Catalin Anghel

Category: Educatie

  • Cyberbullying: ce este, cum poate afecta copiii și cum putem preveni acest fenomen

    Strategiile pentru adresarea și prevenirea hărțuirii cibernetice necesită un efort susținut, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și copiii înșiși.

    Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei. Hărțuirea fizică este încă o problemă în școli, mulți cercetători afirmând că unele dintre consecințele sale pe termen lung pot fi chiar mai grave decât cele imediate – până la punctul în care pot duce la schimbări în comportamentul și personalitatea victimei.

    Odată cu apariția internetului, hărțuirea – la fel ca și comunicarea în general – și-a îmbunătățit eficiența. În zilele noastre, cyberbullying-ul (cunoscut și drept hărțuirea cibernetică) se poate realiza din confortul propriei case, iar victima poate nici măcar să nu-l cunoască pe hărțuitor. Cu toate acestea, chiar dacă metodele și tehnicile se pot schimba, rezultatul este la fel de grav – de fapt, este adesea chiar mai rău decât în cazul agresiunii fizice.

    Vom analiza diferitele forme de hărțuire, efectele reale ale abuzului și ale hărțuirii online asupra victimelor și motivele pentru care părinții și tutorii trebuie să se implice în susținerea unei culturi ce promovează respectul față de ceilalți în mediul online.

    Ce este cyberbullying-ul?

    Conform dicționarului Merriam-Webster, cyberbullying-ul presupune „publicarea în mediul online a unor mesaje răutăcioase despre o persoană (cum ar fi un elev), deseori în mod anonim”. Cu toate acestea, hărțuirea cibernetică poate lua multe alte forme și, ca atare, implică utilizarea tehnologiei moderne pentru a viza, hărțui și agresa o persoană.

    Victimele primesc mesaje, postări sau comentarii neplăcute pe telefon sau pe conturile din rețelele sociale. Acest abuz poate avea loc aproape non-stop, victima fiind pusă în fața comportamentului agresiv, plin de ură și răutate al agresorului său.

    Putem considera hărțuire cibernetică orice conținut online folosit pentru a răni pe cineva. În plus, forma de intimidare poate varia, putând viza orientarea sexuală a cuiva, aspectul, vârsta, rasa, etnia, religia. În multe țări, hărțuirea cibernetică este o infracțiune, iar autorii acesteia pot fi condamnați la mai mulți ani de închisoare.

    Consecințele hărțuirii cibernetice

    Hărțuirea online poate fi foarte dăunătoare, mai ales pentru că este adesea anonimă și poate avea un impact semnificativ, pentru că mesajele neplăcute postate public în mediul online pot fi citite de către oricine. Hărțuirea cibernetică poate face ca persoana să se simtă ca și cum nu ar exista nicio scăpare atunci când intimitatea sa a fost încălcată.

    Acest lucru are un efect semnificativ asupra sănătății mintale a victimei, deoarece stresul și starea emoțională generală pot avea un impact major asupra tiparelor de somn, a dispoziției și a obiceiurilor alimentare. De asemenea, toate acestea pot conduce la anxietate și depresie, care au, la rândul lor, consecințe nedorite. Având în vedere că copiii sunt de obicei țintele hărțuirii cibernetice, îngrijorările părinților sunt justificate.

    Autorul agresiunii online, de asemenea, se poate confrunta cu consecințele faptelor sale. Pe lângă o pedeapsă cu închisoarea, agresorii pot trece prin momente dificile la școală, se pot confrunta cu concedierea de la locul de muncă sau cu perspectiva de a deveni ei înșiși ținte ale hărțuirii cibernetice.

    Cum a evoluat cyberbullying-ul de-a lungul timpului

    Agresiunea online a evoluat de-a lungul anilor și, pe măsură ce ritmul inovațiilor tehnologice se accelerează, se creează spații diferite și variate pentru hărțuire.

    Primele cazuri de hărțuire ar putea fi considerate apelurile telefonice sau mesajele text pline de ură, care au evoluat prin intermediul platformelor de mesagerie online. Primul caz real de cyberbullying care a atras atenția a fost în 2007, în SUA, când o adolescentă de 13 ani, s-a sinucis după ce vecinii ei au creat un profil fals pe Myspace pentru a o hărțui.

