Politica globală a taxelor: între logica CEO-ului și grija față de oameni
Într-o lume globalizată, în care lanțurile de aprovizionare, fluxurile de capital și tehnologia conectează instant continente întregi, deciziile fiscale nu mai sunt simple ajustări bugetare interne. Ele devin mișcări strategice cu impact geopolitic major.
La începutul lunii aprilie 2025, administrația de la Washington a anunțat instituirea unui nou regim de tarif vamale: o taxă universală de 10% pentru toate bunurile importate și tarife suplimentare „reciproce” până la 34% pentru China și 20% pentru Uniunea Europeană. Sub conceptul de „Liberation Day”, aceste măsuri sunt prezentate ca un act de eliberare economică și de reafirmare a suveranității comerciale.
Această abordare, in esență managerială, reflectă gândirea unui lider care tratează economia globală ca pe o corporație imensă, unde indicatorii-cheie sunt profitul, eficiența și avantajul competitiv. Este o viziune pragmatică, dar care ridică semne de întrebare profundă: ce se întâmplă cu parteneriatul internațional? Cu principiile comerțului liber? Cu solidaritatea economică dintre state?
Europa caută să răspundă, dar adesea fragmentat, căutând formule de echilibru între suveranitatea fiscală a statelor și nevoia unei politici comerciale comune. În acest context tensionat, România trebuie să fie mai mult decât un observator . Poziția noastră strategică, dar și vulnerabilitățile economice nu obligă să gândim fiscalitatea nu ca pe un simplu instrument de colectare, ci ca pe o pârghie de dezvoltare inteligentă și echitabilă.
Eu cred în rolul concurenței reale – motorul sănătos al pieței libere. Cred că taxele ar trebui să sprijine inovația, antreprenoriatul, protecția mediului și corectarea inechităților sociale, nu să devină arme într-un conflict economic global.
Dar dincolo de analiză și grafice, cred că politica trebuie să fie pentru oameni, nu doar pentru cifre. Conducerea de tip CEO poate fi eficientă în afaceri, dar o națiune nu este o companie. Politica are o dimensiune morală, empatică, comunitară. Ține de educație, sănătate, demnitate, echitate. Ține de copiii noștri, care nu moștenesc doar bilanțuri economice, ci toată lumea pe care o construim astăzi.
Politica trebuie să fie pentru oameni, nu doar pentru cifre. Conducerea de tip CEO poate fi eficientă în afaceri, dar o națiune nu este o companie. Politica are o dimensiune morală, empatică, comunitară.
În fața acestei reconfigurări mondiale, România are de ales: să copieze modelele altora sau să-și definească propriul drum. Să devină un actor activ, care folosește inteligent poziția în Europa și în relația transatlantică. Și mai ales, să nu piardă din vedere că fiscalitatea nu este despre control, ci despre responsabilitatea față de cetățeni și față de viitor.
Era odată, într-o lume împărțită între ideologii și imperii, un om care a avut curajul să vorbească. Se numea Yuri Bezmenov – fost agent KGB care a scăpat din mașinăria sovietică și a dezvăluit cu luciditate cum se transformă o întreagă populație în ceva ce el numea „zombies ideologici”. Nu era vorba despre filme cu apocalipsă, ci despre ceva mai subtil, mai periculos: oameni care nu mai gândesc, nu mai simt și nu mai reacționează la adevăr.
Și dacă vi se pare că totul pare desprins dintr-un film de propagandă din timpul Războiului Rece, priviți mai aproape – priviți România ultimilor ani.
Bezmenov vorbea despre patru etape prin care o țară liberă poate fi cucerită fără un singur glonț: demoralizare, destabilizare, criză și „normalizare” sub o nouă conducere.
Noi, românii, le-am simțit pe pielea noastră.
Demoralizarea ? Ne-a fost servită subtil și zilnic: printr-un sistem educațional abandonat, prin trusturi de presă finanțate netransparent, prin batjocorirea valorilor noastre naționale, a credinței, a istoriei și a mândriei de a fi român. Ni sa spus că suntem un popor corupt, leneș, incapabil – și prea mulți au început să creadă asta.
Destabilizarea ? A venit cu polarizarea politică extremă, cu proteste manipulate, cu atacuri sistem asupra justiției și cu lideri de carton care vorbeau de „suveranitate” în timp ce a luat notă de la Est.
Criza ? Nu doar economică. A fost o criză a încrederii, a speranței, o criză identitară. Oamenii nu mai știau în cine să creadă, ce e bine și ce e rău. „Toți sunt la fel” devise mantra națională.
Și apoi, urma normalizarea . Când masele cer singure „salvarea”, se acceptă orice: cenzură mascată, restrângerea drepturilor, conducătorii autoritari, alegeri cu rezultat prestabilit.
România era la un pas. La un singur pas.
Dar nu sa întâmplat.
Alegerile prezidențiale au fost momentul de cotitură. Un vârf de lance al unei operațiuni de influență probabil rusă, mascat sub retorica anti-globalistă și cu susținere deghizată în „valori tradiționale”, a fost demascat. Campania – una dintre cele mai agresive din istoria postdecembristă – a fost alimentată de o mașinărie de fake news, conturi false, clipuri manipulative, finanțări oculte.
Dar românii au văzut. Au simțit. S-au trezit.
Și au spus „nu”.
Prin vigilența societăților civile, prin curajul unor instituții care nu au cedat, prin refuzul nostru colectiv de a ne transforma în niște „zombies” ai propagandei, ciclul descris de Bezmenov a fost oprit.
Nu l-am dus până la capăt. Ne-am trezit exact înainte de prăpastie.
This poveste nu este doar o lecție de istorie sau un episod bifat. Este o pildă pentru viitor.
Pentru că metodele descrise de Bezmenov nu au murit. S-au adaptat. S-au digitalizat. Se răspândesc prin rețele sociale, prin influențarea aparent „apolitici”, prin mesaje care se îngrijesc de nevinovate, dar care erodează încrederea în democrație, în valorile occidentale, în adevăr.
România nu mai are voie să adoarmă.
În fața alegerilor ce vin, în fața provocărilor geopolitice tot mai mari, trebuie să rămână treji. Să nu ne lăsăm manipulați de sloganuri și de „salvatori” de ocazie.
Adevărata puterea unei națiuni libere nu stă în arme sau în discursuri, ci în capacitatea oamenilor să gândească singuri.
Să nu uităm ce spunea Bezmenov:
„Odată ce o generație este demoralizată, faptele nu mai contează. Poți să-i arăți oamenii adevărul cu documente, cu fotografii, cu martori – nu mai contează. Sunt atât de programați, refuză să accepte realitatea.”
PS: pentru cine nu știe povestea Yuri Bezmenov – fost agent KGB care a scăpat din mașinăria sovietică și a dezvăluită cu luciditate cum se transformă o întreagă populație în ceva ce el numea „zombies ideologici”, iată pe scurt, aici:
Yuri Bezmenov (alias Tomas David Schuman) a fost un fost agent KGB care a dezertat în Occident în anii ’70. După ce a fugit în Canada și ulterior a activat ca jurnalist și analist, el a devenit cunoscut mai ales pentru interviurile și conferințele în care a explicat metodele de subversiune ideologică utilizată de Uniunea Sovietică împotriva Occidentului. Una dintre cele mai celebre descrieri ale sale este despre procesul de „demoralizare”, adică transformarea unor categorii largi de oameni în ceea ce ele numea, metaforic, „zombies” – adică persoane incapabile să gândească critic, să distingă adevărul de minciună sau să reacționeze rațional la fapte evidente.
