De noi depinde…

image

O țară condusă cu populism, drumul scurt către faliment…

Cum ar suna o întrebare pusă la referendum: ‘Vreți să eliminăm TVA-ul ?’ sau ‘ E obligatorie plata la întreținere?’ Hai să fim serioși …
E greu să faci referendum pe teme fiscale pe o populație asuprită fiscal sau care după zeci de ani de lipsa de fiscalitate urmează să fie fiscalizată. (Cum e cazul Greciei)
E greu oricum să accepți ideea că după ce ai trăit atâția ani cu venituri mari să accepți scăderea lor pe vaza de voluntariat.

Scrie faliment pe orice firmă care produce mai puțin decât consumă. Așa e și la nivel de țară.
Sunt doua variante: ori produci mai mult, ori reduci cheltuilele. Ori crești productivitatea muncii, ori ajustezi salariile.
Se mai pot face reglaje la nivel macroeconomic, se mai pot face redistribuiri în ierarhizarea salariilor, se mai pot alege serviciile pe care le oferă statul cetățenilor lui, se mai poate alege felul in care se redistribuie veniturile obținute de stat, dar toate astea nu se pot face decât dacă se respectă regula – cheltuielile să nu depășească veniturile. Iar gradul de îndatorare al statului să nu depășească în fiecare an ritmul de creștere economică din anul respectiv.

Democrația și statul de drept sunt legate și de gradul de educație civică, economică și politică al majorității populației.
Conducerea prin reprezentanți și votul au ca efect impunerea măsurilor în felul cum gândește majoritatea populației.
Evident ca pe termen scurt pot fi excepții de la regula: ‘întinde-te cât ți-e plapuma‘, dar numai ca excepție și numai pentru a proteja populația de acele mici șocuri economice ce pot destabiliza economia.

Problema e că unii politicieni folosesc aceste excepții ca să păstreze puterea. Și conduc acea țară spre prăpastie cu viteză, ei prostind poporul cu vorbe meșteșugite – vorbe ce merg pe o populație dornică de bunăstare rapidă, fără a face și corelarea acelei bunăstări cu munca inteligentă, cu productivitatea muncii sau cu exploatarea unor resurse specifice.

Tocmai de aceea avem nevoie să fim informați, să facem posibilă creșterea nivului de trai prin implicarea celor ce pot dărui cunoștințe, să respectăm trecutul și viitorul semenilor.

Cine ia deciziile police și economice într-o țară? Politicienii. Cine îi alege pe politicieni ? Noi.

De noi depinde să ne fie mai bine aici în țara noastră! De noi depinde să ne facem viața mai bună! De noi depinde pe cine alegem să ne conducă!

Catalin Anghel

Educația încotro?

Educatia încotro

 

Pe 5 Octombrie sărbătorim Ziua Educației.

Întrebarea e ce facem noi cu acest subiect?

După ce că avem una din cele mai încărcate materii din Europa, după ce că hăituim elevii cu multe cunoștiinte mai puțin interesante, mai puțin practice, îi stresăm cu atâtea concursuri care mai de care mai întortocheate, pierdem din vedere următoarele:

învățarea prin descoperire

concurența reală la concursuri

– învățământul este destinat elevilor, nu ‘acoperirii’ claselor pentru profesorii actuali

– educația trebuie să producă oameni liberi, nu sclavi pentru societate

– elevii învață pentru a se angaja ulterior, nu sunt educați pentru a deveni antreprenori

– nu e încurajată învățarea, ci memorarea materiei stufoase

– teoria este omniprezentă, deși nu ar trebui să lipsească aplicațiile practice

– școala omoară creativitatea

– nu promovează suficient Mișcarea și Alimentația Sănătoasă, nu încurajează elevii să descopere civismul și implicarea in societate

– nu include suficiente opțiuni corespunzătoare societății actuale (care să dezvolte capabilități cerute pe piața forței de muncă)

Etc

Dacă dăm examen la liceu ( și poate bine facem pentru nu toate școlile acordau notele pe merit) ce rost mai are Evaluarea Națională ? Acum se dau de multe ori examene și la clasa V-a, elevii se meditează din clasa întâi. Unde se va ajunge? Să-i punem să dea examen la Grădiniță?! Sau să începem cu Creșa ?

Apoi urmează Bac, apoi examen la Facultate, dăm toată viața examene și elevii nu mai stiu nimic la locul de muncă. Asta în cazul că găsesc așa ceva.

Nu mai bine creștem calitatea actului Educațional la toate aceste niveluri?

Nu mai bine facem învățământ centrat pe elev și pe cunoaștere aplicată ?

Nu mai bine investim în cercetare ?

Nu mai bine transformăm școala într-o oaza de informație relevantă pentru etapele de dezvoltare ale elevilor și unde ei să vină de plăcere ?

Greu de aplicat toate acestea de niște oameni preocupați doar să ia leafa de la serviciu.

Școala nu trebuie să uniformizeze, ea trebuie doar să potențeze elevii !

