Category: politica

Manifest Marș pentru Constanța

“La început v-am furat banii de la bugetul local, apoi am alungat investitorii serioși, apoi am confiscat afacerile prospere.
Nu ați protestat.

Am promis ce vă doreați să auziți. Am făcut doar ce voiam noi să facem.
Nu ați protestat.

V-am luat și bruma de educație rămasă, ca să aveți același IQ cu noi și să ne puteți întelege.
Nu ați protestat.

V-am luat speranța de a deveni constănțeni liberi.
Nu ați protestat.

Apoi v-am luat spațiile verzi și casele. Am cumpărat noi cu 2 lei și am vândut cu 100 de euro.
Nu ați protestat.

V-am luat și sufletul, și ultimul strop de conștiință civică.
Nu ați protestat.

Acum vă băgăm în ceață cu speranța în justiție. Chiar credeți ca se vor confisca averile reale ale celor ce au furat cu ambele mâini?
Sunt liberi încă toți cei au furat acest oraș…
Nu ați protestat.

Nu vă sinucideți, e inutil, oricum ați face-o prea tirziu. Mai avem nevoie de voi. Vă vom lua și viitorul copiilor și al nepoților.
Nu veți protesta. Când vă veți hotârî să protestați, noi nu vom mai fi aici.”

semnat
Clasa politică veche din Constanța

Nu e încă prea târziu! Încă putem face ceva pentru orașul noștru !

Marș Pentru Constanța – http://www.facebook.com/events/1607883369450373/

Hai la Marș pentru Constanța ! Invită un prieten ! Distribuie evenimentul ! Arată că îți pasă de orașul tău !

Cătălin ANGHEL

De noi depinde…

O țară condusă cu populism, drumul scurt către faliment…

Cum ar suna o întrebare pusă la referendum: ‘Vreți să eliminăm TVA-ul ?’ sau ‘ E obligatorie plata la întreținere?’ Hai să fim serioși …
E greu să faci referendum pe teme fiscale pe o populație asuprită fiscal sau care după zeci de ani de lipsa de fiscalitate urmează să fie fiscalizată. (Cum e cazul Greciei)
E greu oricum să accepți ideea că după ce ai trăit atâția ani cu venituri mari să accepți scăderea lor pe vaza de voluntariat.

Scrie faliment pe orice firmă care produce mai puțin decât consumă. Așa e și la nivel de țară.
Sunt doua variante: ori produci mai mult, ori reduci cheltuilele. Ori crești productivitatea muncii, ori ajustezi salariile.
Se mai pot face reglaje la nivel macroeconomic, se mai pot face redistribuiri în ierarhizarea salariilor, se mai pot alege serviciile pe care le oferă statul cetățenilor lui, se mai poate alege felul in care se redistribuie veniturile obținute de stat, dar toate astea nu se pot face decât dacă se respectă regula – cheltuielile să nu depășească veniturile. Iar gradul de îndatorare al statului să nu depășească în fiecare an ritmul de creștere economică din anul respectiv.

Democrația și statul de drept sunt legate și de gradul de educație civică, economică și politică al majorității populației.
Conducerea prin reprezentanți și votul au ca efect impunerea măsurilor în felul cum gândește majoritatea populației.
Evident ca pe termen scurt pot fi excepții de la regula: ‘întinde-te cât ți-e plapuma‘, dar numai ca excepție și numai pentru a proteja populația de acele mici șocuri economice ce pot destabiliza economia.

Problema e că unii politicieni folosesc aceste excepții ca să păstreze puterea. Și conduc acea țară spre prăpastie cu viteză, ei prostind poporul cu vorbe meșteșugite – vorbe ce merg pe o populație dornică de bunăstare rapidă, fără a face și corelarea acelei bunăstări cu munca inteligentă, cu productivitatea muncii sau cu exploatarea unor resurse specifice.

Tocmai de aceea avem nevoie să fim informați, să facem posibilă creșterea nivului de trai prin implicarea celor ce pot dărui cunoștințe, să respectăm trecutul și viitorul semenilor.

Cine ia deciziile police și economice într-o țară? Politicienii. Cine îi alege pe politicieni ? Noi.