Procesul în patru pași descris de Bezmenov:
1. Demoralizarea (durează 15-20 de ani):
• Scopul este îndoctrinarea unei întregi generații prin sistemul de educație, media și influențe culturale.
• Se promovează idei precum relativismul moral, disprețul față de valorile tradiționale (familie, religie, patriotism).
• Oamenii devin confuzi și apatici, incapabili să înțeleagă pericolele care se apropie chiar dacă sunt prezentate cu dovezi clare.
• Bezmenov sublinia că odată demoralizat, un individ nu mai poate fi salvat prin fapte sau dovezi; are nevoie de o „reeducare dureroasă” în realitate.
2. Destabilizarea (2-5 ani):
• Ținta este economia, relațiile externe, structurale de apărare și securitate.
• Scopul este să se creeze haos și incertitudine, să se distrugă încrederea în instituții și lideri.
• Se promovează activismul radical, greve, conflict între clase sociale sau etnii.
3. Criza (câteva săptămâni):
• Apare un moment de colaps general – economic, politic sau militar.
• Se creează o stare de panică și nesiguranță totală.
• Este momentul în care populația cere o soluție salvatoare, iar acolo se poate impune o nouă ideologie sau conducerea autoritară.
4. Normalizarea:
• Odată instaurat noul regim (ideologic sau politic), totul este prezentat ca „normal”.
• Populația este convinsă că trăiește o nouă ordine, chiar dacă această dictatură sau un regim opresiv.
Cum sunt transformați oamenii în „zombies”:
• Izolarea informativă: oamenii nu mai au acces la surse obiective; tot ce consumă este filtrat printr-o lentilă ideologică.
• Repetarea minciunilor: propaganda repetată sistematic devine „adevăr” în mintea celor expuși constant.
• Distrugerea gândirii critice: educația este folosită nu pentru a învăța elevii să gândească, ci pentru ai învăța ce să gândească.
• Crearea unui dușman comun: se canalizează frustrarea spre „dușmani ai poporului” – capitaliști, conservatori, religioși, etc.
• Victimizarea constantă: oamenii sunt învățați că sunt victime ale unui sistem nedrept, ceea ce este încrederea în sine și capacitatea de a schimba ceva prin efort propriu.
Bezmenov avertiza că procesul era deja bine avansat în Occident încă din anii ’70-’80 și că mulți dintre activiștii utili vor fi eliminati sau marginalizați după instaurarea noii ordini, deoarece devin inutili sau chiar pentru noul regim.
Tirania nu este niciodată eficientă pe termen lung – și nici populismul care o hrănește
În istoria omenirii, tirania a luat multe forme, dar niciuna nu a fost cu adevărat eficientă. Deși poate părea, la suprafață, un sistem capabil să impună ordine și disciplină, realitatea este că regimurile autoritare sunt profund ineficiente. O societate bazată pe frică și coerciție nu poate prospera, ci doar supraviețui în tensiune și instabilitate. Dar tirania nu acționează niciodată singură – ea este, de cele mai multe ori, precedată și susținută de populism, acea strategie politică bazată pe promisiuni exagerate, pe crearea unor dușmani imaginari și pe exploatarea emoțiilor colective.
Populismul – drumul scurt spre dictatură
Populismul este cel mai periculos aliat al tiraniei. Deghizat în vocea „oamenilor de rând”, “poporul” – populistul își clădește puterea pe promisiuni nerealiste, pe un discurs simplist și pe o retorică anti-elitistă. Acesta nu oferă soluții reale, ci doar vinovați convenabili pentru toate problemele societății. Populismul pregătește terenul pentru regimurile autoritare prin: • Exploatarea nemulțumirilor sociale – Populiștii se prezintă drept „salvatorii națiunii”, speculând frustrările economice și sociale ale populației pentru a-și câștiga susținerea. • Crearea unor dușmani interni și externi – Fie că este vorba despre minorități/imigranti, instituții democratice sau puteri străine, populismul are nevoie de o țintă asupra căreia să redirecționeze furia colectivă. • Simplificarea excesivă a realității – „Ei sunt răii, noi suntem buni.” Populismul elimină orice nuanță din dezbaterea publică, oferind răspunsuri superficiale la probleme complexe.
Această strategie funcționează doar pe termen scurt. Pe termen lung, populismul eșuează invariabil, fie pentru că nu poate livra ceea ce promite, fie pentru că sfârșește prin a transforma societatea într-un regim autoritar, unde liderul nu mai are nevoie de promisiuni, ci doar de putere absolută.
De ce regimurile autoritare și populiste sunt profund ineficiente? (Pe termen lung) 1. Blocarea progresului economic și social Statele autoritare și populiste împiedică dezvoltarea economică, deoarece suprimă competiția și libertatea de inițiativă. Fără un mediu deschis, în care ideile noi să fie apreciate și încurajate, stagnarea devine inevitabilă. 2. Corupția endemică În regimurile autoritare, corupția nu este doar tolerată, ci devine un instrument de guvernare. Resursele publice sunt risipite pentru a recompensa loialitatea, iar mecanismele de control sunt folosite nu pentru binele comun, ci pentru consolidarea puterii unei elite restrânse. 3. Distrugerea încrederii sociale Propaganda și frica sunt folosite pentru a diviza societatea, însă efectul pe termen lung este eroziunea completă a coeziunii sociale. Lipsa transparenței și a responsabilității distruge relația dintre stat și cetățeni, iar regimul sfârșește prin a se prăbuși sub greutatea propriilor contradicții. 4. Revolta inevitabilă Nicio tiranie nu durează la nesfârșit. La un moment dat, oamenii încep să recunoască adevărul: că sunt folosiți, manipulați și exploatați. Istoria arată că orice regim care își menține puterea prin frică este destinat, mai devreme sau mai târziu, să cadă.
Cum combatem populismul și tendințele autoritare? 1. Educația și gândirea critică Populismul și tirania prosperă acolo unde educația este slabă. Un cetățean informat este mai greu de manipulat, iar o societate în care gândirea critică este încurajată nu poate fi păcălită cu promisiuni false și discursuri agresive. 2. Promovarea dialogului democratic Într-o lume tot mai polarizată, este esențial să menținem spații de dezbatere civilizată, unde argumentele să primeze asupra emoțiilor și unde oamenii să poată discuta fără frică de represalii. 3. Refuzul de a accepta soluții facile Orice lider care promite soluții simple la probleme complexe trebuie privit cu suspiciune. Schimbările reale necesită timp, muncă și compromisuri – nu slogane și promisiuni deșarte. 4. Responsabilizarea liderilor politici Instituțiile democratice trebuie întărite, iar liderii trebuie trași la răspundere. O societate în care puterea nu este verificată și echilibrată este o societate vulnerabilă în fața autoritarismului. 5. Întărirea valorilor democratice Libertatea, dreptatea și respectul pentru drepturile omului nu sunt concepte abstracte, ci principii fundamentale care ne protejează de abuzurile puterii. Ele trebuie apărate constant, indiferent de cât de atrăgătoare par soluțiile populiste sau autoritare.