Catalin Anghel

 

 

Educație și politică

IMG_4327-0.JPG

Educație și Politică

Politică sau politicianism? Educație sau spoială?
Politică fac oamenii de stat ce se gândesc la generațiile actuale respectând generațiile viitoare.
Politicianism fac cei ce promit mai mult decât pot oferi, câștigând astfel alegerile. Vezi recentele alegeri din toată Europa, culminând cu Grecia.
Și în România USL a câștigat ultimele alegeri tot cu promisiuni ultrapopuliste. La noi însă, justiția și contrabalansarea celorlalte puteri în stat a minimizat adâncirea în criză a României. Sau cel puțin avem o amânare a efectelor ei.
Nu mai merge fără muncă pe nicăieri, ba mai mult putem spune că nu mai merge fără muncă făcută cu cap.
Avem nevoie de educație civică si politică pentru a înțelege fenomenele economice și politice din Europa și din întreaga lume.
Suferința mare a societății românești contemporane este rezistența și persistența incompetenței, lipsa de implicare reală în rezolvarea trebilor țării, respectarea valorii și a competenței în administrație.
“Trăind din politică și prin politică…politicianistul e capabil de a falsifica Totul“ (Mihai Eminescu)
Societatea românească are nevoie să fie reprezentată de buni profesioniști, oameni cu expertiză în domeniul lor de activitate, dar în același timp și de oameni cu viziune economică, culturală și politică, iar peste toate cu conștiință de neam și cu dragoste de oameni și de țară !

Cât despre educația sănătoasă, ea a fost a fost abandonată de mult timp în favoarea spoielii și a pseudo-educației. Copiii sunt împinși val-vârtej spre concursuri sterile, iar adolescenții sunt îndrumați spre domenii ce nu căutare, bulversând ulterior întreaga societate.
În lipsa unei educații solide, sub avalanșa aceasta de informații tot mai mulți oameni vor sa pară că știu, să pară ca fac, reușind cu aceasta spoială să păcălească sistemul, bulversând-ul chiar. Totul tinde să devină doar ”ambalaj”, doar ”poleială”, impresia fiind mai puternică decât realitatea, valoarea reală fiind învinsă de spoială.
Mulți părinți prinși în vâltoarea supraviețuirii economice abandonează educația copiilor lor, sau pur și simplu nu știu cum să procedeze. Societatea a evoluat rapid în ultimii 50 de ani și nu mai merge cu ”pune mâna pe carte”, copii au nevoie de îndrumare inteligentă și de sfaturi competente.
Cât despre educatori și profesori ce să mai zicem. Mulți fără vocație, mulți fără sprijin pedagogic si lipsiți de programe școlare adecvate peste care se suprapune categoric lipsa finanțării proiectelor educaționale.
În toată societatea românească este vizibilă lipsa concurenței reale plecând de la piața forței de muncă, piața serviciilor și ajungând la piața economică și culturală – motorul dezvoltării unei țări. Toata viața noastră este bulversată de răsturnarea scării de valori din societate. Nu am înțeles încă rolul investițiilor în cercetare pentru numai așa poți avea reușite remarcabile ulterior în industrie.

Informația foarte multă din ultima perioadă ne derutează iar în lipsa unei educații solide bazate pe valori generează haos educațional și instituțional. Poate chiar haos național. Pentru că este o diferență între educație și informație. Educația folosește în mod inteligent informație structurată, are o scară de valori la care se referă. Când navighezi pe internet nu te educi, te informezi. E atâta informație disponibilă azi că e foarte ușor să fii confuz.
Pasul de la informație la educație este făcut cu aportul individual, al părinților, al școlii, al societății. De toți suntem dependenți într-o mai mică sau mare măsură până ce ne formăm ca adulți. Și toată viața după.
Ne lipsește educația pentru a face lucrurile la timp și de calitate. Ar trebui cultivat acest cult.
Iată cum se leagă astfel cele doua noțiuni de educație și de politică. Dacă toate acestea fi-vor învățate, pe viitor nu vom muri de foame.
Alege să te implici! Alege educația ! Oamenii de valoare sunt conștienți atât de rolul educației cât și de implicarea civică și politică. Alege să fii un om de valoare!

Cătălin ANGHEL

Petiție pentru eliberarea educației de sclavia monotoniei

20140306-232953.jpg

 

Petiție pentru eliberarea educației de sclavia monotoniei.

Vrem să avem un sistem educațional care să ne facă să fim creativi. Sau care să ne facă să gândim ca antreprenori.
Sau pur și simplu să ne facă copiii Fericiți.
Un sistem care să scoată ce e mai bun din copiii noștri într-un fel de joacă de-a lecția de viață.
Povestea educației noastre să fie ceva ce face plăcere să spunem nepoților noștri.

