Despre aroganță și proteste

Protestatarii de azi sunt singura armă împotriva aroganței guvernanților de la putere.
Numai așa vom face posibilă tranziția către o guvernare responsabilă.
Nu va fi guvernarea perfectă niciodată. Nu este nicăieri în lume. Dar măcar nu vom fi conduși de oameni de carton care odată cățărați la putere se cred invincibili.
Și mai este încă ceva. Guvernanților trebuie să le fie frica de Popor, și nu invers.
Altfel, vom avea o țară bogată, stat corupt și oameni săraci.

România Trezește-te ! Hai la protest ! Hai să nu ne lăsăm prostiți !

Catalin Anghel, Constanţa

20130924-104704.jpg

De ce să protestăm?

20130908-225951.jpg

Cele două motive ( ‘Roșia Montana’ și ‘problema câinilor comunitari’) pentru care protestează zilele acestea oamenii în orașele principale din țară sunt numai vârful aisbergului. Oare de ce protestează oameni din ce în mai mulți zilele acestea ?
Hmmm…poate pentru că minciunile și furturile guvernanților de după revoluție nu mai pot fi așa ușor digerate la micul dejun. Dar ales nu pot fi digerate în fiecare seară la organele de presă ale partidelor de la TV.
Da, ale tuturor politicienilor …să nu se îmbete cu apă rece cei care acum încearcă să se ralieze acum curentului popular protestatar.
Nu poți opri o oală clotită să fiarbă fără să ca cineva să se…frigă! (aviz oamenilor vremelnic la putere)
Nu poți prosti o țară întreagă legat de clauzele total neprietenoase ( ca să nu zic abuzive) cu statul român dintr-un contract făcut în mod clar injust. Ca să ne referim la Roșia Montana. Asta ca să nu spunem că acest contract vine după un șir întreg de potlogarii și contracte de privatizări oneroase făcute de politicienii de până acum.
Nu poți nega realitatea crudă a pericolelor legate de numărul câinilor fără stăpân printre care trecem în fiecare zi. Poate că foametea lor e legată și de foametea noastră, a oamenilor. Sărăcia iubitorilor de câini a transformat animale dragalașe în adevărate fiare ucigașe.
Nu poți promite cu nerusinare în campania electorală niște lucruri, iar apoi să faci total opus fără să fi taxat pentru asta.
Nu poți minți cu seninătate, iar apoi să ai pretenția să vrei susținere când vii să mai propui încă un proiect la fel de mincinos.
Dar parcă protestele se transformă încet, încet în protest antisistem. Partidele actuale au devenit niște găști care lucrează doar pentru interese proprii. Nu mai există oameni de stat, care să pună deasupra intereselor personale și imediate, interesele Naționale și cele pe termen mediu și lung, sau chiar dacă ei există nu sunt cu putere de decizie.
Acesta este poate și șansa noastră de a trăi vreodată într-o țară ca afară.
Dacă acționează și nu doar vorbesc , oamenii uniți in jurul unor idei nu au cum să fie ignorați. Schimbarea vine doar cu implicare!

Internetul și blogurile reușesc să depășească ca și importanță presa tradițională.
De ce ?
1. Libertate de exprimare maximă
2. Concurență reala
3. Viteză de reacție

România Trezește-te!
Hai la protest !

Catalin Anghel – www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

MINIMIS sau Golania cu fonduri Guvernamentale / Europene

20130830-183801.jpg

Preambul: Prin noua schema de ajutor de MINIMIS se introduce condiția de a crea pana la finalizarea investiției si de a menține pe o perioada de minimum 3 ani de la finalizarea investiției: cinci locuri de munca, din care cel puțin doua locuri de munca pentru persoane care nu au avut contract individual de muncă în ultimele 3 luni, în cazul unui ajutor de MINIMIS de până la 100.000 euro, inclusiv; șapte locuri de muncă, din care cel puțin trei locuri de muncă pentru persoane care nu au avut contract individual de muncă în ultimele 3 luni, în cazul unui ajutor de MINIMIS de la 100.000 euro până la 200.000 euro, inclusiv. ( aceste condiționări sunt și la o parte din finanțările europene)

