Category: romania

  • Era o vreme, în ţara asta…

    Era o vreme, în ţara asta…
    de Marin Sorescu

    Era o vreme când singurele sirene pe
    care le auzeam erau cele de dimineaţa şi de la ora 15 când la Electro
    sau Oltcit se anunţa începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.
    Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la
    facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, “domnul inginer sau domnul
    profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de
    activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se
    uita la el ca la Dumnezeu.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că
    cel care se află în ea a muncit ca să o
    cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi
    norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra
    pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini,
    cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8
    şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la
    doctor.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai
    un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau
    daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
    Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi
    trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o
    sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic -ca toată lumea
    – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de
    la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te
    întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la
    el gândind “ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la
    piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”
    Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă şi
    cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că “este unul din ăia de chiulesc
    sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva
    copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla
    taica-so că a chiulit.

    Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii,
    să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa
    ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de
    însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă,
    că nu erai de viitor.
    Era o vreme în ţara asta când băieţi
    deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu
    să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea
    cu admiraţie: “ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A terminat primul
    facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă
    mare, e dăştept”

    Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe
    stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc,
    să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună
    la ziua ta sau nunta copilului.
    Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului “la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o
    ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu
    era unu să nu facă “una mică” cu prietenii.
    Era o vreme în ţara asta când mergeai
    liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe
    cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.
    Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau
    cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să
    treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă,
    trece armata”.

    Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de la smurd,
    sau de la pompieri care anunţă începutul unei nenorociri sau sfârşitul
    unei vieţi sau destin.
    Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru “o linie”.
    Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini
    staţionate şi şoferi grăbiţi.
    Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu,
    dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
    Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine
    urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când
    te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, “fluidizând circulaţia”.
    Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită
    nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice,
    cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
    Astăzi când vezi copii de şcoală, te
    intrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi,
    machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi
    laptopul, ipodul, ifonul, sau tableta.
    Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o
    familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără
    acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste
    sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un “ma man” este ori
    urâtă cu crengi ori “tută”.
    Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să “se
    învârtă” sau sunt “băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor
    din “afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deşţept.
    Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să
    nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
    Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se
    întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e
    nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii
    vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai
    sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă “la
    ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi
    nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos
    de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu
    se dau cap în cap.
    Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un
    pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
    Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că “ăştia au
    tras în noi în 89” şi acum “au pensii nesimţite”.
    Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?

  • Raport telegrafic la un an de guvernare USL

    Raport la un an de guvernare USL: Sărăcirea populației. Stop. Somaj de peste 25% in rândul tinerilor. Stop. Taxe mai mari. Stop. Noi Taxe. Stop. Prăbușirea firmelor. Stop. Mimare privatizare. Stop. Birocratie in creștere. Stop. Corupție în Creștere. Stop. Fonduri europene irosite. Stop. Productivitate scăzută. Stop. Mimarea managementului privat. Stop. Investitii directe în economie scăzute. Stop. Lipsa viziune politica și managerială. Stop.

    PS: ne oprim aici… (pe vremuri telegramele se taxau pe cuvânt.. și plătim și mai mult impozite !)

    Descoperă și alte lucruri interesante pe www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

    20130507-213015.jpg

  • 22 Aprilie – Ziua Pământului

    20130422-122344.jpg

    Respectă natura în fiecare zi !

    20130422-122431.jpg

  • Eveniment despre antreprenoriat

    Vă aștept la un eveniment despre antreprenoriat. Voi avea plăcerea și onoarea sa fiu una dintre gazdele evenimentului. Susținatorul celor ce vor să-și deschidă firme sunt mereu. Astfel putem scoate ce e mai bun din noi. Poate și România din criză…

    http://www.replicaonline.ro/junior-chamber-international-jci-isi-deschide-portile-pentru-constanteni-pe-11-aprilie-la-hotel-ibis-111120/

    http://www.cugetliber.ro/stiri-diverse-junior-chamber-international-isi-deschide-portile-pentru-constanteni-afla-mai-mult-171427

    http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/junior-chamber-international-isi-deschide-portile-pentru-constanteni-454049.html

    http://constanteanul.com/2013/presedintele-constantean-noua-republica-catalin-anghel-sfatuieste-tineri-antreprenori/

    Filiala Junior Chamber International din Constanța (pe scurt JCI Constanța) face o invitație deschisă către persoanele interesate de noi oportunități de dezvoltare pe plan personal și profesional la evenimentul de PREZENTARE JCI CONSTANȚA de joi, 11 aprilie, ora 19.00 la Hotel Ibis.

    La eveniment participanții vor afla mai multe informații despre organizație, cum ar fi: care este viziunea JCI, ce activități desfășoară JCI Constanța și cum contribuie la dezvoltarea comunității pe plan antreprenorial și educațional, ce beneficii si oportunități de dezvoltare au membrii JCI și partenerii JCI. Participanții la eveniment vor avea parte de o prezentare completă de aproximativ o oră și vor putea adresa întrebări. După eveniment va fi și o ieșire non-formală de socializare.

    Cei interesați de eveniment sunt rugați să confirme prezența la numarul 0766400181, persoană de contact Ramona Leonida, Vicepreședinte Resurse Umane 2013.