    Acesta a fost un indiciu al lucrurilor care urmau să vină, pentru că apariția smartphone-urilor, a multitudinii de site-uri și rețele de socializare, dar și a serviciilor de mesagerie au creat medii noi pentru astfel de acte josnice. În 2010, Hope Sitwell, o altă adolescentă de 13 ani, s-a sinucis pentru că prietenul ei a împărtășit fotografia ei nud cu elevii din șase licee din Florida.

    Datorită prevalenței site-urilor de socializare precum Instagram, Snapchat, Discord, Reddit, Twitter și Facebook, persoanele sunt din ce în ce mai expuse la amenințarea hărțuirii cibernetice. Așa cum am trecut de la mesajele de pe telefonul mobil la mesajele online, la fel s-au schimbat și formele de agresiune online, fotografiile și videoclipurile fiind folosite pentru a hărțui persoanele, erodând din ce în ce mai mult intimitatea și spațiile personale sigure.

    Recent, o copilă de 12 ani din Buzău și-a anunțat sinuciderea pe Snapchat. Salvarea a venit din SUA

    Fata de 12 ani din Buzău a pus pe jar autoritățile internaționale după ce a postat un mesaj alarmant pe o aplicație de mesaje multimedia, în care a anunțat intenția de a se sinucide.

    Mesajul a fost inițial detectat de autoritățile americane, care au alertat imediat Interpol-ul.

    În urma emiterii unei alerte mondiale de către Interpol, polițiștii din Buzău au reușit să găsească și să salveze fata în mai puțin de o jumătate de zi. În momentul în care au ajuns la ea, fata le-a spus că avea gânduri negre din cauza bullying-ului cibernetic de care a fost victimă.

    Tehnologia de azi permite detectarea automată a unor cuvinte cheie din mesajele transmise pe rețelele sociale și posibilitatea alertarii autorităților în astfel de cazuri.

    https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-copila-de-12-ani-din-buzau-si-a-anuntat-sinuciderea-pe-snapchat-cum-a-fost-salvata-de-politia-din-sua.html

    (un articol mai vechi, actualizat recent de Catalin Mihai Anghel, presedintele Asociația Părinții Noștri a Liceului Ovidius din Constanta, expert securitate informatica)

    Screenshot

    Catalin Anghel, specialist IT

    #parintiinostriovidius #Cyberbullying #educatie #catalinanghel

     

  • Petiție online: pagină dedicată pentru depunerea plângerilor anonime


    Recentul scandal care îl implică pe profesorul Alfred Bulai de la SNSPA, acuzat de multiple acte de hărțuire sexuală, a adus în prim-plan deficiențele sistemului actual de gestionare a plângerilor acestui tip în universitățile românești. Acest caz, în care profesorul a fost suspendat din funcție după ce deja 18 studente au depus mărturii împotriva sa, subliniază nevoia urgentă de reformă structurală și procedurală. 

    Problemele actuale și nevoia de schimbare

    În prezent, cadrul legal și procedurile instituționale sunt insuficiente pentru a proteja victimele și pentru a asigura un proces echitabil și transparent. De multe ori, studenții nu sunt informați suficient despre drepturile lor și despre procedurile de depunere a plângerilor, iar mecanismele existente sunt opace și inaccesibile [

    Propuneri pentru îmbunătățirea modului actual / legislației actuale

    1. Crearea unei Platforme Online pentru sesizări anonime:

       Fiecare universitate ar trebui să creeze o pagină dedicată pentru depunerea plângerilor anonime, de tipul `domeniu.ro/sesizareanonima` sau `domeniu.ro/sesizarenereguli`. Aceasta ar permite studenților să raporteze incidentele fără teamă de represalii, asigurând confidențialitatea și protecția identității lor. 

    Nu ar strica să fie ceva similar si la ministerul de interne…

    2. Monitorizarea și investigarea sistematică a reclamațiilor:

       Comisiile de etică universitară trebuie să fie împuternicite și instruite pentru a urmări și a investiga toate plângerile, mai ales cele care includ dovezi concrete sau un număr semnificativ de sesizări similare. Este esențial ca aceste comisii să fie compuse din membri independenți și specializați în gestionarea cazurilor de hărțuire sexuală. (Și pot gestiona și alte fel de reclamații…)

    3. Instruirea și educația pentru personal și studenți:

       Universitățile trebuie să implementeze programe de educație și sensibilizare pentru studenți și personal, privind hărțuirea sexuală și drepturile victimelor. Acest lucru ar contribui la crearea unui mediu educațional mai sigur și mai echitabil.