Speriată de tendințele creșterii șomajului în țările emergente, Europa a aprobat tacit planul Guvernelor care accesează fonduri europene, de a condiționa aceste fonduri de noi angajări. S-au raliat acestei tendințe și guvernele naționale.
Intenția pare generoasă. Dacă nu ar avea efecte fix opuse.
Rostul accesării acestor programe este dezvoltarea companiilor, nu o piatră de moară (cu bătaie pe termen lung): iei acum banii, dar ai afaceri, nu ai, tu trebuie să păstrezi un număr de angajați timp de 2-3 ani sau dai integral banii înapoi.
Practic, te omoară încet și sigur, dar nu azi, pe timpul guvernării noastre. (Sic! )
Hai să vedem ce întâmplă în realitate: în general este facilitat accesul doar firmele cu mai mult personal, care pot plimba angajații de pe o firmă pe alta, pierzându-se din vedere însuși faptul de a se permite dezvoltarea de noi angajări și dezvoltarea de noi oportunități.
Nu mai vorbim aici de evaluarea corectă a proiectelor. Nu mai vorbim aici despre criteriile de selecție.
Iar după 2-3 ani se resetează condiționările și poți să o iei de la capăt. Astfel te îndepărtezi de la obiectivele inițiale generoase : de a ajuta firmele să se dezvolte, încurajând doar speculațiile și nemunca.
Dragilor, vreți să ajutați firmele? Creați condiții de concurență reală, nu mai blocați prin birocrație, impozitați corect si fără discriminări pe toata lumea, încurajați și răsplătiți munca, stimulați consumul.
Statul să gestioneze premizele unui sistem educațional adaptat pieței muncii, să vegheze și să stimuleze investițiile înspre toate zonele țării pentru a nu crea decalaje economice grave. E chiar așa de greu ? Se pare ca da.

România trezește-te !

Catalin Anghel / Constanta

Comentați și pe www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

Avem un oraș numit Constanța. Ce facem cu el ?

20130823-134451.jpg

Avem un oraș multimilenar. Avem o cetate Tomis lăsată în paragină. Avem o comunitate cu nationalități diverse care trăiesc în armonie. Avem un bagaj cultural ridicat cu tradiție. Acum avem un primar care apare mai rar la PRIMĂRIE, dar mai des la televizor în ipostaze de actor de vodevil.

Aveam școli performante. Acum, numirile conducerilor școlilor se fac politic
Aveam teatre recunoscute național și internațional. Acum s-au comasat si redus bugetele.
Aveam sanatorii, spitale de recupare la Eforie, Dispensare în toate cartierele. Acum avem un singur spital la care nu prea ai acces, iar daca reușești cumva să te internezi trebuie să vii cu materiale spitalicești de acasă. Mai nou și să plătești.
Aveam un învățământ de elită. Acum avem un rector arestat pentru acte de corupție.
Aveam un Cazino superb. Acum este o ruină.
Aveam un turism sezonier in tot județul, turism balnear in multe localități. Acum am o stațiune poleită și zgomotoasă, iar restul este paragină.
Acum 10 ani se infiripau la malul mării firme mici care creșteau încet și sigur. Acum avem câteva firme care au monopolizat tot județul și restul se zbat să supraviețuiască. Iar majoritatea constanțenilor caută de lucru. Și acceptă de foame joburi de doi lei.

Întâi aveam un parc. Acum e mall. Acum vor și bloc.
Mai e cineva care iubește parcurile și verdeața?
Hai sa cerem autorităților locale să mai facem un parc. Îl plantăm acum și în 15 ani copii noștri se vor plimba printre copaci la umbră. Și daca nu fac asta să-i schimbăm pe aleșii noștri.
Puteam avea un parc pe malul mării cum nu are nici un oraș din Romania. Dar mai bine au consilierii locali o locuință acolo. Puteam avea un parc la gară. Dar este lăsat in paragină. Puteam avea un parc frumos la Casa de cultură. Dar acum se construiește un edificiu bisericesc.

Constanța trezeste-te !


Priorități Constanta:

Parcuri, sport – aer, mișcare, sănătate
Industrie, turism, lupta evaziune – locuri de muncă
Învățamant, cultură – educație, civilizație
Spitale, sanatorii, spa – sănătate

Încă nu este târziu să fim de acord să facem ca lucrurile să meargă spre cetățean.
Și eu iubesc Constanţa. Voi ?