Practic, TIRANIA nu este doar lipsită de moralitate, ci și profund ineficientă. Ea nu rezolvă problemele societății, ci le agravează. (Pe termen lung)
Dar înainte ca tirania să se instaleze, populismul îi netezește drumul, exploatând nemulțumirile sociale și manipulând opinia publică. Un regim autoritar poate supraviețui o perioadă prin coerciție și propagandă, dar în final va fi întotdeauna învins de dorința oamenilor pentru libertate.
Adevărata putere nu stă în controlul absolut, ci în încrederea și colaborarea dintre OAMENI. Pentru a preveni tirania, trebuie să combatem populismul înainte ca acesta să devină un pericol real. Să nu uităm: nu există soluții rapide și miraculoase. Dar există alegeri corecte, responsabilitate și un angajament constant pentru o societate liberă și democratică. (Sau e prea târziu?!) Catalin Anghel
A fost întemeiată amânarea alegerilor în România? O întrebare pe buzele multă zilele acestea. Nu doar din România, ci și din Europa sau America. Iată ceva documentat ce ar fi trebuie să știi și americanii… 😉
Amânarea alegerilor prezidențiale din România a fost o decizie controversată, o premieră chiar în România (și în Europa postbelică) dar poate ca a fost și justificată. În spatele acestei decizii se află o serie de argumente solide, care demonstrează că influența externă și manipularea masivă a opiniei publice au pus în pericol integritatea procesului electoral. Iată cele 16 puncte care susțin această poziție, detalii pentru a oferi sau imagine completă a situației:
—
1. 25.000 de conturi pe TikTok posibil coordonate și de Rusia Aceste conturi au fost folosite pentru a promova candidatura lui Călin Georgescu într-un mod organizat și masiv. În prima zi de activitate, contul lui Georgescu a strâns 4,5 milioane de vizualizări în câteva ore – un lucru imposibil fără sprijinul unei rețele puternice și bine finanțate. Acest lucru indică clar o campanie de influență externă, coordonată de Rusia. (Rămâne de adus și docezile concrete) **Sursă: [Documentul CSAT România](https://www.presidency.ro/ro/media/comunicat-de-presa1733327193)
—
2. Hashtagul #călingeorgescu a strâns 700 de milioane de vizualizări (zero cheltuieli însă?!) În doar 3 luni, acest hashtag a fost folosit masiv pe TikTok, atingând un record de 100 de milioane de vizualizări într-o singură zi. Milioane de români au fost expuși la conținut pro-Georgescu, ceea ce a creat un dezechilibru major în campania electorală. Acest nivel de expunere nu este natural și sugerează sau manipulează coordonată. **Sursă: [Observatorul European Digital Media](https://edmo.eu/blog/algorithmic-influence-on-elections-insights-from-romanias-case-study/)
—
3. Georgescu a ajuns pe locul 9 în topul mondial TikTok Este incredibil ca un candidat necunoscut să ajungă pe locul 9 în lume, depășind vedete internaționale. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără sprijinul unei rețele puternice de promovare, care a folosit algoritmi și conturi false pentru a amplifica mesajul lui Georgescu. **Sursă: [Raport de transparență TikTok](https://newsroom.tiktok.com/en-eu/continuing-to-protect-the-integrity-of-tiktok-durant-romanian-elections)
—
4. Reprezentanții TikTok au recunoscut influența rusească În Parlamentul European, reprezentanții TikTok au confirmat că Georgescu a fost promovat de conturi legat de Sputnik, deși au evitat să recunoască în mod direct implicare în campania electorală. Acest lucru arată că platforma a fost folosită ca instrument de propagandă. **Sursă: [Raport de transparență TikTok](https://newsroom.tiktok.com/en-eu/continuing-to-protect-the-integrity-of-tiktok-durant-romanian-elections)
—
5. Rusia a cheltuit 69 de milioane de euro pentru influențarea alegerilor
Grupul bulgar de securitate cibernetică BG Elves a evidențiat această sumă uriașă, folosită pentru a manipula alegerile din România și Bulgaria. Acești bani au fost folosiți pentru a crea conținut fals, a plăti influenceri și a coordona campanii de dezinformare.
**Sursă: [BG Elves Report](https://www.bg-elves.org/reports)
—
6. Organizații de dezinformare au identificat campania pro-Georgescu
Reset Tech, Check First și EU Disinfo Lab au găsit dovezi clare ale unei campanii online coordonate de canale rusești. Aceste organizații au identificat mii de conturi false și rețele de propagandă care au promovat mesaje pro-Georgescu.
**Sursă: [Reset Tech Report](https://checkfirst.network/research-note-netas-role-in-romanias-2024-presidential-election/)
—
7. Rețele de Facebook plătite pentru promovarea lui Georgescu
Bloomberg a scris despre o rețea străină care a plătit 270.000 de euro pentru 4.100 de reclame politice, promovându-l pe Georgescu și denigrându-i pe adversarii săi. Aceste reclame au fost direcționate către publicul românesc, folosind tehnici avansate de micro-targeting.
**Sursă: [Bloomberg Article](https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-12-10/russia-linked-facebook-ads-targeted-romania-election)
—
8. 440 de milioane de afișări pentru reclame plătite
O companie legată de Rusia a promovat teme asociate lui Georgescu timp de ani de zile, pregătind terenul pentru apariția sa bruscă în campania electorală. Aceste reclame au fost folosite pentru a crea o narativă favorabilă lui Georgescu și pentru a influența opinia publică.
**Sursă:** [Snoop.ro Investigative Report](https://snoop.ro/investigatie-campanie-georgescu)
—
9. Softul Osavul a confirmat implicarea Rusiei
Un raport al Context.ro a arătat cum o rețea rusească a folosit conturi cu sute de mii de urmăritori pentru a-l promova pe Georgescu. Aceste conturi au fost folosite pentru a distribui mesaje anti-occidentale și pro-Rusia.
**Sursă: [Context.ro Investigative Report](https://context.ro/osavul-software-rusia-romania)
—
10. Bogdan Peșchir a investit 1 milion de euro în promovarea lui Georgescu
Apropiatul oligarhului rus Ilan Șor a finanțat campania lui Georgescu pe TikTok, oferindu-i un avantaj ilegal. Această sumă uriașă a fost folosită pentru a cumpăra vizualizări și a manipula algoritmii platformei.
**Sursă: [G4Media.ro Investigative Report](https://www.g4media.ro/bogdan-peschir-finantare-georgescu-tiktok)
—
11. Operațiunea „Portal Kombat” descoperită de Franța
Agenții francezi au identificat zeci de site-uri rusești care au publicat 150.000 de articole în 3 luni, toate promovându-l pe Georgescu. Aceste site-uri au fost folosite pentru a distribui dezinformare și a influența opinia publică.
**Sursă: [Le Monde Investigative Report](https://www.lemonde.fr/pixels/article/2024/12/06/romania-des-videos-pro-georgescu-liees-a-une-enigmatique-agence-dinfluenceurs-polonaise_6434393_4408996.html)
—
12. Sute de influenceri păcăliți să promoveze #echilibrușiverticalitate
Această campanie, legată de Georgescu, a fost folosită pentru a manipula opinia publică. Mulți influenceri nu și-au dat seama că erau folosiți ca instrumente într-o campanie de propagandă.
