate că de aceea, atunci când cuvintele noastre reflectă realitatea și nu doar dorința de a face pe cineva să se simtă bine, ele capătă o greutate care contează. Diferența dintre laudă și apreciere devine evidentă atunci când reflectăm asupra nevoii profunde de recunoaștere autentică pe care o avem cu toții. Într-o lume în care interacțiunile sunt adesea superficiale și rapide, oamenii nu mai caută mari și laude goale. Caută apreciere reală, sinceră, care să recunoască un efort concret sau o calitate reală. Poate că de aceea, lauda, deși bine intenționată, începe să piardă din valoare atunci când devine sau simplă încercarea de a crea o stare artificială de bine, fără un fundament solid. Oamenii simt imediat diferența între o laudă exagerată și un feedback autentic, între acele cuvinte aruncate doar pentru a ridica starea de spirit și aprecierea sinceră, care vine din observarea atentă a muncii și a rezultatelor.
Lauda, de multe ori, funcționează ca un pansament temporar. Pe moment, poate aduce un zâmbet sau o ușoară senzație de mulțumire, dar în lipsa unei baze reale, lasă în urmă un gol. Este acea senzație că, deși ai fost lăudat, ceva lipsește. Lipsesc profunzimea, autenticitatea, recunoașterea adevărată a ceea ce ai realizat. În schimb, aprecierea este diferită. Ea nu se oferă ușor și nici în mod gratuit. Ea vine atunci când cel care oferă feedback a observat cu adevărat un efort sau schimbare. Este sinceră, echilibrată și, cel mai important, specifică. Nu caută să flateze, ci să susțină și să motiveze.
Trăim într-un mediu în care nevoia de feedback autentic devine din ce în ce mai clară. Oamenii nu mai au nevoie de validare falsă. Nu mai au nevoie de periat sau de laude vădit exagerate, care ajung să creeze o distanță artificială între cel care laudă și cel care primește. Au nevoie de un real, care să îi ajute să înțeleagă ce fac bine și unde pot avea feedback. Pentru că doar prin apreciere sinceră, bazată pe observații autentice, putem contribui cu adevărat la creșterea celor din jurul nostru.
E momentul să terminăm cu laudele false și să trecem la aprecierea reală. Pentru că, în fond, oamenii nu caută cuvinte frumoase fără sens, ci vor să știe că sunt văzuți, că efortul lor contează și că ceea ce face este recunoscut ceea ce este cu adevărat.
Românii? Suntem urmașii dacilor și romanilor, dar și ai celor care au rezistat sub valorile istoriei – invazii, imperii, dictaturi. Plus că am primit sânge proaspăt de la populațiile de migratori care au trecut prin aceste teritorii: Goți, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, longobarzi, pecenegi, cumani, tătari si turci.
Deși ne place să spunem că suntem ospitalieri și muncitori, adevărul este că, uneori, ne blocăm în propriile noastre defecte. Dar ce ne definește cu adevărat? Curajul de a ne reinventa. De fiecare dată.
Istoria ne-a învățat să supraviețuim, dar viitorul cere mai mult decât atât. E timpul să nu mai mulțumim cu „merge și așa”. E timpul să înțelegem cine suntem și ce putem deveni.
Valorile care ne definesc
Când ne gândim la valori, de ce ne vine mai întâi în minte “familia”? ( poate si de asta este atât de vehiculat conceptul in aceasta campanie electorală)… Pentru că, indiferent cât de greu ne-a fost, familia a rămas centrul vieții noastre. Bunicii, părinții, copiii – toți adunați în jurul mesei de sărbători. Și, să nu uităm, ospitalitatea: acea mână întinsă unui străin, acel zâmbet care sparge barierele. ( aici ar mai fi de discutat…)
Dar valorile nu sunt doar povești frumoase. Ele sunt și tradiții, respect pentru muncă și o credință încăpânată că, oricât de greu ar fi, “o să fie mai bine”. Problema apare când aceste valori sunt uitate sau, mai rău, folosite ca scuze. Familia? Devine pretext pentru nepotism. Ospitalitatea? Transformată în toleranță față de abuzuri. Cum ne regăsim adevăratele valori? Privind critic la ce am devenit.