20130823-144616.jpg

19 August – Ziua Internațională pentru asistență umanitară

19 August – Ziua Internațională pentru asistență umanitară

La 19 august, cu ocazia Zilei mondiale pentru asistenţa umanitară, Comisia Europeană îi onorează pe lucrătorii umanitari care şi-au pierdut viaţa sau libertatea şi pe cei care au fost răniţi în timp ce îşi desfăşurau activităţile. Comisia Europeană, prin intermediul departamentului său de ajutor umanitar (ECHO), dispune de personal care este prezent în permanenţă în locurile confruntate cu situaţii de criză din toată lumea. ECHO lucrează îndeaproape cu organizaţii umanitare partenere, precum agenţiile ONU specializate, mişcarea de Cruce Roşie/Semilună Roşie şi organizaţiile neguvernamentale. Împreună, acestea asigură acordarea de asistenţă umanitară populaţiilor civile din toată lumea într-un mod imparţial şi nediscriminatoriu. Accesul umanitar şi securitatea personalului umanitar sunt însă expuse unor riscuri din ce în ce mai mari.

Kristalina Georgieva, comisarul european pentru cooperare internaţională, ajutor umanitar şi reacţie la situaţii de criză, a afirmat: „Ziua mondială pentru asistenţa umanitară reprezintă o ocazie de a reflecta asupra importanţei acţiunilor umanitare în ceea ce priveşte salvarea de vieţi omeneşti şi ajutarea persoanelor ori de câte ori acestea sunt în dificultate. Lucrătorii umanitari slujesc interesele umanităţii, adesea în condiţii foarte periculoase. Am asistat la extinderea ajutorului pe care îl oferă în beneficiul victimelor cutremurelor, incendiilor şi inundaţiilor, însă aceştia îşi riscă cel mai mult viaţa în zonele de conflict. Există o tendinţă alarmantă de a face din aceşti oameni dedicaţi muncii lor o ţintă. Trebuie să protejăm siguranţa lucrătorilor umanitari pentru ca aceştia să poată interveni oriunde este nevoie de ei. În acest sens, voi sensibiliza în continuare opinia publică în ceea ce priveşte înrăutăţirea condiţiilor de securitate pentru cei care îşi riscă viaţa pentru a o salva pe a celorlalţi. Este absolut necesar să înţelegem şi să respectăm principiile de bază ale ajutorului umanitar: umanitate, imparţialitate, neutralitate şi independenţă. Trebuie să punem capăt atacurilor armate împotriva lucrătorilor umanitari. Rănirea lor înseamnă rănirea speranţei în viitorul copiilor noştri.”

Conform Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), în 2009, 102 lucrători umanitari au fost ucişi şi mulţi alţii au fost răniţi în incidente de securitate, iar 92 au fost răpiţi.

Ziua mondială pentru asistenţa umanitară a fost instituită de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2008 şi comemorată pentru prima dată în 2009 pentru a „contribui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la acţiunile umanitare şi la importanţa cooperării internaţionale şi pentru a-i comemora pe toţi lucrătorii umanitari, tot personalul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tot personalul asociat care au lucrat pentru promovarea cauzei umanitare, precum şi pe cei care şi-au pierdut viaţa la datorie”.

Aceasta reprezintă, de asemenea, un moment de rememorare a evenimentelor acelei zile din 2003 în care Oficiul ONU din Irak a fost bombardat şi 22 de persoane şi-au pierdut viaţa.Tema din acest an a Zilei mondiale pentru asistenţa umanitară este „Suntem lucrători umanitari”.

Parteneriatul dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Comisia Europeană reprezintă o componentă-cheie a sistemului umanitar mondial.UE şi ONU vor continua să lucreze împreună pentru a garanta siguranţa lucrătorilor umanitari şi pentru a asigura respectarea principiilor umanitare.

Întrebarea este ce fac organizațiile din România care reprezintă acest sector ? Ce face Biserica? Ce facem noi ?

Informaţii suplimentare:
http://ec.europa.eu/echo/index_en.htm

20130819-141907.jpg

Descoperă și alte lucruri interesante pe www.facebook.com/catalin.mihai.anghel