**Sursă: [Digi24.ro Investigative Report](https://www.digi24.ro/alegeri-prezidentiale-2024/influenceri-pacaliti-campanie-georgescu)
—
13. Mii de voluntari organizați pe Telegram
Rețeaua rusească Telegram a fost folosită pentru a coordona mii de voluntari care promovau lui Georgescu în schimbul unor beneficii financiare. Acești voluntari au fost instruiți să distribuie mesaje pro-Georgescu și să atace adversarii săi.
**Sursă:** [G4Media.ro Investigative Report](https://www.g4media.ro/telegram-voluntari-georgescu)
—
14. FA Agency a sponsorizat influenceri români
Această firmă, aparent sud-africană dar probabil rusă, a plătit până la 1.000 de euro pe postare pentru a-l promova pe Georgescu. Acești bani au fost folosiți pentru a cumpăra loialitatea unor influenceri cu audiențe mari.
**Sursă:[Le Monde Investigative Report](https://www.lemonde.fr/pixels/article/2024/12/13/romania-influenceurs-comptes-automatises-et-publicites-illegales-au-service-d-une-campagne-d-ingerence-hors-normes_6445661_4408996.html)
—
15. Mii de pagini și grupuri de Facebook activate la comandă
Pagini create acum mulți ani, cu teme diverse, și-au schimbat brusc numele și conținutul pentru a-l susține pe Georgescu. Exemple notabile includ:
– **Ocrotitorul României**
– **Frumusețile României**
– **Călător prin România**
– **Iubite și credința**
– **Privește și Ascultă**
– **Femina.ro** (1,1 milioane de like-uri)
– **Dumnezeu te iubește**
– **Citate Alese**
– **Vine din Suflet**
– **Iubirea învinge tot** (609.000 de like-uri)
– **Noi iubim România**
– **Natalia**
– **Tradițional Romanesc**
– **Maria**
– **Gătește cu Natalia**
– **Amintiri frumoase**
– **Sofi**
– **Se vede tot**
– **Made in Romania** (1,3 milioane de like-uri)
și multe altele…
Aceste pagini, care anterior abordau subiecte diverse, au început brusc să promoveze conținut pro-Georgescu, fără nicio explicație logică. De asemenea, multe grupuri și-au schimbat brusc denumirea în grupurile de susținere locală Călin Georgescu. (În județul Argeș)
**Sursă: [pagini Facebook] (https://www.facebook.com)
—
16. NATO și aliații au confirmat atacul Rusiei
Mai toate țările europene și Statele Unite au recunoscut că Rusia a încercat să influențeze alegerile din România. Această confirmare internațională subliniază gravitatea situației.
**Sursă:** [Declarația NATO](https://www.digi24.ro/alegeri-prezidentiale-2024/oficial-nato-operatiunea-rusiei-in-romania-a-fost-o-inselaciune-o-campanie-ampla-pentru-a-afecta-in-secret-scrutinul-3120659)
—
17. Extrase din documentul Austriei privind modul de operare al Rusiei
Un raport al serviciilor de informații austriece a evidențiat că Rusia a folosit tehnici sofisticate pentru a influența alegerile din România. Acest raport a identificat o rețea complexă de conturi false, campanii de dezinformare și finanțare ilegală, care au fost folosite pentru a promova candidatura lui Călin Georgescu. Raportul austriac a subliniat, de asemenea, că Rusia a folosit același mod de operare în alte țări din Europa de Est, demonstrând un model consistent de interferență în procesele democratice.
**Sursă:** [Raportul Serviciilor de Informații Austriece](https://www.bmi.gv.at/aktuelles/publikationen/)
—
Concluzie
Amânarea alegerilor a fost o măsură necesară pentru a proteja democrația românească. Operațiunea de influențare a fost atât de masivă și de bine organizată încât a pus în pericol integritatea procesului electoral. Este esențial ca România să continue să lupte împotriva dezinformării și să-și consolideze instituțiile pentru a face față astfel de amenințări în viitor.
—
Contramăsuri și strategii de rezistență
În contextul acestor amenințări, este esențial să luăm măsuri concrete pentru a contracara influența externă și pentru a consolida democrația. Articolul propune câteva contramăsuri esențiale:
1. Consolidarea educației media și a „igienei informaționale
Este vital să educăm cetățenii în privința riscurilor dezinformării și să le oferim instrumente pentru a identifica și respinge mesajele false. Programele de educație media ar trebui să fie integrate în sistemul educațional și să fie promovate la nivel național.
**Sursă: [European Digital Media Observatory](https://edmo.eu/blog/algorithmic-influence-on-elections-insights-from-romanias-case-study/)
2. Crearea unor mecanisme rapide de verificare a știrilor
Este necesar să se dezvolte platforme și instrumente care să permită verificarea rapidă a informațiilor și să se combată răspândirea dezinformării în timp real.
**Sursă: [Reset Tech Report](https://checkfirst.network/research-note-netas-role-in-romanias-2024-presidential-election/)
3. Îmbunătățirea cooperării între instituțiile europene
Statele europene trebuie să colaboreze mai strâns pentru a detecta și combate acțiunile ostile. Acest lucru include schimbul de informații, coordonarea politicilor și implementarea unor strategii comune de apărare împotriva dezinformării.
**Sursă: [Declarația NATO](https://www.digi24.ro/alegeri-prezidentiale-2024/oficial-nato-operatiunea-rusiei-in-romania-a-fost-o-inselaciune-o-campanie-ampla-pentru-a-afecta-in-secret-scrutinul-3120659)
—
Concluzia generală
Operațiunile informaționale rusești trebuie înțelese ca parte a unui „război hibrid” mai amplu, care vizează destabilizarea democrațiilor europene. Statele europene au nevoie de strategii comune și de o rezistență sporită în fața dezinformării și a manipulării. Dar au nevoie și de susținerea Americii!
În esență, capacitatea Rusiei de a influența discursul public din Europa prin operații informaționale reprezintă o amenințare semnificativă. Răspunsul eficient la acest tip de amenințări presupune, din partea Uniunii Europene și a statelor membre, eforturi coordonate de conștientizare, reglementare și contracarare a dezinformării.
—
Pentru mai multe detalii, consultați și… [declarația NATO] (https://www.digi24.ro/alegeri-prezidentiale-2024/oficial-nato-operatiunea-rusiei-in-romania-a-fost-o-inselaciune-o-campanie-ampla-pentru-a-afecta-in-secret-scrutinul-3120659).
Să tragem și niște posibile învățăminte!
Alegerile corecte înseamnă, în esență, șanse egale pentru toți candidații, atât în ceea ce privește accesul la resurse, cât și în modul în care aceștia pot transmite mesaje electorale către cetățeni. Orice promovare agresivă, care eludează regulile și nu își asumă transparent sursele de finanțare, riscă să manipuleze electoratul și să deformeze rezultatele scrutinului. Mai mult, când pe rețelele de socializare apar materiale care nu poartă mențiuni clare despre sursa și finanțarea lor, se creează confuzie, iar cetățenii pot fi induși în eroare.
Respectarea regulilor democratice devine cu atât mai vitală cu cât, în era digitală, granițele nu mai sunt doar cele geografice. O campanie online poate fi susținută de entități externe, cu interese complet străine de binele comun al românilor. În acest sens, încrederea publică în procesul electoral se menține doar printr-o supraveghere atentă a finanțării și prin reguli care să împiedice manipularea prin algoritmii platformelor sociale.