    4. Transparența și rapoarte periodice:

       Instituțiile ar trebui să fie obligate să publice rapoarte anuale privind numărul și tipul plângerilor de hărțuire, precum și măsurile luate. Aceasta ar aduce un nivel de transparență necesar și ar încuraja o mai bună responsabilitate instituțională.

    Implementarea acestor măsuri nu doar că ar îmbunătăți modul în care sunt gestionate plângerile de hărțuire sexuală, dar ar și consolida încrederea în sistemul educațional românesc, oferind un exemplu de bune practici pentru alte instituții. Este esențial ca toate părțile implicate să colaboreze pentru a crea un mediu universitar sigur și incluziv pentru toți studenții și personalul.

    Beneficiile implementării acestor propuneri

    Implementarea unor măsuri riguroase pentru gestionarea plângerilor de hărțuire sexuală va aduce multiple beneficii universităților și societății în ansamblu:

    1. Îmbunătățirea siguranței studenților: Crearea unui mediu sigur este esențial pentru procesul educațional. Studenții care se simt protejați și respectați sunt mai predispuși să se concentreze pe studii și să participe activ la viața universitară.

    2. Întărirea încrederii în instituții: Transparența și corectitudinea în gestionarea plângerilor pot spori încrederea publicului în sistemul educațional. Publicarea rapoartelor și a statisticilor privind plângerile de hărțuire sexuală demonstrează o angajament față de integritate și justiție.

    3. Prevenirea abuzurilor: Educația și sensibilizarea continuă sunt cruciale pentru prevenirea comportamentelor neadecvate. Prin educarea studenților și a personalului despre limitate acceptabile și consecințe comportamentelor inadecvate, universități pot reduce incidența acestor cazuri.

    4. Crearea unui precedent pozitiv: Adoptarea acestor măsuri poate servi ca model pentru alte instituții de învățământ superior din România și din alte țări. Un angajament public național de protecție a studenților poate stimula schimbări pozitive la nivel.

    Nu ar fi rău ca Universitățile să adopte politici clare și eficiente pentru a combate hărțuirea sexuală și pentru a proteja drepturile studenților. Cazul profesorului Alfred Bulai evidențiază necesitatea unor reforme sistemice urgente. Propunerile descrise nu sunt doar pași esențiali pentru protejarea victimelor, ci și pentru promovarea unei culturi a respectului și a responsabilității în mediul academic.

    Pentru a încuraja schimbarea, este important ca studenții, personalul academic și societatea civilă să se implice activ în acest proces, cerând transparență și responsabilitate din partea instituțiilor de învățământ superior. Numai prin eforturi comune putem asigura un mediu educațional sigur și echitabil pentru toți.

  • Iată ce trebuie să faceţi ca să puteti trimite pe WhatsApp imagini HD

    Iată ce trebuie să faceţi ca să puteti trimite pe WhatsApp imagini HD

    Dacă erați nemulțumiți pentru calitatea pozelor transmise pe WhatsApp, de săptămâna aceasta s-a anunțat lansarea funcției HD Photos. Prin selectarea acesteia veți putea trimite imaginile la rezoluția lor reală, fără a mai fi procesate de aplicație. Sigur că veți putea trimite în continuare şi în formatul standard WhatsApp, însă important este că aveți de unde alege, aspect important în unele situații (spre exemplu când vreți să trimiteți o serie de fotografii familiei).

    Pentru a trimite imagini cu funcția HD Photos nu trebuie să faceți decât două lucruri:

    Selectați imaginea, iar în partea de sus a ecranului selectați iconița HD, apoi Selectați „Calitate HD” în câmpul nou apărut.

    Toate imaginile trimise vor rămâne în continuare criptate.

    Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale serviciului de mesagerie WhatsApp de până acum a fost acela că nu îți permitea să transmiți imagini la măcar o rezoluție decentă. Acestea erau procesate automat astfel încât să fie trimise și descărcate rapid, însă era sacrificată calitatea lor.

