Category: romania

  • Prioritați

    Aceasta poveste nu este nouă… Dar parcă trebuie să circule… Întotdeauna este cineva care nu o știe …

    Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
    Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

    Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

    Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor “pliiin”!

    Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

    “Acum” a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, “as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.”

    “Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte”

    “Dacã veti începe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele”.

    “La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

    “Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.”

    Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit “Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã…

  • Semnificatia zilei de 24 Ianuarie. Reforme atunci si acum…

    Pe lângă semnificația istorică a zilei de 24 Ianuarie …poate nu ar fi rău să se vorbească și de reformele pe care le-a început Cuza…
    Poate o paralelă ar merita să fie facută … Atunci si acum…

    Reformele lui Cuza

    După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mînăstireşti (1863), reforma agrară (1864), reforma învăţămîntului (1864) ş.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării.
    Întîmpinînd rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mănăstireşti (decembrie 1863) şi dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţămîntului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi (1860), care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti (1864). Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională.

    Secularizarea averilor mănăstireşti

    Această lege a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietăţile şi averile anumitor Biserici şi mănăstiri şi a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuţia ţării ”. Tot în timpul lui Cuza unele mănăstiri şi schituri au fost desfiinţate total sau transformate în biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistenţă socială etc. În faţa acestor măsuri aspre, mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a făcut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlăturarea sa din scaun, această stare provocînd, mai tîrziu, însăşi căderea guvernului Kogălniceanu. Legea secularizării a fost adoptată în 1863 şi, pe lîngă cele enumerate mai sus, poate fi menţionată şi confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfîntul Munte Athos şi pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alţi domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc,) pentru ca monahii din Sfîntul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor.
    Reforma fiscală

    Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal şi a contribuţiei pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaţilor majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar şi alte măsuri care au făcut ca la sfîrşitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adăugată, pe plan cultural, „importanta iniţiativă a guvernului moldovean al lui Mihail Kogălniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima universitate a ţării, cea ieşeană.”
    Reforma agrară

    Dezbaterile înverşunate care au avut loc în vara anului 1862 în privinţa proiectului de reformă agrară propus de conservatori şi adoptat de majoritate, dar nesancţionat de domnitor, au dovedit că maleabilitatea de care dădeau dovadă o bună parte dintre conservatori, în privinţa adoptării unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de către ei a unei reforme agrare în sensul programelor revoluţionare de la 1848. De aceea, în anii imediat următori unificării administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrară, ci s-a continuat, pentru o perioadă de timp, să se adopte reforme pe linia organizării moderne a statului, deoarece acestea nu întîmpinau opoziţia conservatorilor, încă stăpîni pe majoritatea mandatelor din adunare datorită sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucţiunii publice, un regulament de navigaţie, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Şcolii de silvicultură şi o serie de măsuri premergătoare unei secularizări a averilor mănăstireşti au reprezentat, în această perioadă, concretizările planului de reforme.

    Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern şi majoritatea adunării. A urmat dizolvarea adunării, pe calea loviturii de stat. Aceasta din urmă a sporit puterea domnitorului Cuza, şi totodată a înlăturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorităţii în adunare. Sancţiunea poporului prin plebiscit şi recunoaşterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană şi puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul programului paşoptist, desfiinţîndu-se relaţiile feudale în agricultură şi procedîndu-se la o împroprietărire a ţărănimii clăcaşe.
    Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pămînt a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dînd un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX–lea.

    Alte reforme

    În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, s-a trecut la etapa hotărîtoare a înfăptuirii reformelor. Astfel, primul demers făcut, într-o direcţie în care guvernul ştia că nu avea să întîmpine opoziţie pe plan intern, a fost acela al secularizării. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat secularizarea averilor mănăstireşti cu 93 de voturi contra 3. Era o măsură de însemnătate majoră, datorită căreia era recuperat peste un sfert din teritoriul naţional. Apoi au fost elaborate şi promulgate Legea contabilităţii, Legea consiliilor judeţene, Codul Penal şi Legea instrucţiunii publice, precum şi crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înfiinţează Şcoala Naţională de Arte Frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi este inaugurată, în premieră, o Şcoală de Medicină Veterinară.
    Analizînd suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluţionar, se poate spune că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne.