De noi depinde să ne fie mai bine aici în țara noastră! De noi depinde să ne facem viața mai bună! De noi depinde pe cine alegem să ne conducă!

Catalin Anghel

25 de ani de când ne-am luat Porția de LIBERTATE !

21 Decembrie 1989.
Europa fierbea. Zidul Berlinului căzuse. ‘Revoluția de catifea’ era în plină desfășurare. ‘Solidaritatea’ din Polonia consolida deja economia de piață. Noi eram ținuți neinformați. Propaganda ceaușistă nu reușea însă să acopere revolta începută la TIMIȘOARA, cu câteva zile mai devreme…
Sânge, lacrimi, emoție, împușcături, manipulare, armata e cu noi, sloganuri ad-hoc, televiziunea e cu noi, oameni panicați, oameni disperați, oameni cu speranță, toatea astea acestea le-am trăit pe nerăsuflate. Ore întregi eram bombardați cu informații care mai de care mai noi și mai copleșitoare.
Erau primele ore de libertate și noi nu știam ce să facem cu ea. Noi, cei mai mulți, căci existau și unii ce ieșiseră din țară până atunci ce au profitat de mega oportunitățile de piață oferite.
Dar asta e alt subiect…

15.000 de minute de emisiuni electorale, peste 200 mitinguri şi sute de întruniri electorale. Este bilanţul alegerilor din anul 1990, primele după aproape o jumătate de veac, în care românii erau chemaţi să-şi aleagă preşedintele. Campania electorală a fost marcată de violente care au făcut înconjurul lumii, e greu să așezi în matcă atâtea energii nefolosite de zeci de ani….
Prima oară am învățat să strigăm.
Parcă și acum se aud sloganurile clamate cu disperare atunci:

‘Armata e cu noi!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
Fără violentă!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Timişoara, Timişoara!’

Azi, după 25 de ani ne strângem mai greu la proteste de stradă împotriva abuzurilor guvernanților…

A trecut un sfert de veac să înțelegem că libertatea se cere apărată de abuzuri. Câți ani vor mai trece până să înțelegem ca libertatea nu e gratis? Că ea trebuie alimentată cu spiritul nostru, cu fiecare respirație.
Câți ani vor trece până vom întelege că educația este extrem de importantă pentru copiii noștri, dar și pentru noi ca națiune?

Libertatea e cea mai de preț comoară pentru o națiune, dar dacă nu ești conștient de sacrificiile înaintașilor tăi, de datoria ta față de urmașii tăi, libertatea rămâne un diamant ținut în seif, un trofeu prăfuit ferecat într-un muzeu.
Libertatea are prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru a o lăsa moștenire urmașilor…

Vezi mai multe și pe pagina de FB www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

Doi comuniști, doi procurori, doi șomeri…

Cică la ultimele alegeri am avut de ales între doi comuniști, la ăstea de urmează e posibil să avem de ales între doi procurori.
Să nu avem de ales peste 20 ani între doi șomeri din marea masă de șomeri care vom fi cu toții în aceasta țară prost guvernată …
Într-o țară ce se laudă cu sistemul de educație și cu rezultate la olimpiadele internaționale, a crescut simțitor analfabetismul, a crescut numărul celor ce vorbesc și scriu incorect, crește deasemenea numărul oamenilor inculți și neinformați.
Asta explica și acceptarea tâmpeniilor pe care le fac politicienii actuali. Și acceptarea salariilor de doi lei. Și transformarea unei Națiuni într-o plantație de fraieri și sursă de forță de muncă ieftină pentru oricine.
Practic suntem o pepinieră de șomeri ieftini pentru situațiile de criză de forță de muncă din alte țări de pe glob.
Și nu m-ar mira să avem o situație de candidați mândri la Președenție din rândul șomerilor…
România trezește-te !

Catalin Anghel

Orice reducere de taxe este bună !