Desigur, democrație implicată și educație civică și politică susținută, pentru ca alegătorii să știe cum să se informeze corect și să exercite dreptul de vot în cunoștința de cauză. România are nevoie de o populație care să înțeleagă mecanismele electorale, să distingă între opinii și fapte, între propagandă și program politic, și să sancționeze prompt abaterile. De aceea, investiția în program care să explice cum funcționează instituțiile statului, cum se aleg reprezentanții și ce implicații în politicile publice este esențială pentru viitorul nostru democratic.
Mai mult, doar cu sprijinul unor autorități capabile să intervină acolo unde apar derapaje – cum ar fi nedeclararea cheltuielilor de campanie, promovarea conținutului electoral fără însemnele legale sau tratarea preferențială a unor candidaturi către platformele de social media – se poate asigura integritatea procesului electoral.
În definitiv, alegerile nu sunt doar despre câștigători și perdanți , ci despre încrederea pe care cetățenii sau în felul în care sunt guvernați. O democrație tânără ca a noastră trebuie protejată prin reguli clare, aplicate consecvent, și printr-o cultură civică tot mai puternică. Astfel, vom putea spune cu adevărat că România construiește un viitor bazat pe voința liberă exprimată oamenilor și pe un sistem electoral corect, transparent și echitabil.
Diferența dintre laudă și apreciere este o subtilă, dar esențială. La prima vedere, ele pot părea aproape sinonime, însă sensurile lor profunde, modul în care sunt oferite și impactul asupra celor care le primesc le diferențiază clar.
Lauda, de cele mai multe ori, vine dintr-o dorință bine intenționată de a face pe cineva să se simtă bine. Este exprimată prin cuvinte mari, adesea exagerate, menite să ridice starea de spirit a celuilalt. Însă, în spatele acestei dorințe de a oferi un moment de satisfacție se ascunde uneori sau formează subtilă de dezechilibru. Cel care laudă se poziționează deasupra, în postura celui care oferă validare, iar cel care primește devine dependent de această aprobare. O laudă repetată, lipsită de autenticitate, poate ajunge să fie resimțită mai degrabă ca o formă de manipulare emoțională. Chiar dacă aduce un zâmbet în momentul respectiv, lauda nu lasă în urmă un sentiment profund de încredere sau de recunoaștere reală.
În schimb, aprecierea se naște dintr-un loc diferit. Ea presupune o privire atentă, o evaluare onestă a efortului depus și a rezultatelor obținute. Aprecierea nu caută să creeze sau să stea artificială de bine, ci să ofere un feedback sincer și echilibrat. Spre deosebire de laudă, aprecierea nu exagerează meritele, ci le pune într-un context real, subliniind ce anume a fost bine făcut. În felul acesta, cel care primește aprecierea nu simte nevoia unei confirmări continue din exterior, își asumă încrederea în propriile capacități și eforturi.
Oamenii simt diferența dintre cele două. Lauda, dacă este exagerată, începe să pară golă și falsă, ceea ce poate eroda încrederea în cel care să ofere. Aprecierea, fiind mai subtilă, dar mai profundă, creează un sentiment autentic de recunoaștere și respect. Este acea formă de feedback care nu doar că te face să te simți bine pe moment, dar te lasă și cu un sentiment durabil că ești pe drumul cel bun, că munca ta este văzută și apreciată sincer.
Astfel, fără să nu dăm seama, modul în care oferă feedback poate influența în momentul actual, ci și felul în care cei din jurul nostru se percep pe ei înșiși. Poate că de aceea, atunci când cuvintele noastre reflectă realitatea și nu doar dorința de a face pe cineva să se simtă bine, ele capătă o greutate care contează. Diferența dintre laudă și apreciere devine evidentă atunci când reflectăm asupra nevoii profunde de recunoaștere autentică pe care o avem cu toții. Într-o lume în care interacțiunile sunt adesea superficiale și rapide, oamenii nu mai caută mari și laude goale. Caută apreciere reală, sinceră, care să recunoască un efort concret sau o calitate reală. Poate că de aceea, lauda, deși bine intenționată, începe să piardă din valoare atunci când devine sau simplă încercarea de a crea o stare artificială de bine, fără un fundament solid. Oamenii simt imediat diferența între o laudă exagerată și un feedback autentic, între acele cuvinte aruncate doar pentru a ridica starea de spirit și aprecierea sinceră, care vine din observarea atentă a muncii și a rezultatelor.
Lauda, de multe ori, funcționează ca un pansament temporar. Pe moment, poate aduce un zâmbet sau o ușoară senzație de mulțumire, dar în lipsa unei baze reale, lasă în urmă un gol. Este acea senzație că, deși ai fost lăudat, ceva lipsește. Lipsesc profunzimea, autenticitatea, recunoașterea adevărată a ceea ce ai realizat. În schimb, aprecierea este diferită. Ea nu se oferă ușor și nici în mod gratuit. Ea vine atunci când cel care oferă feedback a observat cu adevărat un efort sau schimbare. Este sinceră, echilibrată și, cel mai important, specifică. Nu caută să flateze, ci să susțină și să motiveze.
Trăim într-un mediu în care nevoia de feedback autentic devine din ce în ce mai clară. Oamenii nu mai au nevoie de validare falsă. Nu mai au nevoie de periat sau de laude vădit exagerate, care ajung să creeze o distanță artificială între cel care laudă și cel care primește. Au nevoie de un real, care să îi ajute să înțeleagă ce fac bine și unde pot avea feedback. Pentru că doar prin apreciere sinceră, bazată pe observații autentice, putem contribui cu adevărat la creșterea celor din jurul nostru.
E momentul să terminăm cu laudele false și să trecem la aprecierea reală. Pentru că, în fond, oamenii nu caută cuvinte frumoase fără sens, ci vor să știe că sunt văzuți, că efortul lor contează și că ceea ce face este recunoscut ceea ce este cu adevărat.
Românii? Suntem urmașii dacilor și romanilor, dar și ai celor care au rezistat sub valorile istoriei – invazii, imperii, dictaturi. Plus că am primit sânge proaspăt de la populațiile de migratori care au trecut prin aceste teritorii: Goți, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, longobarzi, pecenegi, cumani, tătari si turci.
Deși ne place să spunem că suntem ospitalieri și muncitori, adevărul este că, uneori, ne blocăm în propriile noastre defecte. Dar ce ne definește cu adevărat? Curajul de a ne reinventa. De fiecare dată.
Istoria ne-a învățat să supraviețuim, dar viitorul cere mai mult decât atât. E timpul să nu mai mulțumim cu „merge și așa”. E timpul să înțelegem cine suntem și ce putem deveni.
Valorile care ne definesc
Când ne gândim la valori, de ce ne vine mai întâi în minte “familia”? ( poate si de asta este atât de vehiculat conceptul in aceasta campanie electorală)… Pentru că, indiferent cât de greu ne-a fost, familia a rămas centrul vieții noastre. Bunicii, părinții, copiii – toți adunați în jurul mesei de sărbători. Și, să nu uităm, ospitalitatea: acea mână întinsă unui străin, acel zâmbet care sparge barierele. ( aici ar mai fi de discutat…)
Dar valorile nu sunt doar povești frumoase. Ele sunt și tradiții, respect pentru muncă și o credință încăpânată că, oricât de greu ar fi, “o să fie mai bine”. Problema apare când aceste valori sunt uitate sau, mai rău, folosite ca scuze. Familia? Devine pretext pentru nepotism. Ospitalitatea? Transformată în toleranță față de abuzuri. Cum ne regăsim adevăratele valori? Privind critic la ce am devenit.