Calități și defecte ale noastre Suntem creativ, dar ne lipsește disciplina. Empatici, dar uneori pasivi. Inovatori, dar rareori consecvenți. Românii au o capacitate extraordinară de a rezolva problemele pe termen scurt – acea “descurcareală” legendară – dar lipsa de planificare ne trage înapoi.
Când vine vorba de defect, un lucru doare cel mai tare: tendința de a arunca vina în altă parte. Politicienii? Corupți. Instituții? Inutilă. Dar noi, cetătenii? Tăcuți. Alegem să nu alegem, să nu ne implicăm, să așteptăm ca altcineva să rezolve lucrurile. Așa nu se poate progresa.
Dacă tot am ajuns până aici… să mergem și mai departe… Cum ne alegem liderii?
Cum alegem acum? Prost, de cele mai multe ori. Emoțional. Votăm după carisma celui care promite luna de pe cer, fără să nu gândesc dacă are o scară să ajungă acolo. Ne lăsăm manipulați de campanii care ne lovesc unde doare mai tare – frica, speranța, furia. Și, de multe ori, nici măcar nu votăm.
Dar cum ar trebui să îi alegem? Cu capul, nu cu inima. Informandu-ne. Cerând răspunsuri. Uitându-ne la ce au făcut, nu doar la ce spun că vor face. Liderii nu sunt salvatori, sunt reprezentanții noștri. Nu-i putem lăsa să promită totul și să nu livreze nimic. Și dacă greșesc, să avem curajul să îi tragem la răspundere.
Într-o lume în care manipularea se strecoară prin ecrane și fake news, arma noastră este gândirea critică. Să înțelegem că, dacă acceptăm minciuna în campanie, o vom trăi în guvernare.
Liderii pe care îi alegem sunt oglinda noastră. Dacă vrem să avem lideri mai buni, trebuie să devenim noi mai buni.
Educația civică: o arma subestimată Ne plângem că tinerii nu votează, dar cine îi învață ce înseamnă votul? Educația civică din școli e aproape inexistentă. Cum să aștepți implicare civică de la o generație care nu știe diferența dintre o lege și un decret? Sau separarea puterilor în stat… Sau despre ce face Parlamentul Romaniei sau Guvernul…
Nu e suficient să-i învățăm istoria. Trebuie să-i învățăm să gândească pentru viitor. Ce înseamnă democrație, ce înseamnă drepturi lor și cum să le apere. O generație educată civic eo generație care știe să lupte pentru ceea ce contează.
Ce ne definește? Românii sunt mai mult decât trecutul lor. Suntem și prezentul pe care îl construim, dar mai ales viitorul pe care avem curajul să-l imaginăm. Avem tot ce ne trebuie: valori, resurse, inteligență. Ce ne lipsește? Voia de a schimba ceea ce nu funcționează. Dar schimbarea începe cu noi. Fiecare vot, fiecare implicare contează.
România nu va fi niciodată mai bună decât cetățenii ei. Așa că hai să fim mai buni. Nu mâine, nu altădată. Azi.
Strategiile pentru adresarea și prevenirea hărțuirii cibernetice necesită un efort susținut, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și copiii înșiși.
Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei. Hărțuirea fizică este încă o problemă în școli, mulți cercetători afirmând că unele dintre consecințele sale pe termen lung pot fi chiar mai grave decât cele imediate – până la punctul în care pot duce la schimbări în comportamentul și personalitatea victimei.
Odată cu apariția internetului, hărțuirea – la fel ca și comunicarea în general – și-a îmbunătățit eficiența. În zilele noastre, cyberbullying-ul (cunoscut și drept hărțuirea cibernetică) se poate realiza din confortul propriei case, iar victima poate nici măcar să nu-l cunoască pe hărțuitor. Cu toate acestea, chiar dacă metodele și tehnicile se pot schimba, rezultatul este la fel de grav – de fapt, este adesea chiar mai rău decât în cazul agresiunii fizice.