Ce efecte poate avea o reducere de taxe?
Pentru cetățean este o creștere a veniturilor din portofel. Avem mai mulți bani de cheltuit și cetățenii sunt mai fericiți. (asta daca s-ar masura si fericirea alaturi de PIB)

Pentru stat, chiar dacă pe termen scurt scad încasările, pe termen lung economia locală devine mai competitivă și cresc în timp investițiile și profitabilitatea companiilor care activează pe teritoriul acestui stat.

Să nu mai aud pe marii economisti care se plang de scăderea CAS, de exemplu, atâta timp cât statul oricum cheltuie toate veniturile strânse, în mare măsura pe proiecte fara a se vedea și o bunăstare a oamenilor.
Statul cu încasările estimate corect, încasate și cheltuite cu folos pentru cetățean este statul puternic și respectat de oameni. Statul care suprataxeaza nejustificat munca, investițiile sau afacerile este statul cel mai furat, unde este și cea mai mare evaziune.

Dovada vie că nu se pot mări taxele la nesfârșit este și scăderea încasărilor la bugetul de stat din așa-zisa supracciză la combustibili. În loc de o creștere cu 50 milioane euro in doar 6 luni (cum prognoza un mare ministru), iată ca avem o pierdere lunară de 11 milioane de euro! Adică bani mai putini încasați față de perioada anterioară introducerii acestei accize.
Pentru că, persoanele fizice nu au avut mai mulți bani ca de obicei au alimentat mai puțin. Iar firmele mari de transport au ales să alimenteze din afara țării atunci când au avut această posibilitate.

Poate una din pârghiile cele mai puțin folosite de stat pentru a creea macro-echilibre în economia de piață și prosperitate pentru cetățeni este crearea unui climat concurențial real.

Există o relație strânsă între creșterea economică pe de-o parte și încredere și consum pe de alta parte. Când vor înțelege Guvernanții acest lucru, vom avea și noi o țară frumoasa și bogată cu oameni fericiți și cu bunăstare.

Oricum ar fi, orice reducere de taxe este bună!

Catalin Mihai Anghel

A vota, votare…

Nimic nu poate opri să voteze un om convins că poate influența soarta lumii.

Unii oameni știu ce votează. Alții ce li s-a sugerat să voteze. Iar alții se decid în cabina de vot.

Votul este iluzia importanței tale în lanțul trofic …

Numărul de voturi obținute reprezintă numărul celor convinși că trebuie să delege visele lor unor oameni care au propriile lor vise.

Dacă votăm mai mulți, sunt șanse să reconstituim sondajele… 🙂

Nu întodeauna există un vot cu inima împăcată. Dar mereu există un om pe care il putem convinge ca ar putea să candideze data viitoare. Ca să avem inima împăcată atunci când mergem data viitoare.

Votează pe cei ce nu li se îngroașă obrazul odată cu numărul voturilor…

O prezența mică la vot înseamnă o distanță mare între promisiuni și realitate…

Dacă nu știi cu cine să votezi când ești în cabina de vot, alege pe cei ce consideri că nu îți pot face rău nici dacă sunt forțați de împrejurări.

Cătălin Anghel

Politicienii – Cerșetorii moderni ?

A început campania electorală pentru europarlamentare.
Nimic interesant din punct de vedere al dezbaterii pe subiecte ce țin de Uniunea Europeană.
Clasa politica actuală este alcătuită din ‘cerșetori de profesie’.
Nu prea stiu să facă nimic. Nu sunt Fruntași în vreo activitate.
Nu vor să facă treabă. Flutură mereu câte-o poveste care prostește pe mulți dintre noi. Ne cerșesc votul acum promițând marea cu sarea. După care uită sau găsesc scuze perfect plauzibile.
Paradoxul este că acest concurs de promisiuni neacoperite de dinainte de alegeri ne influențează pe toți.
Suntem conduși de cei ce câștigă concursul de cei mai buni cerșetori.
Toate funcțiile publice alese ar trebui monitorizate cu rapoarte de activitate: ce a fost promis / ce a fost realizat. Printr-un contract de reprezentare publică.
Întrebarea rămâne: ce facem cu acești cerșetori ? Le dăm ceea ce cer ( votul = mandatul ) sau îi trimitem la muncă ? ( prin contract )

Cătălin Anghel

Citeste și dă mai departe !

