„Atena — roasă de certuri între grupări politice, de uri între fruntași politici, de corupție și de cele mai multe ori de nepăsare…”
Cetățile nu mor într-o zi
Au trecut peste două mii de ani și totuși fraza pare scrisă pentru prezent.
Istoria nu se repetă prin haine, arme sau imperii. Se repetă prin oameni.
Prin orgolii.
Prin promisiuni imposibile.
Prin lideri care spun oamenilor exact ce vor să audă.
Prin mulțimi care, obosite și dezamăgite, încep să creadă că există soluții simple la probleme complicate.
Plutarh vorbea despre conducători cu „spirit de aventură, dar și incoerență în acțiune și lipsă de principialitate”.
Sună cunoscut?!
În fiecare epocă apar oameni care promit renașterea națiunii, salvarea poporului, distrugerea „sistemului”. Vorbesc mult despre patriotism, dar foarte puțin despre administrație, economie, educație sau responsabilitate.
Pentru că e mai ușor să aprinzi emoții decât să construiești instituții.
„În loc să acționeze prompt și rapid, Nicias a dat dovadă de șovăială, de nehotărîre.”
Și aici este una dintre marile probleme ale prezentului.
Atunci când cei moderați sunt slabi, ezitanți și rupți de realitate, oamenii încep să caute soluții radicale. Când statul pare incapabil să rezolve probleme reale, cresc cei care promit ordine totală și schimbări spectaculoase.
Așa începe dezechilibrul.
„Judecata rece, cîntărirea lucidă a realităților și posibilităților cu scopul de a se salva cetatea…”
Poate aceasta este lecția cea mai importantă.
O țară nu se salvează prin furie permanentă.
Nu prin conspirații.
Nu prin lideri providențiali.
Nu prin oameni care transformă politica într-un spectacol continuu.
Ci prin luciditate.
Prin educație.
Prin spirit civic.
Prin oameni care încă mai verifică înainte să creadă.
Democrațiile nu cad într-o singură zi.
Mai întâi apare neîncrederea.
Apoi dispare răbdarea.
Apoi oamenii încep să creadă că un singur om le poate rezolva tot.
Din acel moment, istoria începe din nou să semene cu ea însăși…
Leave a Reply