Dar NU. Noi avem o educație formală. Trebuie să trecem bareme și praguri. Trebuie să comparăm rezultate și oameni, de parca at fi vreo posibilitate cumva să fim identici.
Școala este un malaxor de oameni ascultători în cel mai bun caz sau de inadaptați la cerințele pieței forței de muncă.
Adică Școala te vrea Zombi.
Să iei informațiile livrate de altii fără să te gândești Tu cum ai putea face lumea mai bună.
Excelența în ceea ce întreprind cei ce fac lucrul cu pasiune și credință se întoarce însutit …
Avem oameni care excelează în zonele lor de competență. Trebuie doar să-i lăsăm sa creeze.
Drumul spre excelenta începe prin educație.
7 ani de acasă. Cultura antreprenorială. Cursuri de formare pentru viață. Traininguri motivaționale. Filozofia succesului. Școala de fericire.

Cine le pune în legea învațămantului ?

România educă-te !
Semnează Petiția cu un comentariu sau distribuie să vadă prietenii tăi !
Lipsa creativității și implicării este moartea educației.

Cătălin Anghel

20140307-185556.jpg

Manifest pentru educație la început de an școlar

20130916-230946.jpg

Stimați domni profesori, stimați părinți, dragi elevi,

Începutul unui nou an școlar este un eveniment încărcat de emoții pentru toți cei care pășesc treptele școlii. Un an de școală este, fără îndoială, o etapă importantă în evoluția personală. Educaţia trebuie să fie centrată pe elev, pe nevoile şi particularităţile fiecăruia. Susțin și eu ideea că “Educația e cea mai puternică armă” pe care o avem pentru a dezvolta România. Pentru a nu îngroșa rândurile șomerilor de peste 10-15 ani eu cred că este important să se abordeze încă de pe acum și partea de educație antreprenorială, deschiderea către dezvoltarea personală și către zona emoțională, dar și abordarea curajoasă a temelor și metodelor colaborative moderne.

Onorați profesori, vă suntem alături ca părinți în efortul zilnic de a-i educa pe acești tineri ce vor fi modelați cu pricepere și răbdare în următorii ani. Este o mare responsabilitate să influențezi destinele acestor elevi care pot face diferența ulterior pe piața muncii din Uniunea Europeană. Pentru că, de ce să nu o spunem, acum concurența nu este numai între școlile dintr-un sat, oraș sau țară, este vorba de o globalizare a forței de muncă. Vor reuși numai cei ce înțeleg acest lucru, se adaptează la cerințele moderne și găsesc soluții în procesul educațional pentru a-l menține la cote înalte.

Stimați părinți, doresc să vă mulțumesc pentru efortul pe care îl faceți în acești ani dificili din punct de vedere economic, dar acest efort nu este zadarnic pentru că, așa cum știți, investiția în educație este singura aducătoare de beneficii pe termen lung. Trebuie să credem despre educația copiilor noștri că este cea mai bună investiție pe care o putem face. Numai cine nu este părinte nu știe cât de greu este formezi frumos personalitatea unui copil. Câtă răbdare și timp alocat, câte eforturi financiare și de adaptare trebuie să depui pentru creșterea armonioasa a copilului tău. Dar și mândria este mare atunci când ai reușit. Cred că trebuie să ne gândim serios și la o școală pentru părinți !

Dragi elevi, orice acțiune pe care o faceți, este de fapt o alegere. Alegem între a pierde timpul sau a învăța. Alegem să iubim școala și să ne jucăm sau să fugim de școală, fugind cumva și de realitate. Sfatul meu: aveți curajul să puneți întrebări. Luați decizii. Nu contează dacă sunt greșite sau nu. Trebuie să știți că și adulții greșesc. Contează să te implici în proiectele școlare sau cele personale. Contează să faceți propuneri de îmbunătățire a orelor. Nici nu știți cât de mult contează să fi un om informat. Acum la școală este momentul vostru de a vă informa cel mai bine. Viitorul vostru se conturează încă de pe băncile școlii. Numai că nu este ușor să vi se comunice acest lucru. Vă doresc o copilărie activă și o adolescență cu pasiuni care să vă schimbe pozitiv viața.

Nu poate avea loc o reformă a societății românești fără o curățire a modului cum se face educație în România. Nu se mai poate să ne mințim la nesfârșit pe noi și pe semenii noștri că avem un învățământ de calitate, dacă nu îl facem noi de calitate.
Educația este cea mai importantă investiție pentru copiii noștri. Fără să investim în educație nu ne vom dezvolta ca națiune.

Vă îndemn la cea mai frumoasă călătorie pe care o realizează omul – cea a cunoașterii.
Când oul e spart de o forță din afara lui, viața încetează. Când coaja e spartă de forța din interiorul oului, viața începe. Toate lucrurile mărețe încep din interior. Întotdeauna.

Vă doresc un an școlar bun, plin de rezultate de care să fiți mândri.
Succes și un an școlar bun tuturor!

Cătălin Mihai ANGHEL

20130916-225912.jpg

Despre libertatea individuală

Ce înseamnă să gândești liber? Să fii liber? Cum se manifestă ?
Hai să plecăm de la axioma:

“Traind într-o societate, libertatea unui individ se termină când întâlneste libertatea altui individ.”

Voi cum vedeți lucrurile ?
Parcă haosul din societatea românească actuală nu ar putea fi definit ca libertate…

20130327-160902.jpg