În ultimii ani, dezbaterea economică din România s-a concentrat aproape exclusiv pe cine primește mai mult și cine plătește mai mult. Mult mai puțin s-a discutat despre întrebarea esențială: cum construim o economie care produce suficientă valoare încât să putem susține salarii mai mari, pensii decente și servicii publice de calitate fără a împinge generațiile viitoare în datorii?
Cred că răspunsul nu se află nici în austeritate oarbă, nici în promisiuni electorale imposibil de finanțat. El se află într-un model economic bazat pe disciplină fiscală, productivitate, educație și investiții.
Primul pas este combaterea reală a evaziunii fiscale
În România se vorbește frecvent despre majorarea taxelor. Mult mai rar se discută despre faptul că statul nu reușește să colecteze eficient taxele care există deja.
Evaziunea fiscală nu reprezintă doar o pierdere pentru buget. Ea creează o concurență neloială între companiile corecte și cele care evită plata obligațiilor fiscale. Antreprenorii onești sunt dezavantajați, iar investițiile sunt descurajate.
Codul fiscal și legislația conexă conțin numeroase excepții, interpretări și portițe care permit optimizări fiscale excesive sau chiar evitarea ilegală a plății taxelor. Dacă ar exista voință politică, digitalizare completă și instituții eficiente, colectarea TVA și a impozitului pe profit ar putea aduce venituri suplimentare considerabile fără a crește nivelul de taxare.
Nu avem nevoie, în primul rând, de taxe mai mari. Avem nevoie ca taxele existente să fie plătite de toți. Dar oare are de gând cineva să ia taurul de coarne?
Deficitul bugetar trebuie tratat ca un indicator de sănătate economică
Deficitul bugetar nu este doar o cifră contabilă. El reprezintă diferența dintre ceea ce produce economia și ceea ce consumă statul.
O țară care se împrumută permanent pentru a plăti cheltuieli curente își transferă nota de plată către generațiile următoare.
Din perspectiva mea, România ar trebui să își stabilească drept obiectiv un deficit bugetar de maximum 3% din PIB, iar pe termen mediu să coboare către aproximativ 2,5%.
Abia la aceste niveluri datoria publică poate intra pe o traiectorie descendentă, iar costurile cu dobânzile încep să scadă. Statul poate astfel redirecționa resurse către investiții în loc să plătească dobânzi tot mai mari.
Disciplina fiscală nu este o constrângere impusă din exterior. Ea reprezintă condiția unei economii stabile. Are clasa politică puterea să înțelegaă acest lucru și să faca ce trebuie să își atingă acest obiectiv??
Economia trebuie să funcționeze în echilibru
Economiile dezvoltate nu sunt caracterizate doar prin venituri ridicate, ci și prin stabilitate.
România ar trebui să urmărească menținerea unor indicatori macroeconomici aflați într-un echilibru sustenabil:
- deficit bugetar între 2,5 și 3% din PIB;
- creștere economică de aproximativ 3% anual;
- inflație în jurul valorii de 2,5-3%.
Aceste valori oferă predictibilitate pentru investitori, reduc costurile finanțării și permit companiilor să își planifice dezvoltarea pe termen lung.
Dar noi știm că cel mai greu lucru de atins în viață este …ECHILIBRUL!
Salariile trebuie să urmeze productivitatea
O economie sănătoasă nu poate funcționa cu salarii înghețate, dar nici cu majorări care nu sunt susținute de valoarea creată.
Salariile ar trebui să crească într-un ritm de aproximativ 5-6% anual, însă această evoluție trebuie să fie alimentată de creșterea productivității muncii.
Atunci când fiecare angajat produce mai multă valoare prin tehnologie, educație și inovare, firmele pot plăti salarii mai mari fără să își piardă competitivitatea.
Creșterile salariale bazate exclusiv pe decizii administrative sau electorale generează inflație, reduc competitivitatea și afectează investițiile.
Pensiile trebuie protejate prin dezvoltarea economiei
Pensiile trebuie să crească, însă într-un ritm sustenabil, apropiat de evoluția economiei și a veniturilor bugetare.
O creștere anuală de aproximativ 4-4,5% poate păstra puterea de cumpărare și echilibrul sistemului public, fără a crea dezechilibre bugetare majore.
Adevărata protecție a pensionarilor nu vine din promisiuni electorale, ci dintr-o economie care produce constant mai mult.
Educația și cercetarea sunt cele mai profitabile investiții
Nu vom deveni o economie performantă exportând doar materii prime sau produse cu valoare adăugată redusă.
România trebuie să investească sistematic în:
- educație;
- cercetare;
- inovare;
- digitalizare;
- inteligență artificială;
- automatizare;
- transfer tehnologic către industrie.
Țările prospere nu concurează prin salarii mici, ci prin competențe înalte și produse sofisticate. Dar.. e greu de aplicat teoria în practică.. și e și mai greu de aplicat!
Exporturile trebuie să încorporeze inteligență românească
Succesul economic nu înseamnă doar să exportăm mai mult, ci să exportăm produse și servicii cu valoare adăugată ridicată.
România trebuie să devină un exportator de:
- software;
- tehnologii industriale;
- produse medicale;
- biotehnologie;
- securitate cibernetică;
- echipamente inteligente;
- produse agroalimentare procesate;
- echipamente militare ( că tot e cerere acum…)
- servicii bazate pe cunoaștere.
Fiecare produs care încorporează cercetare, inginerie și creativitate românească generează salarii mai mari și venituri fiscale superioare.
Productivitatea trebuie să devină obiectiv național
Creșterea economică durabilă nu vine din consum alimentat prin datorie, ci din productivitate.
Aceasta înseamnă:
- investiții private și publice eficiente;
- infrastructură modernă;
- digitalizarea administrației;
- reducerea birocrației;
- formarea continuă a angajaților;
- tehnologii moderne în industrie și agricultură.
Productivitatea este sursa tuturor creșterilor sustenabile de venituri.
România are nevoie de un nou contract economic
Cred că România poate ieși din ciclul promisiunilor electorale dacă își asumă câteva reguli simple:
- fără deficite excesive;
- fără datorii care cresc necontrolat;
- fără majorări salariale nesusținute de productivitate;
- fără investiții sacrificate pentru consum imediat;
În schimb, trebuie încurajate investițiile, educația, cercetarea, inovația și munca bine plătită.
Prosperitatea nu apare prin redistribuirea unei economii slabe. Ea apare atunci când economia produce mai multă valoare în fiecare an.
România are toate resursele pentru a deveni una dintre economiile performante ale Europei. Dar acest obiectiv nu poate fi atins prin populism, ci prin responsabilitate fiscală, investiții inteligente și respect pentru munca productivă.
Viitorul nu aparține statelor care consumă cel mai mult, ci celor care creează cea mai multă valoare, dar care se adaptează și cel mai repede la evoluția pieței..
Voi, cum vedeti situația aceasta?
Leave a Reply