Vom analiza diferitele forme de hărțuire, efectele reale ale abuzului și ale hărțuirii online asupra victimelor și motivele pentru care părinții și tutorii trebuie să se implice în susținerea unei culturi ce promovează respectul față de ceilalți în mediul online.
Ce este cyberbullying-ul?
Conform dicționarului Merriam-Webster, cyberbullying-ul presupune „publicarea în mediul online a unor mesaje răutăcioase despre o persoană (cum ar fi un elev), deseori în mod anonim”. Cu toate acestea, hărțuirea cibernetică poate lua multe alte forme și, ca atare, implică utilizarea tehnologiei moderne pentru a viza, hărțui și agresa o persoană.
Victimele primesc mesaje, postări sau comentarii neplăcute pe telefon sau pe conturile din rețelele sociale. Acest abuz poate avea loc aproape non-stop, victima fiind pusă în fața comportamentului agresiv, plin de ură și răutate al agresorului său.
Putem considera hărțuire cibernetică orice conținut online folosit pentru a răni pe cineva. În plus, forma de intimidare poate varia, putând viza orientarea sexuală a cuiva, aspectul, vârsta, rasa, etnia, religia. În multe țări, hărțuirea cibernetică este o infracțiune, iar autorii acesteia pot fi condamnați la mai mulți ani de închisoare.
Consecințele hărțuirii cibernetice
Hărțuirea online poate fi foarte dăunătoare, mai ales pentru că este adesea anonimă și poate avea un impact semnificativ, pentru că mesajele neplăcute postate public în mediul online pot fi citite de către oricine. Hărțuirea cibernetică poate face ca persoana să se simtă ca și cum nu ar exista nicio scăpare atunci când intimitatea sa a fost încălcată.
Acest lucru are un efect semnificativ asupra sănătății mintale a victimei, deoarece stresul și starea emoțională generală pot avea un impact major asupra tiparelor de somn, a dispoziției și a obiceiurilor alimentare. De asemenea, toate acestea pot conduce la anxietate și depresie, care au, la rândul lor, consecințe nedorite. Având în vedere că copiii sunt de obicei țintele hărțuirii cibernetice, îngrijorările părinților sunt justificate.
Autorul agresiunii online, de asemenea, se poate confrunta cu consecințele faptelor sale. Pe lângă o pedeapsă cu închisoarea, agresorii pot trece prin momente dificile la școală, se pot confrunta cu concedierea de la locul de muncă sau cu perspectiva de a deveni ei înșiși ținte ale hărțuirii cibernetice.
Cum a evoluat cyberbullying-ul de-a lungul timpului
Agresiunea online a evoluat de-a lungul anilor și, pe măsură ce ritmul inovațiilor tehnologice se accelerează, se creează spații diferite și variate pentru hărțuire.
Primele cazuri de hărțuire ar putea fi considerate apelurile telefonice sau mesajele text pline de ură, care au evoluat prin intermediul platformelor de mesagerie online. Primul caz real de cyberbullying care a atras atenția a fost în 2007, în SUA, când o adolescentă de 13 ani, s-a sinucis după ce vecinii ei au creat un profil fals pe Myspace pentru a o hărțui.
Acesta a fost un indiciu al lucrurilor care urmau să vină, pentru că apariția smartphone-urilor, a multitudinii de site-uri și rețele de socializare, dar și a serviciilor de mesagerie au creat medii noi pentru astfel de acte josnice. În 2010, Hope Sitwell, o altă adolescentă de 13 ani, s-a sinucis pentru că prietenul ei a împărtășit fotografia ei nud cu elevii din șase licee din Florida.
Datorită prevalenței site-urilor de socializare precum Instagram, Snapchat, Discord, Reddit, Twitter și Facebook, persoanele sunt din ce în ce mai expuse la amenințarea hărțuirii cibernetice. Așa cum am trecut de la mesajele de pe telefonul mobil la mesajele online, la fel s-au schimbat și formele de agresiune online, fotografiile și videoclipurile fiind folosite pentru a hărțui persoanele, erodând din ce în ce mai mult intimitatea și spațiile personale sigure.
