Tag: Taxe

  • Boicotarea supermarketurilor: mit sau soluție reală?

    Concurență reală soluția la problemele din supermarket

    În ultima perioada, ideea boicotării supermarketurilor a prins amploare în numeroase țări din Europa de Est. Nemulțumirile pleacă de la prețurile ridicate ale alimentelor, la percepția despre profitul exagerat al marilor lanțuri comerciale, până la dorința de a susține producătorii locali. Însă, dincolo de emoții și de mobilizarea de pe rețelele sociale, rămâne întrebarea: este boicotul soluția optimă pe termen lung?

    De ce a apărut fenomenul boicotării supermarketurilor?
    1. Prețurile și disparitățile socio-economice
    În multe zone, salariile rămân mici, iar prețurile la raft par prea mari. Acest dezechilibru între puterea de cumpărare și costul vieții alimentează resentimentele față de marile lanțuri, percepute drept “vinovații de serviciu”.
    2. Percepția asupra “monopolului” marilor retaileri
    O parte a consumatorilor consideră că supermarketurile au prea multă putere de negociere cu furnizorii și că își pot impune prețurile, în lipsa unei concurențe reale.
    3. Susținerea redusa a micilor producători și a fermelor locale
    Sub lozinca “Cumpără local!”, mulți oameni își doresc să sprijine economia autohtonă, să valorifice tradiția și să reducă “dependența” de produsele din import. Pe buna dreptate…
    4. Nemulțumiri legate de calitatea produselor și de practicile comerciale
    Dincolo de prețuri, sunt și critici referitoare la calitatea alimentelor ( au fost reportaje privitoare la calitatea diferita in zone diferite ale Europei), la adaosurile comerciale, la proveniența incertă a unor produse sau chiar la evaziunea fiscală.

    De ce nu este boicotul soluția pe termen lung?

    Boicotarea supermarketurilor poate, pe termen scurt, să transmită un mesaj de protest.

    Totuși, ea nu abordează cauza principală a problemei – lipsa unei piețe cu concurență reală, puterea de cumpărare scăzută și suportul limitat pentru producătorii locali. În plus, mulți consumatori care boicotează au totuși nevoie de produse pe care doar marile lanțuri le oferă (de exemplu, fructe exotice, citrice, diverse specialități internationale, diverse produse care se produc in țara noastra sau costul de producție ar fi foarte mare).

    Pe termen lung, simplul boicot nu rezolvă nevoia de diversitate și accesibilitate a produselor și nici nu duce, de la sine, la îmbunătățirea legislației sau a nivelului de trai.

    Care sunt soluțiile reale și sustenabile?
    1. Încurajarea și promovarea concurenței pe piață
    • Este esențial ca piața să fie deschisă și competitivă, pentru ca supermarketurile să nu abuzeze de poziții dominante.
    • Transparența prețurilor și reglementarea echitabilă pot preveni creșterile artificiale de costuri și pot sprijini consumatorul final.
    2. Susținerea producătorilor locali pentru a deveni competitivi
    • Ajutor concret pentru fermele și micii producători: subvenții, programe de formare, facilități fiscale.
    • Încurajarea asocierii în cooperative și acces la fonduri pentru modernizare, astfel încât producătorii locali să poată concura de la egal la egal cu marii furnizori internaționali.
    • Promovarea și certificarea produselor autohtone pentru a spori încrederea și recunoașterea brandului românesc.
    3. Creșterea puterii de cumpărare a românilor
    • Salarii decente și politici economice care să susțină clasa de mijloc.
    • Reducerea poverii fiscale inutile și combaterea evaziunii, pentru ca statul să poată direcționa resursele către nevoile reale (sănătate, educație, infrastructură).
    • O populație cu venituri decente poate alege calitatea și poate cumpăra produse mai scumpe, dar mai bune și mai sănătoase.
    4. Educația nutrițională și responsabilitatea consumatorilor
    • Mulți aleg produse ieftine din pricina sărăciei sau a lipsei de informare despre impactul alimentației asupra sănătății.
    • Campaniile de educație și conștientizare sunt vitale pentru ca oamenii să înțeleagă că alegerea produselor de calitate nu este un moft, ci o investiție în propria sănătate.
    • Așa cum alegem calitatea atunci când cumpărăm un electrocasnic, la fel ar trebui să procedăm și cu mâncarea.
    5. Consum național și local acolo unde este posibil
    • Scurtarea lanțului de distribuție înseamnă produse mai proaspete și prețuri potențial mai mici, dacă se elimină intermediarul.
    • Dezvoltarea unor piețe locale, târguri și sisteme de livrare la domiciliu din partea producătorilor mici, pentru a facilita accesul la produse de proximitate.
    • Integrarea produselor românești în sectorul HoReCa și în turism – restaurantele și pensiunile pot oferi astfel o experiență autentică și susțin economia locală.
    6. Branding autohton și promovarea în turism
    • Un brand românesc puternic se construiește prin calitate constantă, povești autentice și strategii de marketing inteligente.
    • Turismul gastronomic – o modalitate excelentă de a face cunoscute produsele locale. O experiență culinară locală, combinată cu peisajele românești, poate deveni un atu important de atragere a turiștilor străini care sa consume produse romanesti
    7. Legislație fermă împotriva evaziunii xele nu sunt colectate corect, se creează distorsiuni în piață și competiție neloială.
    • O legislație care să pedepsească drastic evazioniștii și să fie aplicată consecvent ar reduce corupția și ar crea un mediu de afaceri sănătos.