    Aveți grijă că va crește și spațiul ocupat în telefon.

    NU uitați sa faceți backup la date voastre și să mai stergeți din când în când fișierele mari si voluminoase – mai ales filmele 4K.

    Articol recomandat de Catalin ANGHEL

  • Retrospectivă România 2018 / Perspective 2019

    Anul 2018 a trecut pe repede înainte cu bune și cu rele.

    Să trecem la bilanț: România pare o țară încremenită undeva între bine și rău, pe tărâmul făgăduinței, undeva unde internetul este de mare viteză, dar manipularea este la mare modă, undeva între ”fake news” și ”breaking news”, o țară unde decalajul între buda din fundul curții si luxul din casele politicienilor este uriaș. Suntem cumva într-o producție cinematografică de Bollywood cu mari contraste între creșteri economice record și decizii politice demne de țări de lumea 3-a, ne uităm uimiți la decizii economice riscante, dar admirăm patriotismul deșănțat de fațadă, ce mai, ne credem buricul civilizației, dar lăsăm oamenii de slabă calitate morala și profesională să ia decizii cel puțin bizare în numele și pentru noi.

    Vorbim despre ”România educată”, dar lăsăm educația pe seama analfabeților, vorbim de creștere economică, dar facem studii de fezabilitate, în loc să facem autostrăzi, vorbim de 100 de ani de România ca stat modern, vorbim de re-unirea cu Moldova, dar nu am făcut mai nimic pentru românii de peste Prut, vorbim despre justiție si dreptate la televizor, dar avem parte de multe procese lungi si multa nedreptate – practic avem un contrast mare între aparență și esență.

    Am schimbat miniștri precum șosetele, vorbim la televizor de masuri care prăbușesc bursa, impozităm tot ce mișcă, dar nu reușim să creștem gradul de colectare a TVA, discuția populistă despre multinaționale a scăzut investițiile străine în economie, ne confruntăm în continuare cu deficit de forță de muncă în economie.

    Cumva, ne luptăm cu UE, dar primim fonduri europene de miliarde, încă nu suntem suficienți de inteligenți să folosim toate resursele puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Aceasta dualitate se manifeste și în războiul dintre palate – Președinția se luptă cu Guvernul, războiul declarațiilor face deliciul presei locale, dar și internaționale, culmea, intrăm în 2019 ca țară care preia președinția Consiliului UE…

    Dualismul se menține și la nivel de educație. Avem copii curioși, care pun accent pe cunoaștere și informare, dar și la polul opus, avem lipsă de interes și blazare într-un mediu educațional obosit, unde predomină creta si tabla, unde se pune accent pe acumulare de cunoștințe și nu de abilități…

    Raportul teorie/practică în școli este 80/20 la sută, însă ar trebui să fie invers.

    Dominația prostiei vulnerabilizează cumva țara din toate punctele de vedere: intern și extern, economic și sanitar, demografic și educațional, instituțional și politic. Paradoxul societății conduse de oameni populiști, care se cațără pe scara socială pe seamă lipsei de civism și atitudine, se bazează pe blazarea societății și a atitudinii mioritice în fața problemelor curente ale țării.

    Culmea, omul cu bun simț este forțat să asiste neputincios la deciziile economice și politice, pentru a putea supraviețui în această lume plină de contraste. A încercat in 2018 să protesteze, dar a văzut că, cizma guvernamentală și parlamentară calcă fără milă peste grumazul celor ce nu se apleacă. Aceasta să fie și explicația scăderii numărului de protestatari la tot mai desele abuzuri ale guvernului. Frica de eșec a făcut ca și bruma de civism să se subțieze. Parcă așteptăm ca o mână invizibilă să acționeze pentru noi. O atitudine greșită, spun eu. Trebuie să avem curajul opiniei personale bazată pe argumente. Trebuie să putem spune ce gândim, altfel degeaba au murit oamenii la revoluție…

    În 2019 trebuie să sancționăm discursul populist, anti-european, naționalist și xenofob – nu ajută cu nimic. Putem să ne mobilizăm resursele creative, putem să folosim capitalul important de inteligență privată neutilizat și nemobilizat, trebuie să investim masiv în educație, trebuie să scăpăm de obscurantism și farisei, trebuie să ne folosim inteligent resursele naturale, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm serios de treabă. Avem două rânduri de alegeri în 2019, putem face un efort de informare astfel încât să alegem în cunoștință de cauză, să înțelegem importanța votului în democrație, pentru a nu asista neputincioși apoi la deturnarea puterii în mâinile analfabeților funcționali sau a partidelor populiste.