Unde sunt Repetenții clasei ?

Preambul:
‘Mai țaduci aminte când chioleam de la română și toți fraierii ăia stătea sănvețe?’

Poate ați aflat unde sunt cei mai buni din clasa voastră. Lideri prin centre universitare, emigrați de soi prin toată lumea sau meșteri prin diverse domenii de activitate. Nu ne punem problema ce se întâmplă cu mediocrii și repetenții clasei. Aceștia au găsit răspuns la întrebarea ce faci dacă ești mediocru? Te bagi într-o combinație semilegala sau mai nou, una politică. Și astfel, plaga mediocrității devine aspirațională. Apari la TV, ești recunoscut la mall, primești Like pe Facebook la toate inepțiile.
Cum se face azi un lider de partid politic? Iei un lider de opinie, te înconjori de un cor de aplaudaci și followeri și îți negociezi o viitoare funcție publică bănoasă.
Acești pierde-vară au musai nasul pe sus, se bazează doar pe greșelile adversarilor, neavând o viziune proprie asupra lucrurilor, își creează structuri imaginare ale valorilor și acționează numai susținuți de haite.
Haite ce trebuie recompensate cu funcții, cu bani publici, găști ce sunt puse să alimenteze ulterior cu bani negri campaniile de prostire ale credulilor.

România este condusă de mediocri și de repetenții clasei.
Asta e explicația felului cum este condusă de 20 de ani. Poate ar fi bine să studiem carnetul de note din ciclul primar și gimnazial. Niște ‘gură mare’ și niște ‘terchea berchea’ fără să fie lideri în nicio profesie. Ei nu știu decât să mimeze munca și implicarea, să copieze rezultatele altora și să vorbească frumos la televizor și în ziare.

Rușine clasă politică! Rușine !
Au ajuns să fie modele de succes niște looseri. Niște derbedei care au trecut clasa din mila profesorilor.
Pentru că voi nu reușiți să aveți un filtru de calitate și competență în interiorul partidelor suntem noi nevoiți să fim conduși de niște cercopiteci.

Să vedem carnetul de note la control pentru toți primarii, parlamentarii și șefii numiți politic!
Mediocritatea este o molimă. Se răspândește de sus in jos, dar și invers ! Nu mai vreau să fiu condus de mediocri sau de repetenți !

România Trezește-te și Ferește-te să fii condusă de Repetenții Clasei!

Despre Opoziția Parlamentară

Opoziția Parlamentara actuală este foarte periculoasă, odată a bătut un apropo…:))

Cătălin Anghel

Ce se mai fură în România ?

Cel mai ușor și sigur mod să furi în România este pe acte.
Fie că vorbim de furtul pe factură, fie că vorbim de legi date cu dedicație pentru grupuri de interese (vezi legea minelor, a lobby-ului, legea amnistiei și grațierii, care face scăpați toți corupții, fie ultimele modificări ale Codului Penal sau aproape orice alta lege din ultima perioadă).
Așa se fură o țară, legal, de către o majoritate legitim constituită, dar abil manipulată de câțiva politicieni fără scrupule.
Se fură la oraș ( 60 % din angajații de la stat au această intenție – vezi blogul lui George Butunoiu), se fură la țară găina din curte, se fură startul la licitatiile la stat, se fură cu totul fondurile europene sau guvernamentale.
Uneori stai și te intrebi ce mai cauti tu printre atâția hoți … Acum parcă există o explicație pentru faptul o mare parte dintre cei ce nu vor să fure au plecat să muncească pe afară. Căci e greu să trăiești în țara ta cu ce râmane după ce au furat alții.
Urmează să ne fure apa. La pachet cu gazele de șist. Vedem cu toții ce manevre de culise se poartă în ultima perioadă pentru aceste ultime resurse. Aurul e ca și dat. Aerul va fi o țintă de final…
Ce este mai grav este că de fapt ne fură viitorul nostru și al copiilor noștri. Aici este momentul în care noi nu mai acceptăm să fim furați. Pentru că ne furăm singuri căciula dacă așteptăm ca lucrurile să se schimbe de la sine.
România trezeste-te !