    Boicotarea supermarketurilor este mai degrabă o reacție emoțională și o formă de protest temporară, nu o soluție sistemică. Pentru a avea prețuri mai bune și produse de calitate, e nevoie de măsuri bine gândite și coerente:
    • Concurență reală pe piața de retail.
    • Susținerea fermelor și producătorilor locali prin subvenții, programe și cooperare.
    • Creșterea puterii de cumpărare a românilor, prin salarii decente și combaterea evaziunii.
    • Educație nutrițională pentru a încuraja consumul responsabil și alegerea produselor de calitate.
    • Scurtarea lanțului de distribuție și promovarea unui branding românesc puternic.

    Sunt supermarketurile dornice de profit? Categoric! Orice companie in postura de monopol va avea preturi ridicate. Solutia este nu sa inchidem supermarketurile, ci sa avem legi care previn monopolul si incurajeaza concurenta. Legi care sa fie aplicate!

    Vă încurajez să folosiți și instrumentele Monitorul Preturilor – un comparator de prețuri prezente în mai multe tipuri de magazine și Asociația InfoCons – Organizație pentru Protecția Consumatorilor, ce ofera o serie de informații utile atunci când mergem la cumparaturi… iar dacă aveți de făcut o reclamație, folositi linkul ANPC – Autoritătea Naționala pentru Protecția Consumatorilor.

    Într-o piață cu adevărat competitivă, supermarketurile pot fi un partener important pentru producătorii locali, iar consumatorii pot beneficia de prețuri corecte și produse de calitate. Soluția nu este să închidem ușile marilor retaileri, ci să le deschidem mai larg către o competiție cinstită și profitabilă pentru toți.

    PS: Mai țineti minte când un conducător al României a interzis produsele străine? ( cafea și orice alt produs). Vă aduceți aminte cum arătau vitrinele? Cuvantul “nechezol” vă spune ceva?

    Voi cum vedeti lucrurile?

    Catalin ANGHEL

  • Taxele vamale: protecție economică sau risc global?