Calități și defecte ale noastre Suntem creativ, dar ne lipsește disciplina. Empatici, dar uneori pasivi. Inovatori, dar rareori consecvenți. Românii au o capacitate extraordinară de a rezolva problemele pe termen scurt – acea “descurcareală” legendară – dar lipsa de planificare ne trage înapoi.
Când vine vorba de defect, un lucru doare cel mai tare: tendința de a arunca vina în altă parte. Politicienii? Corupți. Instituții? Inutilă. Dar noi, cetătenii? Tăcuți. Alegem să nu alegem, să nu ne implicăm, să așteptăm ca altcineva să rezolve lucrurile. Așa nu se poate progresa.
Dacă tot am ajuns până aici… să mergem și mai departe… Cum ne alegem liderii?
Cum alegem acum? Prost, de cele mai multe ori. Emoțional. Votăm după carisma celui care promite luna de pe cer, fără să nu gândesc dacă are o scară să ajungă acolo. Ne lăsăm manipulați de campanii care ne lovesc unde doare mai tare – frica, speranța, furia. Și, de multe ori, nici măcar nu votăm.
Dar cum ar trebui să îi alegem? Cu capul, nu cu inima. Informandu-ne. Cerând răspunsuri. Uitându-ne la ce au făcut, nu doar la ce spun că vor face. Liderii nu sunt salvatori, sunt reprezentanții noștri. Nu-i putem lăsa să promită totul și să nu livreze nimic. Și dacă greșesc, să avem curajul să îi tragem la răspundere.
Într-o lume în care manipularea se strecoară prin ecrane și fake news, arma noastră este gândirea critică. Să înțelegem că, dacă acceptăm minciuna în campanie, o vom trăi în guvernare.
Liderii pe care îi alegem sunt oglinda noastră. Dacă vrem să avem lideri mai buni, trebuie să devenim noi mai buni.
Educația civică: o arma subestimată Ne plângem că tinerii nu votează, dar cine îi învață ce înseamnă votul? Educația civică din școli e aproape inexistentă. Cum să aștepți implicare civică de la o generație care nu știe diferența dintre o lege și un decret? Sau separarea puterilor în stat… Sau despre ce face Parlamentul Romaniei sau Guvernul…
Nu e suficient să-i învățăm istoria. Trebuie să-i învățăm să gândească pentru viitor. Ce înseamnă democrație, ce înseamnă drepturi lor și cum să le apere. O generație educată civic eo generație care știe să lupte pentru ceea ce contează.
Ce ne definește? Românii sunt mai mult decât trecutul lor. Suntem și prezentul pe care îl construim, dar mai ales viitorul pe care avem curajul să-l imaginăm. Avem tot ce ne trebuie: valori, resurse, inteligență. Ce ne lipsește? Voia de a schimba ceea ce nu funcționează. Dar schimbarea începe cu noi. Fiecare vot, fiecare implicare contează.
România nu va fi niciodată mai bună decât cetățenii ei. Așa că hai să fim mai buni. Nu mâine, nu altădată. Azi.
Recentul scandal care îl implică pe profesorul Alfred Bulai de la SNSPA, acuzat de multiple acte de hărțuire sexuală, a adus în prim-plan deficiențele sistemului actual de gestionare a plângerilor acestui tip în universitățile românești. Acest caz, în care profesorul a fost suspendat din funcție după ce deja 18 studente au depus mărturii împotriva sa, subliniază nevoia urgentă de reformă structurală și procedurală.
Problemele actuale și nevoia de schimbare
În prezent, cadrul legal și procedurile instituționale sunt insuficiente pentru a proteja victimele și pentru a asigura un proces echitabil și transparent. De multe ori, studenții nu sunt informați suficient despre drepturile lor și despre procedurile de depunere a plângerilor, iar mecanismele existente sunt opace și inaccesibile [
Propuneri pentru îmbunătățirea modului actual / legislației actuale
1. Crearea unei Platforme Online pentru sesizări anonime:
Fiecare universitate ar trebui să creeze o pagină dedicată pentru depunerea plângerilor anonime, de tipul `domeniu.ro/sesizareanonima` sau `domeniu.ro/sesizarenereguli`. Aceasta ar permite studenților să raporteze incidentele fără teamă de represalii, asigurând confidențialitatea și protecția identității lor.
Nu ar strica să fie ceva similar si la ministerul de interne…
2. Monitorizarea și investigarea sistematică a reclamațiilor:
Comisiile de etică universitară trebuie să fie împuternicite și instruite pentru a urmări și a investiga toate plângerile, mai ales cele care includ dovezi concrete sau un număr semnificativ de sesizări similare. Este esențial ca aceste comisii să fie compuse din membri independenți și specializați în gestionarea cazurilor de hărțuire sexuală. (Și pot gestiona și alte fel de reclamații…)
3. Instruirea și educația pentru personal și studenți:
Universitățile trebuie să implementeze programe de educație și sensibilizare pentru studenți și personal, privind hărțuirea sexuală și drepturile victimelor. Acest lucru ar contribui la crearea unui mediu educațional mai sigur și mai echitabil.
4. Transparența și rapoarte periodice:
Instituțiile ar trebui să fie obligate să publice rapoarte anuale privind numărul și tipul plângerilor de hărțuire, precum și măsurile luate. Aceasta ar aduce un nivel de transparență necesar și ar încuraja o mai bună responsabilitate instituțională.
Implementarea acestor măsuri nu doar că ar îmbunătăți modul în care sunt gestionate plângerile de hărțuire sexuală, dar ar și consolida încrederea în sistemul educațional românesc, oferind un exemplu de bune practici pentru alte instituții. Este esențial ca toate părțile implicate să colaboreze pentru a crea un mediu universitar sigur și incluziv pentru toți studenții și personalul.
Beneficiile implementării acestor propuneri
Implementarea unor măsuri riguroase pentru gestionarea plângerilor de hărțuire sexuală va aduce multiple beneficii universităților și societății în ansamblu:
1. Îmbunătățirea siguranței studenților: Crearea unui mediu sigur este esențial pentru procesul educațional. Studenții care se simt protejați și respectați sunt mai predispuși să se concentreze pe studii și să participe activ la viața universitară.
2. Întărirea încrederii în instituții: Transparența și corectitudinea în gestionarea plângerilor pot spori încrederea publicului în sistemul educațional. Publicarea rapoartelor și a statisticilor privind plângerile de hărțuire sexuală demonstrează o angajament față de integritate și justiție.
3. Prevenirea abuzurilor: Educația și sensibilizarea continuă sunt cruciale pentru prevenirea comportamentelor neadecvate. Prin educarea studenților și a personalului despre limitate acceptabile și consecințe comportamentelor inadecvate, universități pot reduce incidența acestor cazuri.
4. Crearea unui precedent pozitiv: Adoptarea acestor măsuri poate servi ca model pentru alte instituții de învățământ superior din România și din alte țări. Un angajament public național de protecție a studenților poate stimula schimbări pozitive la nivel.
Nu ar fi rău ca Universitățile să adopte politici clare și eficiente pentru a combate hărțuirea sexuală și pentru a proteja drepturile studenților. Cazul profesorului Alfred Bulai evidențiază necesitatea unor reforme sistemice urgente. Propunerile descrise nu sunt doar pași esențiali pentru protejarea victimelor, ci și pentru promovarea unei culturi a respectului și a responsabilității în mediul academic.