Recent, o copilă de 12 ani din Buzău și-a anunțat sinuciderea pe Snapchat. Salvarea a venit din SUA
Fata de 12 ani din Buzău a pus pe jar autoritățile internaționale după ce a postat un mesaj alarmant pe o aplicație de mesaje multimedia, în care a anunțat intenția de a se sinucide.
Mesajul a fost inițial detectat de autoritățile americane, care au alertat imediat Interpol-ul.
În urma emiterii unei alerte mondiale de către Interpol, polițiștii din Buzău au reușit să găsească și să salveze fata în mai puțin de o jumătate de zi. În momentul în care au ajuns la ea, fata le-a spus că avea gânduri negre din cauza bullying-ului cibernetic de care a fost victimă.
Tehnologia de azi permite detectarea automată a unor cuvinte cheie din mesajele transmise pe rețelele sociale și posibilitatea alertarii autorităților în astfel de cazuri.
(un articol mai vechi, actualizat recent de Catalin Mihai Anghel, presedintele Asociația Părinții Noștri a Liceului Ovidius din Constanta, expert securitate informatica)
Recentele Jocuri Olimpice de la Paris mi-au adus în prim-plan o întrebare esențială: este arta o exagerare? Festivitatea de deschidere a fost un spectacol grandios, dar, în mijlocul acestei parade a lumii moderne, mulți dintre noi poate s-au întrebat: unde este frumusețea simplă și subtilă care odinioară era esența artei? Într-o lume dominată de grandios și spectaculos, este important să ne întoarcem la esențial și să redescoperim acea delicatețe care nu încântă inima fără a fi nevoie de efecte speciale.
Arta contemporană: între grandios și esențial
Arta, în esența ei, a fost întotdeauna un mijloc de exprimare a frumuseții, fie ea vizibilă sau subtilă. Însă, în era contemporană, asistăm la o tendință de exagerare, de o impresie prin mărime, culoare și complexitate. Această tendință nu este întotdeauna negativă, dar ridică o întrebare crucială: este acest tip de artă doar o exagerare?
La Jocurile Olimpice de la Paris, ceremonia de deschidere a fost o explozie de culori, muzică și dans. Un spectacol care a dorit să surprindă diversitatea și energia culturii moderne, dar care, în același timp, a lăsat unii spectatori / telespectatori să se întrebe: “Unde este arta în toată această grandiozitate?” Este adevărat, arta are capacitatea de a șoca, de a atrage atenția, dar nu ar trebui să pierdem din vedere că frumusețea poate fi găsită și în lucrurile mici, delicate și neexagerate.
Redescoperirea subtilității
În timp ce ne lăsăm captivați de spectacolul grandios, pierdem adesea din vedere arta subtilității. Acea artă care nu strigă pentru atenție, ci șoptește. Arta care nu încearcă să fie mai mare, mai strălucitoare, mai zgomotoasă, ci mai profundă, mai sinceră, mai conectată cu emoțiile umane autentice. În loc să căutăm doar ceea ce este șocant sau diferit, ar trebui să ne îndreptăm atenția și spre acele opere care ne invită la reflecție și la o apreciere mai profundă a frumuseții vieții.
Olimpiada mi-a reamintit de importanța revenirii la valori fundamentale, cum ar fi sportivitatea și fair-play-ul. (Nu despre asta e vorba la Jocurile Olimpice?!)
Sportul în societatea modernă reprezintă sau ar trebui să reprezinte evadarea din rutina cotidiană, din stresul activităților obligatorii. În pelegrinarile mele prin lume am ajuns la un moment dat și pe o insulă din Grecia, în Olympia. Aici, ce sa vezi: oamenii făceau sport în formă organizată încă din 700 î.e.n și au pus bazele a ceea ce va deveni peste ani olimpismul modern. Olimpismul este azi un factor de apropiere şi de înţelegere între oameni şi popoare, între naţiuni şi state, dincolo de opţiuni politice, religioase etc. Astfel, putem spune, fără a exagera, că azi întreaga mişcare sportivă mondială se orientează în activitatea ei după principiul fundamental olimpic al universalităţii şi nediscriminării. „Sportul este cultură”, susţine filosoful francez Bernard Jev, în măsura în care performanţa sportivului este creaţie.
