Category: Stiri

Care este jobul cel mai răspândit zilele acestea ?
Se solicita Cerințe destul de intense: Mobilitate, se cere implicare 24 de ore, 7 zile din 7, fără zi liberă întreg anul, zi lumina, dar și noaptea, trebuie să fii mereu atent, mereu disponibil. Poți mânca doar cand partenerul a terminat de mâncat. Nu prea exista pauze disponibile.
Trebuie să priceapă la toate, inclusiv medicina, bună negociere, să știe să gătească bine, trebuie să lucreze intr-un mediu haotic, să nu ceara vacante.
De sărbători se lucrează și mai intens ca de obicei.
Se oferă multă iubire, dar nici un salariu. Totul este probono.
Azi acest job este ocupat de miliarde de persoane.

Da, e greu să fii mamă.
Paștele e un prilej să vorbim mai mult cu ea.
Sărbători fericite !

Catalin Anghel

Demisie Cătălin Anghel

Numele meu este Cătălin Anghel și demisionez din funcția de Președinte al Partidului Noua Republică Filiala Constanța.
Fiind prima mea experiența politică, pot spune că am cunoscut aici o serie de oameni entuziaști, care deși nu au mai făcut politică au crezut că dacă doar se pun cu ideile lor curate în fața oamenilor, vor veni și rezultatele mult dorite.
Ei bine, nu este ușor să schimbi mentalități, dar și mai greu este să promovezi azi ideile simple si cinstite în interiorul structurilor de tip partid, mai ales când în spatele vorbelor frumoase se ascund oameni care, deși nu au nimic să spună, au pretenția că vorbesc frumos, desăvârșiți demagogi. Albă ca Zapada încă nu a venit, pentru că e ferecată de cele 7 partide existente, care o țin sechestrată în pădure.
Politica este o activitate care presupune responsabilitate și respectabilitate. Din păcate, astăzi, în România, trăim o realitate deloc îmbucurătoare și constatăm, cu tristețe, că nu există suficientă maturitate politică la multe din partidele prezente în piața publică. Evident, primul impuls este acela de a critica exclusiv acțiunea și activiștii de partid, oricare dintre ele, dar timpul petrecut în politică m-a făcut să înțeleg că trebuie să privim cu mult mai departe de viața de partid, spre implicarea societății într-un proiect de țară, neafiliat politic, la care sa adere, indiferent de culoare și doctrină, majoritatea partidelor din România.
Petru mine polica este un proiect de țară, iar politicienii sunt manageri de proiect. Atâta vreme cât criteriile de selecție nu sunt valoarea si implicarea, avem ceea ce vedem azi în tot spectrul politic.
Nu regret nici o clipă că am intrat în politică, fiindcă am făcut acest pas determinat de dorința de a pune în slujba comunității experiența de viață și puterea mea de muncă. NU REGRET ȘI NU RENUNȚ.
Paradoxal, politica mi-a arătat unde trebuie să lucrăm mult mai mult, unde există un grav dezechilibru, care influențează în sens negativ politica, segmentul din societatea noastră care suferă, dar chiar și așa nu se predă: Societatea Civilă, strigătul cu o mie de voci al interesului public. Acei oameni, cei mai mulți anonimi, care produc bunăstare, care produc inventică, cei care încă se mai încăpățânează să producă plusvaloare, fie că ea este formată din minți sclipitoare, unelte de înaltă performanță sau binecuvântate roade ale acestui pământ.
Nu abdic de la hotărârea de a lupta pentru o Românie sănătoasă. Doar refuz a mai fi membru într-un partid care are o altă traiectorie politică decât cea propusă inițial, nemaivorbind de oscilațiile poate inerente începutului și merg mai departe.
Mă voi implica în viața Cetății din perspectiva omului căruia îi pasă. Voi încerca să coagulez oameni din societatea civilă, fie că sunt tineri, care să dorească să învețe administrație publică, fie că sunt lideri pe domeniul lor de activitate, experți care vor să dăruiască experiența lor comunității. Împreună vom reveni cu noi proiecte care să aducă schimbarea pozitivă în România.
Avem nevoie de educație și, în acest spectru politic, nu putem lăsa proiectul de țară pe mâna unor Ageamii (cei care o conduc acum) sau a unor Oportuniști (cei care vor să o facă pe viitor).

Numele meu este Cătălin Anghel și sunt un om liber să lupt, să construiesc, să vreau, să constat și să critic, sunt un om liber să promovez idei și soluții care pot face din România casa bună și frumoasă din care nu mai vrem să fugim și în care să ne fie drag să locuim.
Există oameni care se hrănesc cu visele noastre furate. E timpul să ne construim visele și să luptăm pentru ele. Antreprenoriatul în politică începe prin a inova felul cum se face politică. De fapt, politica ar trebui sa însemne arta de guverna de către cei ce le pasă de oameni mai mult decât le pasă de buzunarul lor.
Invit pe cei ce mi-au alături să mă sprijine și mai departe, urmărindu-mă pe www.catalinanghel.com sau pe www.facebook.com/catalin.mihai.anghel
Romania trezește-te și implică-te !

Cătălin Anghel
25.02.2014

Citește și dă mai departe !
Cătălin Anghel

Ultimul dans

Oh, dulcele meu chin,
De ce te-nverșunezi, o iei de la capăt
Nu sunt decât o simplă ființă
Fără el sunt cam pierdută*
Rătăcesc singură prin metrou
Un ultim dans
Ca să uit mâhnirea mea adâncă
Vreau să evadez, să iau totul de la capăt
Oh, dulcele meu chin…

Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea…
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor
Numai speranță…
Pe acest drum în lipsa ta
În zadar mă străduiesc, viața mea fără tine e doar un decor luminos, fără sens…

Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea…
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor…

În acest dulce chin
Prin care mi-am ispășit toate păcatele
Ascultă cât de mare e inima mea
Sunt o copilă venită din lume…

Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea…
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor…

Varianta originala în franceză:

Dernière Danse

Oh ma douce souffrance,
Pourquoi s’acharner tu r’commence
Je ne suis qu’un être sans importance
Sans lui je suis un peu “paro”
Je déambule seule dans le metro
Une dernière danse
Pour oublier ma peine immense
Je veux m’enfuir, que tout recommence
Oh ma douce souffrance

Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d’amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur…
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’envole, vole, vole, vole, vole
Que d’espérance…
Sur ce chemin en ton absence
J’ai beau trimer, sans toi ma vie n’est qu’un décor qui brille, vide de sens

Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d’amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur…
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’envole, vole, vole, vole, vole

Dans cette douce souffrance.
Dont j’ai payé toutes les offenses
Ecoute comme mon cœur est immense
Je suis une enfant du monde

Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d’amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur…
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’envole, vole, vole, vole, vole