Pentru a încuraja schimbarea, este important ca studenții, personalul academic și societatea civilă să se implice activ în acest proces, cerând transparență și responsabilitate din partea instituțiilor de învățământ superior. Numai prin eforturi comune putem asigura un mediu educațional sigur și echitabil pentru toți.
Recentele Jocuri Olimpice de la Paris mi-au adus în prim-plan o întrebare esențială: este arta o exagerare? Festivitatea de deschidere a fost un spectacol grandios, dar, în mijlocul acestei parade a lumii moderne, mulți dintre noi poate s-au întrebat: unde este frumusețea simplă și subtilă care odinioară era esența artei? Într-o lume dominată de grandios și spectaculos, este important să ne întoarcem la esențial și să redescoperim acea delicatețe care nu încântă inima fără a fi nevoie de efecte speciale.
Arta contemporană: între grandios și esențial
Arta, în esența ei, a fost întotdeauna un mijloc de exprimare a frumuseții, fie ea vizibilă sau subtilă. Însă, în era contemporană, asistăm la o tendință de exagerare, de o impresie prin mărime, culoare și complexitate. Această tendință nu este întotdeauna negativă, dar ridică o întrebare crucială: este acest tip de artă doar o exagerare?
La Jocurile Olimpice de la Paris, ceremonia de deschidere a fost o explozie de culori, muzică și dans. Un spectacol care a dorit să surprindă diversitatea și energia culturii moderne, dar care, în același timp, a lăsat unii spectatori / telespectatori să se întrebe: “Unde este arta în toată această grandiozitate?” Este adevărat, arta are capacitatea de a șoca, de a atrage atenția, dar nu ar trebui să pierdem din vedere că frumusețea poate fi găsită și în lucrurile mici, delicate și neexagerate.
Redescoperirea subtilității
În timp ce ne lăsăm captivați de spectacolul grandios, pierdem adesea din vedere arta subtilității. Acea artă care nu strigă pentru atenție, ci șoptește. Arta care nu încearcă să fie mai mare, mai strălucitoare, mai zgomotoasă, ci mai profundă, mai sinceră, mai conectată cu emoțiile umane autentice. În loc să căutăm doar ceea ce este șocant sau diferit, ar trebui să ne îndreptăm atenția și spre acele opere care ne invită la reflecție și la o apreciere mai profundă a frumuseții vieții.
Olimpiada mi-a reamintit de importanța revenirii la valori fundamentale, cum ar fi sportivitatea și fair-play-ul. (Nu despre asta e vorba la Jocurile Olimpice?!)
Sportul în societatea modernă reprezintă sau ar trebui să reprezinte evadarea din rutina cotidiană, din stresul activităților obligatorii. În pelegrinarile mele prin lume am ajuns la un moment dat și pe o insulă din Grecia, în Olympia. Aici, ce sa vezi: oamenii făceau sport în formă organizată încă din 700 î.e.n și au pus bazele a ceea ce va deveni peste ani olimpismul modern. Olimpismul este azi un factor de apropiere şi de înţelegere între oameni şi popoare, între naţiuni şi state, dincolo de opţiuni politice, religioase etc. Astfel, putem spune, fără a exagera, că azi întreaga mişcare sportivă mondială se orientează în activitatea ei după principiul fundamental olimpic al universalităţii şi nediscriminării. „Sportul este cultură”, susţine filosoful francez Bernard Jev, în măsura în care performanţa sportivului este creaţie.
Spiritul olimpic s-a impus în timp prin promovarea susținută de valori sportive ( oameni puternici), în prim plan situându-se demnitatea și respectul omului – ca valoare supremă – cinstea și corectitudinea sintetizate în Fair Play. Pentru că, în definitiv, ce este mai important în sport decât Fair Play-ul ?
Așa cum sportul promovează integritatea și onestitatea, la fel și arta ar trebui să fie o reflectare sinceră a experiențelor umane, nu doar o căutare a spectaculosului. Articolul acesta este un apel la autenticitate, la reîntoarcerea la frumos, la ceea ce este cu adevărat semnificativ.
Cultura generală și sportivitatea: posibil antidoturi la exagerare
Într-o lume în care suntem adesea bombardați cu imagini și sunete menite să ne impresioneze, să ne șocheze sau să ne amuze, ne pierdem adesea în detalii și uităm de ansamblu. Cultura generală și sportivitatea ar putea fi două antidoturi puternice la această tendință de exagerare. Cultura generală ne îmbogățește mintea și sufletul, ne oferă perspective noi și ne învață să apreciem frumusețea în toate formele ei, nu doar în cele care sunt la modă sau populare.
Sportivitatea, pe de altă parte, ne învață să fim competitivi, dar și să respectăm regulile jocului și să ne bucurăm de proces, nu doar de rezultat. Este un îndemn la acțiune, la implicare activă în viață, nu doar la consum pasiv de spectacole. Este un apel la echilibru, la găsirea unei armonii între minte, trup și suflet. Iar când mă refer la sport, mă refer la practicarea lui! 😉
Îndemn la pace și pacea sufletească
Arta și sportul, atunci când sunt practicate cu sinceritate și pasiune, pot fi căi către pacea sufletească. Într-o lume adesea agitată și confuză, ele ar putea oferi un refugiu, un loc unde putem găsi liniște și înțelegere. Festivitățile grandioase și spectacolele impresionante au locul lor, dar nu ar trebui să fie singurele noastre surse de inspirație și bucurie.
Este important să ne întrebăm dacă nu cumva exagerarea a devenit un substitut pentru profunzime. Într-o epocă în care suntem adesea tentați să ne uităm la suprafață, este esențial să ne reamintim că frumusețea adevărată și arta autentică se găsesc adesea în lucruri mai puțin evidente, mai puțin strălucitoare, dar infinit mai profunde.
Așadar, să fim mai atenți la ceea ce nu atrage atenția și să nu uităm să privim dincolo de suprafață. Să cultivăm o apreciere mai profundă pentru arta care nu se bazează pe exagerare, ci pe o înțelegere sinceră și empatică a experienței umane. Și, cel mai important, nu reamintim că adevărata frumusețe se găsește adesea în simplitate și în lucrurile mărunte, care aduc o bucurie autentică și durabilă.
Cea mai rapidă tehnologie de procesare a AI, inspirată de funcționarea creierului uman
Într-un pas major în evoluția tehnologiei, IBM a dezvăluit cipul NorthPole, o inovație ce promite să redefinească standardul performanței în domeniul inteligenței artificiale. Acest cip, inspirat de funcționarea complexă a creierului, se dovedește a fi de 22 de ori mai rapid la rularea algoritmilor de recunoaștere a imaginilor bazate pe inteligență artificială, comparativ cu orice alt cip comercial disponibil pe piață.
Cipul NorthPole îmbină abilitățile sale de calcul cu blocuri de memorie asociate, revoluționând astfel modul în care operațiunile de recunoaștere a imaginilor sunt procesate. Acest avans tehnologic permite cipului să depășească limitările tradiționale ale arhitecturii von Neumann, o problemă care încetinește computerele moderne în așteptarea schimburilor de informații între unitățile de calcul și de memorie.
Dezvoltarea cipului NorthPole a fost influențată de modul în care funcționează creierul uman, o continuare a proiectului IBM TrueNorth. Cu toate acestea, NorthPole aduce această tehnologie într-o arhitectură digitală compatibilă cu chipurile de siliciu utilizate în computerele contemporane.