    Despre Junior Chamber International (JCI)

    JCI Constanța este o organizație non-profit de tineri lideri, antreprenori și profesioniști cu vârste între 18 și 40 de ani, membră JCI Romania și afiliată rețelei mondiale Junior Chamber International (JCI), care numără 200.000 de membri în peste 100 de țări. Misiunea JCI este „de a oferi oportunități de dezvoltare prin care tinerii să dobândească puterea de a crea schimbări pozitive”.
    JCI funcționează în Romania din anul 2002 în București (grupul de initiațivă) și, începând cu 2003, în alte orașe din țară: Timișoara, Constanța, Brașov, Bucuresti, Iași, Cluj, Lugoj, Sibiu, Targu Mures și Oradea.

    Printre membrii de marcă ai Junior Chamber International s-au numarat: Kofi Annan (Secretar General al ONU), foști președinti ai SUA : George Bush Sr., Bill Clinton, Gerald Ford, Richard Nixon, președintele Franței, Jacques Chirac, prințul Albert de Monaco, fostul Prim-Ministru al Japoniei, Keizo Obuchi, fostul Prim-Ministru al Poloniei, Jan Bielecki, și multe alte personalități, care s-au afirmat ulterior în cele mai diverse domenii.
    La nivel international JCI are parteneriate cu Camerele de comert la nivel national si local, cu ONU si cu AIESEC, iar in Roamnia cu CCIRB – Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti, ANSIT – Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor, JAR – Junior Achievement Romania si AIESEC.

    Parteneri eveniment: Crucial.ro, Hotel Ibis, Eventys, Evenimente-constanta.ro, City Events & Baloons, Patiseria Dulce, Forte Life, Creative Start Center, Play XP, Mind Evolution, Off-road in Dobrogea

    “Oricand vezi o afacere de succes, cineva, candva a luat o decizie curajoasa.” – Peter F.Drucker

    20130410-231336.jpg

  • Despre Fair Play și Spiritul Olimpic

    27 martie 1914 – A fost fondat Comitetul Olimpic Român, recunoscut în același an de Comitetul Internațional Olimpic.

    Sportul în societatea modernă reprezintă sau ar trebui să reprezinte evadarea din rutina cotidiană, din stresul activităților obligatorii.
    În pelegrinarile mele prin lume am ajuns la un moment dat și pe o insulă din Grecia, în Olympia. Aici, ce sa vezi: oamenii făceau sport în formă organizată încă din 700 î.e.n și au pus bazele a ceea ce va deveni peste ani olimpismul modern.
    Olimpismul este azi un factor de apropiere şi de înţelegere între oameni şi popoare, între naţiuni şi state, dincolo de opţiuni politice, religioase etc. Astfel, putem spune, fără a exagera, că azi întreaga mişcare sportivă mondială se orientează în activitatea ei după principiul fundamental olimpic al universalităţii şi nediscriminării. „Sportul este cultură”, susţine filosoful francez Bernard Jev, în măsura în care performanţa sportivului este creaţie.

    Spiritul olimpic s-a impus în timp prin promovarea susţinută de valori sportive ( oameni puternici), în prim plan situându-se demnitatea şi respectul omului – ca valoare supremă – cinstea şi corectitudinea sintetizate în Fair Play.
    Pentru că, în definitiv, ce este mai important în sport decât Fair Play-ul ?

    20130327-185015.jpg

    20130327-185744.jpg

  • Pentru a reuși e nevoie de…

    Majoritatea oamenilor au aspirații în a o duce mai bine, dar nu sunt dispuși să depună efortul necesar pentru asta.
    Din păcate nu există scurtături pentru a atinge succesul, nu există o telecomandă și pentru asta. Încă 🙂
    Este nevoie să ne antrenăm gândirea pentru A REUȘI.
    Dacă facem asta putem să ne atingem scopul propus.
    Hai să evidențiem și niște pași necesari:
    1. Fixează scopul și motivația care te urnește pe tine. ( trebuie să crezi tu în ideeea ta și in tine)
    2. Conștientizează sacrificiul și acceptă-l ca atare. ( înseamnă alocare de timp din timpul tău prețios sau renunțarea la lucruri, bunuri sau obiceiuri …)
    3. Descompune scopul în bucați mai mici. ( Obiectivele mari nu se fac deodată, ci in timp )
    4. Așteaptă și persistă în obiectivul fixat. ( cu cât visul e mai îndrăzneț, cu atât iți va lua mai mult timp )

    Pentru a reuși e nevoie și de sudoarea frunții, dar și de un plan de care să te ții.
    Mult Succes !

    Ceva propuneri de îmbunătățire ?

    20130327-165936.jpg

  • Despre libertatea individuală

    Ce înseamnă să gândești liber? Să fii liber? Cum se manifestă ?
    Hai să plecăm de la axioma:

    “Traind într-o societate, libertatea unui individ se termină când întâlneste libertatea altui individ.”

    Voi cum vedeți lucrurile ?
    Parcă haosul din societatea românească actuală nu ar putea fi definit ca libertate…

    20130327-160902.jpg

  • Actul Unirii – 27 Martie 1918

    Act Votat de Sfatul Ţării la 27 martie St. V. 1918.
    În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
    Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

    Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

    20130327-003612.jpg