Spiritul olimpic s-a impus în timp prin promovarea susținută de valori sportive ( oameni puternici), în prim plan situându-se demnitatea și respectul omului – ca valoare supremă – cinstea și corectitudinea sintetizate în Fair Play. Pentru că, în definitiv, ce este mai important în sport decât Fair Play-ul ?
Așa cum sportul promovează integritatea și onestitatea, la fel și arta ar trebui să fie o reflectare sinceră a experiențelor umane, nu doar o căutare a spectaculosului. Articolul acesta este un apel la autenticitate, la reîntoarcerea la frumos, la ceea ce este cu adevărat semnificativ.
Cultura generală și sportivitatea: posibil antidoturi la exagerare
Într-o lume în care suntem adesea bombardați cu imagini și sunete menite să ne impresioneze, să ne șocheze sau să ne amuze, ne pierdem adesea în detalii și uităm de ansamblu. Cultura generală și sportivitatea ar putea fi două antidoturi puternice la această tendință de exagerare. Cultura generală ne îmbogățește mintea și sufletul, ne oferă perspective noi și ne învață să apreciem frumusețea în toate formele ei, nu doar în cele care sunt la modă sau populare.
Sportivitatea, pe de altă parte, ne învață să fim competitivi, dar și să respectăm regulile jocului și să ne bucurăm de proces, nu doar de rezultat. Este un îndemn la acțiune, la implicare activă în viață, nu doar la consum pasiv de spectacole. Este un apel la echilibru, la găsirea unei armonii între minte, trup și suflet. Iar când mă refer la sport, mă refer la practicarea lui! 😉
Îndemn la pace și pacea sufletească
Arta și sportul, atunci când sunt practicate cu sinceritate și pasiune, pot fi căi către pacea sufletească. Într-o lume adesea agitată și confuză, ele ar putea oferi un refugiu, un loc unde putem găsi liniște și înțelegere. Festivitățile grandioase și spectacolele impresionante au locul lor, dar nu ar trebui să fie singurele noastre surse de inspirație și bucurie.
Este important să ne întrebăm dacă nu cumva exagerarea a devenit un substitut pentru profunzime. Într-o epocă în care suntem adesea tentați să ne uităm la suprafață, este esențial să ne reamintim că frumusețea adevărată și arta autentică se găsesc adesea în lucruri mai puțin evidente, mai puțin strălucitoare, dar infinit mai profunde.
Așadar, să fim mai atenți la ceea ce nu atrage atenția și să nu uităm să privim dincolo de suprafață. Să cultivăm o apreciere mai profundă pentru arta care nu se bazează pe exagerare, ci pe o înțelegere sinceră și empatică a experienței umane. Și, cel mai important, nu reamintim că adevărata frumusețe se găsește adesea în simplitate și în lucrurile mărunte, care aduc o bucurie autentică și durabilă.