    Sursa: Diverse
    1. Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguţ, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediţia a VII-a, Bucureşti, Editura Meronia, 2001 – ISBN 973 99451 5 6
    2. Mircea Mîciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Şuteu, Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986
    3. Magazin istoric, nr. 4, 1994
    4. Magazin istoric, nr. 11,12, 1982; 4-6, 1983
    5. „Unirea… din altă perspectivă”, Maria Prochipiuc – poezie.ro – accesat pe 4 ianuarie 2009
    6. „Elena Cuza – dincolo de legendă”, Radu R. Florescu, profesor Emeritus, Boston College – USA, accesat 04.01.09
    7. Marija Obrenović – accesat pe 2 ianuarie 2009
    8. N. Iorga, Sfaturi pe întuneric. Antologie, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Valeriu Rîpeanu şi Sanda Rîpeanu, Bucureşti, Editura Militară, 1977
    9. Dumitru Ivănescu, Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagonişti, Iaşi, 2005.
    10. a b Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1997 – ISBN 973 9243 07 X
    11. Unirea Focşanilor, făcută cu forţa – ziaruldevrancea.ro – accesat pe 4 ianuarie 2009
    12. Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, Bucureşti, Editura Politică, 1988
    13. Alexandru Ioan Cuza – Institutul Naţional de Cercetare – accesat pe 4 ianuarie 2009
    14. Aurel Loghin, Maria şi Gh. Platon, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Bucureşti, 1972, p. 143
    15. L. Botezan, Problema agrară în dezbaterile parlamentare din România în anul 1862, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Historia”, 1961, nr. 1, p. 107
    16. Istoria României, vol. IV, Bucureşti, 1964, p. 348.
    17. Nichita Adăniloaie, Cuza Vodă şi problema agrară, în Cuza Vodă. In memoriam, Iaşi, 1973
    18. Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii, Iaşi, Editura Junimea, 2001
    19. Unirea Principatelor Române – accesat pe 4 ianuarie 2009
    20. Obiectiv turistic: Manastirea Sfintii Trei Ierarhi – iasi.ro – accesat pe 4 ianuarie 2009

    Azi ce reforme sa faca Parlamentul?
    Alt punct de vedere in likul de mai jos…

    http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/reformele-lui-cuza-schimbarea-fa-romaniei

  • Taxe, suprataxe și reversul medaliei

    Prea-competentul guvern s-ar zice că s-a apucat de treabă. Cum ?
    Simplu și eficient. Creșteri de taxe, de impozite, suprataxe, impozite forfetare, impozite noi.
    Oriunde se aude un sunet într-o conversație economică nu se poate să nu fie și cuvântul magic: taxe.
    Ce să zic… Astă toamna promiteau lapte și miere…azi e mai greu…fără taxe 🙂
    Acum noutatile sunt : taxa specială pe resurse minerale, taxa pentru transportatorii de gaze și energie electrică, taxa pentru venituri obtinute de producatori în urma liberalizării prețurilor … Și alte alte zeci de taxe cu nume din ce în ce mai greu de ținut minte.
    Și nu zicem ca unele taxe nu era momentul să fie introduse. Există Slavă Domnului atâta evaziune și piață gri sau neimpozitată deloc…
    Dar să nu bănui că o mare parte din ele (taxe) se vor regăsi în creșteri de prețuri…parcă nu îți trebuie doctorat. ( sic )
    Aceasta redistribuire mascată menită să satisfacă promisiunile populiste din campanie nu face decât să facă VIAȚA grea tuturor romanilor care muncesc corect într-o țară suprataxată ( vezi linkul )
    Bine că nivelul de TVA era deja la aproape cel mai mare nivel din Europa… Ca altfel umblau și acolo…
    Se joacă un poker la cacialma. Totul pe cartea imaginii in fața votanților. Guvernul uită un lucru: imaginea de la TV nu ține de foame…

    20130122-001915.jpg

  • Plugusorul

    Aho, aho, copii si frati
    Stati putin si nu manati.
    Langa boi v-alaturati
    Si cuvantul mi-ascultati:

    S-a sculat mai an
    Badica Traian
    Si-a incalecat
    Pe-un cal invatat,

    Cu numele de Graur,
    Cu saua de aur,
    Cu frau de matasa,
    Cat vita de groasa.

    Si in scari s-a ridicat,
    Ca s-aleaga un loc curat
    De arat si semanat.
    Si-n curand s-a apucat,

    Campul neted de arat,
    In lung si in curmezis
    S-a apucat intr-o joi,
    C-un plug cu doisprezece boi:

    Boi bourei
    In coada cu dalbei,
    In frunte tintatei.
    Manati flacai: hai, hai!

    Ziua toata a lucrat,
    Brazda neagra a rasturnat
    Si prin brazde-a semanat
    Grau marunt si grau de vara,
    Sa dea Domnul sa rasara.

    Si cand lucrul a sfarsit
    Iata, mare, s-a starnit,
    Un vant mare pe pamant
    Si ploi multe dupa vant,

    Pamantul de-a racorit
    Si samanta a-ncoltit
    La luna, la saptamana,
    Isi umplu cu aur mana.

    Si se duse ca sa vada
    De i-a dat Dumnezeu roada
    Si de-i graul rasarit
    Si de-i spicul aurit.