Echipa de cercetare IBM a demonstrat că acest nou cip poate rula algoritmi AI comuni de recunoaștere a imaginilor mai rapid și mai eficient decât orice alt cip comercial disponibil pe piață, inclusiv cele mai recente modele de la liderul pieței, NVIDIA. În plus, NorthPole se evidențiază și prin eficiența energetică de 25 de ori mai mare.
Cu toate acestea, specializarea sa în procesarea AI vine la un cost. NorthPole nu este conceput pentru antrenarea AI și nu poate gestiona cu ușurință modele AI extrem de complexe. Cu toate acestea, echipa lui Modha are planuri de a demonstra cum mai multe cipuri NorthPole pot susține modele de limbaj de dimensiuni mai mari.
Deși comercializarea prototipului cipului NorthPole este puțin probabilă în viitorul apropiat, reproiectările de genul acesta în arhitectura digitală vor juca un rol crucial în asigurarea unei funcționări eficiente a AI pe hardware-ul de calcul utilizat în vehiculele și aeronavele cu conducere autonomă.
Anul 2018 a trecut pe repede înainte cu bune și cu rele.
Să trecem la bilanț: România pare o țară încremenită undeva între bine și rău, pe tărâmul făgăduinței, undeva unde internetul este de mare viteză, dar manipularea este la mare modă, undeva între ”fake news” și ”breaking news”, o țară unde decalajul între buda din fundul curții si luxul din casele politicienilor este uriaș. Suntem cumva într-o producție cinematografică de Bollywood cu mari contraste între creșteri economice record și decizii politice demne de țări de lumea 3-a, ne uităm uimiți la decizii economice riscante, dar admirăm patriotismul deșănțat de fațadă, ce mai, ne credem buricul civilizației, dar lăsăm oamenii de slabă calitate morala și profesională să ia decizii cel puțin bizare în numele și pentru noi.
Vorbim despre ”România educată”, dar lăsăm educația pe seama analfabeților, vorbim de creștere economică, dar facem studii de fezabilitate, în loc să facem autostrăzi, vorbim de 100 de ani de România ca stat modern, vorbim de re-unirea cu Moldova, dar nu am făcut mai nimic pentru românii de peste Prut, vorbim despre justiție si dreptate la televizor, dar avem parte de multe procese lungi si multa nedreptate – practic avem un contrast mare între aparență și esență.
Am schimbat miniștri precum șosetele, vorbim la televizor de masuri care prăbușesc bursa, impozităm tot ce mișcă, dar nu reușim să creștem gradul de colectare a TVA, discuția populistă despre multinaționale a scăzut investițiile străine în economie, ne confruntăm în continuare cu deficit de forță de muncă în economie.
Cumva, ne luptăm cu UE, dar primim fonduri europene de miliarde, încă nu suntem suficienți de inteligenți să folosim toate resursele puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Aceasta dualitate se manifeste și în războiul dintre palate – Președinția se luptă cu Guvernul, războiul declarațiilor face deliciul presei locale, dar și internaționale, culmea, intrăm în 2019 ca țară care preia președinția Consiliului UE…
Dualismul se menține și la nivel de educație. Avem copii curioși, care pun accent pe cunoaștere și informare, dar și la polul opus, avem lipsă de interes și blazare într-un mediu educațional obosit, unde predomină creta si tabla, unde se pune accent pe acumulare de cunoștințe și nu de abilități…
Raportul teorie/practică în școli este 80/20 la sută, însă ar trebui să fie invers.
Dominația prostiei vulnerabilizează cumva țara din toate punctele de vedere: intern și extern, economic și sanitar, demografic și educațional, instituțional și politic. Paradoxul societății conduse de oameni populiști, care se cațără pe scara socială pe seamă lipsei de civism și atitudine, se bazează pe blazarea societății și a atitudinii mioritice în fața problemelor curente ale țării.
Culmea, omul cu bun simț este forțat să asiste neputincios la deciziile economice și politice, pentru a putea supraviețui în această lume plină de contraste. A încercat in 2018 să protesteze, dar a văzut că, cizma guvernamentală și parlamentară calcă fără milă peste grumazul celor ce nu se apleacă. Aceasta să fie și explicația scăderii numărului de protestatari la tot mai desele abuzuri ale guvernului. Frica de eșec a făcut ca și bruma de civism să se subțieze. Parcă așteptăm ca o mână invizibilă să acționeze pentru noi. O atitudine greșită, spun eu. Trebuie să avem curajul opiniei personale bazată pe argumente. Trebuie să putem spune ce gândim, altfel degeaba au murit oamenii la revoluție…
În 2019 trebuie să sancționăm discursul populist, anti-european, naționalist și xenofob – nu ajută cu nimic. Putem să ne mobilizăm resursele creative, putem să folosim capitalul important de inteligență privată neutilizat și nemobilizat, trebuie să investim masiv în educație, trebuie să scăpăm de obscurantism și farisei, trebuie să ne folosim inteligent resursele naturale, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm serios de treabă. Avem două rânduri de alegeri în 2019, putem face un efort de informare astfel încât să alegem în cunoștință de cauză, să înțelegem importanța votului în democrație, pentru a nu asista neputincioși apoi la deturnarea puterii în mâinile analfabeților funcționali sau a partidelor populiste.
Parcă trebuie făcut un efort și în zona politizării masive din ultimii ani, trebuie să respectăm demonstrațiile publice fără a interveni cu bastoane și gaze lacrimogene, trebuie să învățăm din greșelile înaintașilor, să fim atenți la ce se întâmplă în toată Europa, trebuie să sancționăm discursul autoritar al guvernaților, să arătăm cu curaj greșelile guvernării, practic să devenim cetățeni mai responsabili.
Ar fi bine să fim atenți la îmbătrânirea populației – fapt ce nu face România atractivă pentru investiții, am putea să mergem pe calea inovației și a investițiilor în cercetare – singurul vector de progres peste medie, trebuie să facem posibilă inversarea migrației prin asigurarea de condiții bune de trai și de dezvoltare personală, trebuie sa folosim tehnologia pentru a accelera învățarea pe bază de e-learning, putem să pregătim mai bine copii noștri pentru meseriile viitorului, putem încuraja mai bine antreprenoriatul local, trebuie să proiectăm deja localitățile pentru ”smart-city” – pentru a avea o viață mai frumoasă și mai ușoară, nu ar fi rău să îmbunătățim sistemul de sănătate, mult depășit, dar și subfinanțat – aici trebuie și noi să înțelegem că serviciile ”premium” de sănătate costă, iar noi trebuie să plătim mai mult dacă ne dorim servicii mai bune și tot așa…
Toate acestea și multe altele pot fi asumate de toată clasa politică la nivel de plan de țară… dar noi trebuie să rămânem vigilenți civic și să forțăm cumva aleșii noștri să-și facă treaba.
Rămâne de văzul dacă vom înțelege cât mai repede că economie fără infrastructură nu există, iar nivelul de trai va fi bun dacă vom face posibila digitalizarea cetățeanului prin programe bune de e-guvernare, dacă asumarea unui plan de educație pe termen lung va fi respectată, dacă reducem birocrația, daca stimulăm procesului de învățare continuă…
Iată câteva gânduri și idei pentru 2019 pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă, aici la noi acasă. Să avem un an cum ne place!