Sa incepem cu importanța folosirii Internetului și cum să navigăm în siguranță
În era actuala digitală, accesul la World Wide Web (WWW) este fundamental pentru funcționarea societății in care trăim. Internetul facilitează o gamă largă de activități zilnice, de la tranzacții financiare la servicii bancare online, toate bazându-se pe o conexiune stabilă și de încredere la internet. Beneficiile sunt incontestabile; internetul a simplificat multe aspecte ale vieții noastre, însă, ca orice tehnologie, vine cu propriul set de riscuri, în special în ceea ce privește securitatea datelor, mai ales in ultima perioada…
De ce aceste riscuri crescute? Pentru ca acolo unde sunt azi datele noastre, sunt si valorile actuale țintite de hoți. Aurul de odinioara il constituie azi datele deținute de noi in internet…
Navigarea Web: Primul pas către securitate digitală
Browserele web funcționează ca portaluri către internet, fiind instrumente esențiale pentru accesarea resurselor online. De la pionierul de odinioara Netscape Navigator (își mai adduce aminte cineva?), piața a evoluat, oferind peste 20 de opțiuni pentru utilizatori, adaptate atât pentru smartphone-uri, cât și pentru computere. Aceste interfețe permit afișarea conținutului web, dar reprezintă, de asemenea, ținte majore pentru atacurile cibernetice. Fără precauții adecvate, browserele pot deveni porți deschise către diverse amenințări, inclusiv malware. Furnizorii de browsere, conștienți de aceste riscuri, sunt nevoiți să își actualizeze și să își îmbunătățească constant măsurile de securitate pentru a ține pasul cu evoluția amenințărilor online.
Opera, Chrome și Bing: exemple de adaptabilitate
Furnizorii de browsere precum Opera și Chrome, bazându-se pe nucleul open-source Chromium, demonstrează angajamentul constant către securitate. Opera, în special, își întărește funcțiile de protecție a confidențialității, încercând să ofere un nivel de securitate comparabil cu Firefox, în timp ce Chrome se concentrează pe transparența protecției și navigarea sigură.
Utilizarea internetului fără precauții adecvate poate duce la multiple pericole, inclusiv urmărirea online prin cookie-uri și tehnici de fingerprinting, spam-ul și e-mailurile de tip phishing, scurgerile de date, furtul de identitate și malware. Este crucial să înțelegem că nu toate cookie-urile sunt dăunătoare; unele sunt esențiale pentru funcționalitatea site-urilor. Însă, altele pot prezenta riscuri majore pentru confidențialitatea și securitatea noastră online.
Inovația Bing: AI și Asistență Inteligentă
Introducerea componentei de inteligență artificială în Bing marchează un nou capitol în evoluția browserelor. Integrarea AI, în special prin funcționalitatea Copilot, demonstrează cum tehnologia poate transforma modul în care interacționăm cu internetul. Asistența inteligentă, alimentată de AI, promite să ofere utilizatorilor răspunsuri mai precise și mai contextuale, îmbunătățind eficiența căutărilor și interacțiunea cu conținutul online. Această inovație subliniază rolul crescând al inteligenței artificiale în navigarea web și deschide posibilități noi pentru securitatea și personalizarea experienței online.
Navigarea în siguranță pe internet necesită o abordare holistică, care combină alegerea unui browser sigur, cu utilizarea înțeleaptă a funcțiilor de securitate și confidențialitate disponibile. Inovația adusă de integrarea AI în browsere, exemplificată prin Bing și funcționalitatea sa Copilot sau ChatGPT in alte browsere, adaugă un nou strat de utilitate și protecție, demonstrând potențialul tehnologiei de a face navigarea pe internet nu doar mai sigură, dar și mai intuitivă și personalizată. Pe măsură ce tehnologiile evoluează, este esențial să rămânem informați și proactivi în adoptarea celor mai bune practici pentru o experiență online sigură și plăcută.
Alegerea unui Browser sigur: Cam ce ar trebuie să știi
Securitatea online începe cu alegerea browserului potrivit. Nume precum Opera, Safari, Microsoft Edge/Bing, Google Chrome și Mozilla Firefox sunt considerate opțiuni sigure. Totuși, este esențial să privim dincolo de viteza și designul interfeței, concentrându-ne asupra opțiunilor de configurare a securității și confidențialității. Actualizările regulate și activarea funcțiilor de securitate sunt, de asemenea, esențiale pentru a preveni vulnerabilitățile care pot fi exploatate de software-ul rău intenționat.
Reguli musai de respectat pentru o navigare în siguranță
Pentru a vă proteja în timpul navigării, este important să cunoașteți și să utilizați funcțiile de securitate oferite de browserul ales. De exemplu, Opera oferă un serviciu VPN integrat, în timp ce Firefox pune la dispoziție un mod de navigare privată și funcții avansate de blocare a urmăritorilor. Chrome și Edge oferă, de asemenea, funcții de securitate încorporate, iar Safari se distinge prin măsurile sale de prevenire a urmăririi online.