    Manati flacai: hai, hai!

    Traian iute s-a intors
    Si din grajd pe loc a scos
    Un alt cal mai nazdravan,
    Cum ii place lui Traian:

    Negru ca corbul,
    Iute ca focul,
    De nu-l prindea locul;
    Cu potcoave de argint
    Ce sunt spornici la fugit.

    El voios a-ncalecat,
    La Tighina a plecat
    Si otel a cumparat
    Ca sa faca seceri mari
    Pentru seceratori tari.
    Si sa faca seceri mici
    Pentru copilasi voinici.

    Si-a strans fine si vecine
    Si vreo trei babe batrane,
    Care stiu randul la pane;
    Si pe camp i-a dus,
    Si pe toti i-a pus,
    La lucrul pamantului
    In racoarea vantului.

    Ei cu stanga apucau
    Si cu dreapta secerau
    Si prin lan inaintau
    De parea ca inotau.

    Manati mai: hai, hai!

    Altii in urma lor legau
    Si clai mandre ridicau,
    Apoi carele-ncarcau
    Si pe toate le carau
    In capul pamantului,
    In bataia vantului.

    Arie pe loc faceau
    Si graul il treierau;
    Harabale incarcau
    Si la moara le porneau.

    Si turnau deasupra-n cos
    Grau maruntel de cel ros,
    De sub piatra in covata
    Curgea faina curata.
    Traian mult se bucura,
    Zeciuiala morii da
    Si voios se inturna.

    Iara mandra jupaneasa
    Auzea tocmai din casa
    Chiotul flacailor
    Scartaitul carelor.

    Manati mai: hai, hai!

    In camara ea mergea
    Si din cui isi alegea
    Sita mare si cam deasa
    Tot ca panza de matasa.

    Si cernea, mare, cernea,
    Ninsoare se asternea;
    Apoi pane plamadea
    Si-o lasa pana dospea;

    Colacei ca invartea
    Pe lopata mi-i culca
    Si-n cuptor mi-iarunca;
    Apoi iara cu lopata,
    Rumeni ii scotea si … gata!

    Atunci ea-mpartea vreo cinci,
    La flacaii cei voinici
    Si-mpartea trei colacei
    La copiii mititei.

    Manati mai: hai, hai!

    Cum a dat Dumnezeu an,
    Holde mandre lui Traian,
    Asfel sa dea si la voi
    Ca s-avem parte si noi.

    Sa va fie casa, casa;
    Sa va fie masa, masa;
    Tot cu mesele intinse
    Si facliile aprinse.

    Si la anul sa traiti,
    Sa va gasim infloriti,
    Ca merii,
    Ca perii,
    In mijlocul verii,
    Ca toamna cea bogata
    De toate-ndestulata.
    Aho, aho!

    20121230-144225.jpg

  • Chișinău, cu dragoste

    Am fost acum câteva zile la Chișinău…m-am simțit ca acasă… Vorbim aceeași limbă…avem aceleași obiceiuri. Mă tot gândesc de când am venit ce putem face ca să fim mai aproape unii de alții. Și primul lucru posibil îl văd in ‘a ști’ cât mai multe unii despre alții. Haideti să facem un efort să citim și presa de acolo, haideți să cerem operatorilor de cabluri sa introducă in pachetul obligatoriu din România și 2-3 canale din Republica Moldova.
    La hotelul unde am stat acolo erau doar 2 programe din România … și acelea nu mergeau. Deci cereti dacă mergeți acolo sa introducă programe românești !
    Ce mai putem face ? Să consumăm produse de acolo… Au un vin și un coniac excelent, dar și o fabrica de bomboane renumită … Cine nu a auzit de “Bucuria” ? Și câte lucruri nu or mai fi de știut …
    Ca destinație turistică se poate promova ca un excelent loc de agroturism, sau vizite în cea mai mare cramă din Europa ( Mileștii Mici – intri cu mașina și mergi pe străzi cu nume frumose… )
    Sau cine nu a auzit de Cricova ?
    Cât am fost acolo a fost in vizita și José Manuel Barroso cu un mesaj clar de susținere a Republicii Moldova in UE…
    Putem demara un program de susținere cu cărți din România donate școlilor și asociațiillor culturale de acolo. Se poate propune unificarea gramaticală acolo cu regulile din România … ( ei încă nu folosesc la școală ultimele reguli cu ‘â’ in interiorul cuvintelor, Etc )
    Nu mai vorbesc de investițiile directe acolo. Oameni buni, deschideți firme sau filiale acolo… în 2 ani vor fi foarte profitabile !
    Basarabia vorbește românește ! Basarabia este Ro _ _ _ _a !

    Catalin Mihai ANGHEL

    20121202-232259.jpg