    Într-o lume economică în continuă schimbare, taxele vamale revin frecvent în prim-planul dezbaterilor. Sunt ele un scut protector împotriva competiției externe sau, dimpotrivă, un obstacol în calea dezvoltării economice? De-a lungul istoriei, barierele comerciale au fost folosite ca unelte strategice pentru susținerea economiilor naționale, însă realitatea actuală demonstrează că efectele lor sunt adesea imprevizibile și, pe termen lung, contraproductive.
    Pentru ca o națiune să își asigure independența economică și să devină un actor competitiv în piața globală, nu este suficient să impună taxe vamale. Succesul economic depinde de consolidarea resurselor umane, valorificarea resurselor naturale, investițiile în cercetare, dezvoltarea educației în direcția meseriilor viitorului și menținerea unui echilibru între taxe, impozite și serviciile oferite populației.
    Rolul taxelor vamale în economie
    Taxele vamale au două scopuri principale:
    1. Protecția industriilor locale, prin descurajarea importurilor mai ieftine. Chiar ajută acolo unde ai deficit…
    2. Generarea de venituri la bugetul de stat, compensând dezechilibrele fiscale. Ajută și acestea le termen scurt vistieria statului golita… dar dacă banii strânși nu sunt folosiți judicios…
    Aceste măsuri sunt prezentate adesea ca soluții salvatoare pentru economiile naționale, însă realitatea economică este mai complexă.
    Pe termen scurt, ele pot proteja anumite industrii și salva locuri de muncă.
    Pe termen lung, duc la creșterea prețurilor pentru consumatori, reducerea concurenței și eficienței economice și chiar la declanșarea de războaie comerciale.
    Atunci când taxele sunt impuse arbitrar sau ca răspuns la strategii geopolitice, ele devin un factor de instabilitate economică, afectând atât producătorii, cât și consumatorii.
    SUA, China, Europa, Rusia și jocul taxelor vamale
    Astăzi, taxele vamale nu mai sunt doar o unealtă economică, ci și o armă geopolitică. SUA, Canada, Mexic și în curând Europa sunt prinse într-un joc periculos de represalii comerciale, în timp ce Rusia încearcă să manipuleze piețele prin resurse energetice și strategii agresive.
    SUA vs. China: conflictul comercial permanent
    Administrațiile americane au folosit taxele vamale pentru a încetini ascensiunea economică a Chinei. Sub Donald Trump, SUA au impus taxe masive asupra importurilor chinezești, iar Joe Biden a păstrat mare parte din aceste măsuri. Scopul?
    • Protejarea industriilor americane, în special a producției de tehnologie și automobile.
    • Reducerea dependenței de lanțurile de aprovizionare din China.
    • Menținerea puterii economice globale a SUA.
    Rusia folosește sancțiunile occidentale ca pretext pentru a-și reorienta economia spre Asia și Africa. Creșterea taxelor pe exporturile de cereale și petrol este utilizată ca armă economică împotriva Europei, ceea ce duce la volatilitate pe piețele globale.
    Europa: cum își poate asigura viitorul economic?
    Europa trebuie să meargă dincolo de taxele vamale și să-și construiască un avantaj economic durabil, prin strategii care combină protecția inteligentă a pieței interne cu o viziune pe termen lung asupra viitorului economic.
    1. Valorificarea resurselor umane
    Fără o forță de muncă pregătită pentru provocările viitorului, nicio economie nu poate fi competitivă. În loc să se bazeze pe măsuri protecționiste, Europa trebuie să investească masiv în educație, reconversie profesională și tehnologii emergente.
    • Sprijinirea educației STEM (știință, tehnologie, inginerie, matematică) și a meseriilor viitorului.
    • Dezvoltarea formării profesionale pentru industriile strategice.
    • Crearea unor programe de atragere și retenție a talentelor, astfel încât Europa să nu piardă forța de muncă specializată în favoarea altor regiuni.
    2. Exploatarea inteligentă a resurselor naturale
    Resursele naturale ale Europei trebuie valorificate în mod sustenabil, astfel încât să reducă dependența de importuri din Rusia, China și alte state.
    • Creșterea investițiilor în energie regenerabilă.
    • Dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare locale pentru industriile strategice.
    • Reciclarea și reutilizarea materialelor pentru reducerea dependenței de importuri.
    3. Investiții în cercetare și dezvoltare
    Fără investiții majore în inovație, nicio economie nu poate rămâne competitivă. UE trebuie să-și crească finanțarea pentru cercetare aplicată, inteligență artificială, biotehnologie și tehnologii avansate, astfel încât să creeze produse și servicii care să domine piața globală.
    4. Încurajarea concurenței reale și echilibrul fiscal
    O economie sănătoasă nu se construiește doar prin bariere comerciale, ci printr-un mediu economic deschis și competitiv. Guvernele trebuie să se asigure că taxele și impozitele sunt echilibrate, astfel încât să nu împovăreze mediul privat și să ofere, în același timp, servicii publice de calitate.
    Impozitarea eficientă a marilor corporații, fără a sufoca întreprinderile mici și mijlocii.
    • Crearea unui mediu concurențial real, fără monopoluri sau intervenții excesive ale statului.
    Asigurarea unui echilibru între veniturile fiscale și calitatea serviciilor publice, astfel încât investițiile în educație, sănătate și infrastructură să fie sustenabile.
    Un factor în această ecuație ar putea fi și lăcomia corporațiilor, care, în căutarea unor costuri de producție minime, au preferat să externalizeze fabricarea bunurilor în țări unde forța de muncă este extrem de ieftină, în loc să investească în propriile economii. Această strategie a maximizării profiturilor a dus la pierderea a milioane de locuri de muncă în statele unde produsele sunt vândute, iar acum, în fața crizelor geopolitice și a taxelor vamale, aceleași corporații se plâng de costurile ridicate ale relocalizării producției. Această cursă pentru profit imediat a creat o dependență periculoasă de lanțurile globale de aprovizionare și a expus vulnerabilitatea economiilor naționale în fața fluctuațiilor comerciale.
    Taxele vamale pot oferi o protecție temporară, dar ele nu sunt o strategie economică sustenabilă.
    O economie puternică se construiește prin:
    • Investiții în educația forței de muncă pentru meseriile viitorului.
    • Valorificarea eficientă și sustenabilă a resurselor naturale.
    • Cercetare și inovare pentru a domina industriile viitorului.
    • Politici comerciale inteligente, care combină protecția strategică cu deschiderea globală.
    • Un sistem fiscal echilibrat, care încurajează concurența și asigură servicii publice de calitate.
    Dacă Europa și SUA nu își vor construi viitorul pe aceste principii, vor rămâne prizoniere ale unor decizii economice de moment, fără viziune pe termen lung. Protecționismul nu este soluția – ci o economie bazată pe inovație, competitivitate reală și echilibru fiscal.
    Și, până la urmă cine plătește aceste taxe vamale? Tot consumatorul final… adică tu!