Navigarea sigură pe internet presupune mai mult decât alegerea unui browser sigur. Este esențial să activăm actualizările automate, să ștergem cookie-urile regulat, să utilizăm conexiuni criptate și, acolo unde este posibil, să navigăm anonim folosind servicii VPN. Cu toate acestea, este crucial să rămânem informați și să ne actualizăm cunoștințele despre securitatea online pentru a ne proteja împotriva amenințărilor în continuă evoluție.
Practici de Navigare în siguranță:
Deși alegerea unui browser securizat și configurarea adecvată a setărilor de securitate sunt esențiale, responsabilitatea individuală joacă un rol crucial în protejarea securității online. Utilizatorii trebuie să adopte o abordare proactivă, informându-se constant despre cele mai noi tactici de atac și învățând să recunoască potențialele amenințări. Aceasta include:
Educația continuă: Rămâneți la curent cu ultimele știri și sfaturi de securitate cibernetică. Platforme educaționale, bloguri specializate și webinarii sunt resurse excelente pentru a învăța despre cele mai noi tactici utilizate de atacatori și despre cum să vă protejați împotriva acestora.
Utilizarea unui antivirus: Un antivirus de încredere poate oferi un nivel suplimentar de securitate, identificând și neutralizând software-ul rău intenționat înainte ca acesta să poată provoca daune.
Conștientizarea Phishing-ului: Învățați să recunoașteți e-mailurile și mesajele suspecte care pot fi tentative de phishing. Fiți sceptici în privința linkurilor și atașamentelor din surse necunoscute sau neașteptate.
Folosirea unui manager de parole: Un software care administrează parolele poate ajuta la crearea și stocarea în siguranță a parolelor complexe, reducând riscul de a fi compromise prin atacuri de forță brută sau prin utilizarea repetată a aceleiași parole pe mai multe site-uri.
Activarea Autentificării Multifactor: Unde este posibil, activați autentificarea multifactor (AMF) pentru a adăuga un nivel suplimentar de securitate la conturile online. AMF solicită utilizatorilor să furnizeze două sau mai multe dovezi ale identității lor înainte de a permite accesul, ceea ce face mult mai dificilă pentru atacatori să câștige acces neautorizat.
Importanța actualizărilor de Securitate și a Backup-urilor
Un aspect adesea neglijat al securității online este necesitatea de a menține software-ul și sistemele de operare actualizate. Producătorii lansează regulat patch-uri de securitate pentru a remedia vulnerabilitățile descoperite, iar neglijarea acestor actualizări poate lăsa dispozitivele expuse la atacuri. În mod similar, practica regulată a backup-urilor datelor asigură că, în cazul unei breșe de securitate sau a unui atac de tip ransomware, pierderea de date va fi minimizată.
Rolul responsabilității colective în Securitatea Online
În final, este esențial să recunoaștem că securitatea online nu este doar o responsabilitate individuală, ci și una colectivă. Împărtășirea cunoștințelor și a celor mai bune practici cu prietenii, familia și colegii contribuie la creșterea conștientizării generale și la fortificarea securității cibernetice la nivel comunitar. Prin colaborare și educație, putem crea un mediu online mai sigur pentru toți.
Pe scurt, in loc de concluzie…
Navigarea sigură în vastul ocean al internetului necesită mai mult decât un browser sigur și setările corecte; necesită un angajament constant din partea utilizatorilor de a se educa, de a rămâne vigilenți și de a adopta practici de securitate robuste. Într-o lume digitală în continuă evoluție, conștientizarea riscurilor și adaptarea la noi amenințări sunt esențiale pentru a naviga în siguranță și pentru a proteja informațiile noastre prețioase. Prin adoptarea acestor măsuri și împărtășirea cunoștințelor, putem lucra împreună pentru a construi un spațiu online mai sigur pentru toți.