    Catalin Anghel

     

  • Creșterile salariale și piața forței de muncă

    Creșterile salariale și piața forței de muncă

    Unul din avantajele României pe piața mondială și regională era piața forței de muncă. Aveam forță de muncă, era bine calificată și era dispusă să învețe și să muncească.
    Azi, nici nu mai avem oameni, nici nu mai sunt așa adaptați la cererile actuale, nici nu prea sunt dispuși să învețe alte meserii cerute de piață.
    Guvernanții din ultimele 2 decenii au făcut praf cea mai importantă resursă a României!
    Se știe că în condiții de concurență reală pe piața forței de muncă, nivelul salariilor se reglează de piață. Statul ar trebui să nu intervină, cel mult să fie un garant al condițiilor legislative corecte și care stimulează bunăstarea angajaților și taxarea corectă și nediscriminatorie.

    Sunt un susținător al creșterile salariale mai ales în condițiile în care suntem membru al Uniunii Europene și concurența deja se manifestă și în interiorul acesteia, acesta fiind un lucru bun de-altfel… dar, când tu Stat crești salariile și de 2-10 ori la bugetari, influențănd și distorsionând și piața forței de muncă la privați, dar nu ajustezi și alocările bugetare pentru servicii, nu ajustezi nivelul impozitelor care să facă posibile aceste creșteri salariale – se cheamă că îți bați joc de viitorul cetățenilor tăi.
    Voi da câteva exemple:
    1. Noi vrem să avem salarii ca-n Germania, Franța, Suedia sau Japonia (adică salarii mari și foarte mari), dar scădem impozitele până la niveluri insignifiante, făcându-ne să ne întrebăm dacă aceste creșteri salariale sunt sustenabile pe termen lung, pentru că unii se gândesc și la moștenirea lăsată copiilor lor…
    2. Prin măsurile guvernamentale (creșterea salariului minim) distorsionezi piața forței de muncă la privați, dar tu aloci la categoria cheltuieli pentru servicii sume mai mici (serviicii care se executa de companii private) – înseamnă că ești ageamiu. Concret în IT o campanie are azi o presiune pe salarii de 20-30% creștere, dar e nevoită să accepte contracte de servicii cu bugete de și de 30%-50 mai mici (scăderi explicate ca lipsa resurse financiare). Astfel, antreprenorii sunt nevoiți să plătească salarii minime ce nu asigură veniturile plătite, băgându-le practic în faliment…
    3. Nu se pot plăti la privat salarii la medici de 3-4.000 de euro dacă nu cresc tarifele la prestările către populație. Nu mai mințiți populația că vor scădea prețurile la impozite și servicii că nu are cum să fie sustenabilă altfel creșterea de salarii.
    4. Taxarea resurselor naturale e făcută împotriva intereselor românilor. Redevențe mici, legi care lasă loc de interpretare și de șpagă. Când ai resurse în Marea Neagră, dar tu le dai pe mai nimic se cheamă că îți furi singur căciula.
    5. Nivelul evaziunii este un barometru al eficienței mecanismelor de a colecta taxe, dar și oportunității acestor taxe. Gradul scăzut de fiscalizare a economiei poate avea ca efect creșterea nivelului acestor taxe – banii sunt plătiți doar de o anumite zonă a economiei, presiunea fiind mai mare pe contributorii existenți. Nu știu de ce nu se upgradează o dată casele de marcat astfel încât să fie conectate online la ANAF.
    6. Conformarea contribuitorilor nu se poate face dacă legea nu se aplică la fel pentru toți. De exemplu, azi sunt unități ale alimentatiei publice care emit bonuri fiscale și sunt altele care fac încă evaziune, punând și presiune pe unitățile corecte…

    Bun, ne-am pierdut avantajul resurselor umane. Dar la fel de bine putem vorbi și de pierderea resursele naturale, de rezervele financiare și de atuurile noastre din anii ’90!
    Se pare ca ne-am pierdut și busola între timp… suntem conduși de submediocri, suntem copleșiti de impostură, am renunțat să facem educație de calitate, am pierdut sentimentul național și sentimentul de dreptate.

    România Trezește-te!

  • Orice reducere de taxe este bună !

    20140708-164208-60128966.jpg

    Ce efecte poate avea o reducere de taxe?
    Pentru cetățean este o creștere a veniturilor din portofel. Avem mai mulți bani de cheltuit și cetățenii sunt mai fericiți. (asta daca s-ar masura si fericirea alaturi de PIB)

    Pentru stat, chiar dacă pe termen scurt scad încasările, pe termen lung economia locală devine mai competitivă și cresc în timp investițiile și profitabilitatea companiilor care activează pe teritoriul acestui stat.

    Să nu mai aud pe marii economisti care se plang de scăderea CAS, de exemplu, atâta timp cât statul oricum cheltuie toate veniturile strânse, în mare măsura pe proiecte fara a se vedea și o bunăstare a oamenilor.
    Statul cu încasările estimate corect, încasate și cheltuite cu folos pentru cetățean este statul puternic și respectat de oameni. Statul care suprataxeaza nejustificat munca, investițiile sau afacerile este statul cel mai furat, unde este și cea mai mare evaziune.

    Dovada vie că nu se pot mări taxele la nesfârșit este și scăderea încasărilor la bugetul de stat din așa-zisa supracciză la combustibili. În loc de o creștere cu 50 milioane euro in doar 6 luni (cum prognoza un mare ministru), iată ca avem o pierdere lunară de 11 milioane de euro! Adică bani mai putini încasați față de perioada anterioară introducerii acestei accize.
    Pentru că, persoanele fizice nu au avut mai mulți bani ca de obicei au alimentat mai puțin. Iar firmele mari de transport au ales să alimenteze din afara țării atunci când au avut această posibilitate.

    Poate una din pârghiile cele mai puțin folosite de stat pentru a creea macro-echilibre în economia de piață și prosperitate pentru cetățeni este crearea unui climat concurențial real.

    Există o relație strânsă între creșterea economică pe de-o parte și încredere și consum pe de alta parte. Când vor înțelege Guvernanții acest lucru, vom avea și noi o țară frumoasa și bogată cu oameni fericiți și cu bunăstare.

    Oricum ar fi, orice reducere de taxe este bună!

    Catalin Mihai Anghel

  • Taxe, suprataxe și reversul medaliei

    Prea-competentul guvern s-ar zice că s-a apucat de treabă. Cum ?
    Simplu și eficient. Creșteri de taxe, de impozite, suprataxe, impozite forfetare, impozite noi.
    Oriunde se aude un sunet într-o conversație economică nu se poate să nu fie și cuvântul magic: taxe.
    Ce să zic… Astă toamna promiteau lapte și miere…azi e mai greu…fără taxe 🙂
    Acum noutatile sunt : taxa specială pe resurse minerale, taxa pentru transportatorii de gaze și energie electrică, taxa pentru venituri obtinute de producatori în urma liberalizării prețurilor … Și alte alte zeci de taxe cu nume din ce în ce mai greu de ținut minte.
    Și nu zicem ca unele taxe nu era momentul să fie introduse. Există Slavă Domnului atâta evaziune și piață gri sau neimpozitată deloc…
    Dar să nu bănui că o mare parte din ele (taxe) se vor regăsi în creșteri de prețuri…parcă nu îți trebuie doctorat. ( sic )
    Aceasta redistribuire mascată menită să satisfacă promisiunile populiste din campanie nu face decât să facă VIAȚA grea tuturor romanilor care muncesc corect într-o țară suprataxată ( vezi linkul )
    Bine că nivelul de TVA era deja la aproape cel mai mare nivel din Europa… Ca altfel umblau și acolo…
    Se joacă un poker la cacialma. Totul pe cartea imaginii in fața votanților. Guvernul uită un lucru: imaginea de la TV nu ține de foame…

    20130122-001915.jpg