    Parcă trebuie făcut un efort și în zona politizării masive din ultimii ani, trebuie să respectăm demonstrațiile publice fără a interveni cu bastoane și gaze lacrimogene, trebuie să învățăm din greșelile înaintașilor, să fim atenți la ce se întâmplă în toată Europa, trebuie să sancționăm discursul autoritar al guvernaților, să arătăm cu curaj greșelile guvernării, practic să devenim cetățeni mai responsabili.

    Ar fi bine să fim atenți la îmbătrânirea populației – fapt ce nu face România atractivă pentru investiții, am putea să mergem pe calea inovației și a investițiilor în cercetare – singurul vector de progres peste medie, trebuie să facem posibilă inversarea migrației prin asigurarea de condiții bune de trai și de dezvoltare personală, trebuie sa folosim tehnologia pentru a accelera învățarea pe bază de e-learning, putem să pregătim mai bine copii noștri pentru meseriile viitorului, putem încuraja mai bine antreprenoriatul local, trebuie să proiectăm deja localitățile pentru ”smart-city” – pentru a avea o viață mai frumoasă și mai ușoară, nu ar fi rău să îmbunătățim sistemul de sănătate, mult depășit, dar și subfinanțat – aici trebuie și noi să înțelegem că serviciile ”premium” de sănătate costă, iar noi trebuie să plătim mai mult dacă ne dorim servicii mai bune și tot așa…

    Toate acestea și multe altele pot fi asumate de toată clasa politică la nivel de plan de țară… dar noi trebuie să rămânem vigilenți civic și să forțăm cumva aleșii noștri să-și facă treaba.

    Rămâne de văzul dacă vom înțelege cât mai repede că economie fără infrastructură nu există, iar nivelul de trai va fi bun dacă vom face posibila digitalizarea cetățeanului prin programe bune de e-guvernare, dacă asumarea unui plan de educație pe termen lung va fi respectată, dacă reducem birocrația, daca stimulăm procesului de învățare continuă…

    Iată câteva gânduri și idei pentru 2019 pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă, aici la noi acasă. Să avem un an cum ne place!

    Nu uitați să urmăriți si http://www.facebook.com/catalin.mihai.anghel/

    Catalin ANGHEL

    Retrospectivă România 2018 – Perspective 2019

  • Dictatura Partidului Stat

    Dictatura partidului stat

    Separarea puterilor în stat presupune că puterea statului trebuie împărțită în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai uzitată separare a acestor puteri este cea tripartită, care se întâlnește la majoritatea națiunilor moderne, unde este vorba de puterile legislativă, judiciară și executivă, cu mențiunea că aceste funcții nu au voie să se afle în aceeași mână.

    În principiu, separarea puterilor în stat constituie un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi. Toate bune și frumoase, teoretic valabile și in România.

    Prin separata transmitere a funcțiilor către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statului ar trebui să fie ținută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni despotice ale statului. În România, peste toate acestea exista și Instituția Președintelui – cu rol de mediere și vegherea respectării separației puterilor și în stat, dar și de reprezentare internă și internațională.

    Ce se întâmplă zilele acestea la noi?

    Partidul stat PSD, într-o formă de dictatura mascată, își dorește și chiar obține toate aceste puteri in mâna unui singur om / cerc foarte mic de oameni. Să explicăm: partidul a câștigat majoritatea, deci are legislativul. A numit guvernul (îl controlează direct) și vorbim acum și de executiv. Iar schimbarea drastică a legilor pe justiție, odată cu schimbarea oamenilor din sistem și micșorarea puterii președintelui pe numiri / respingeri în legiferare – toate acestea coordonate / subordonate președintelui ce conduce cu o mână forte PSD, fac posibilă apariția statului dictatorial: eu conduc, eu dau legea, eu te condamn.

    Despre acest aspect este vorba de fapt în ieșirile masive ale oamenilor la proteste. Încă mulți nu intuiesc, nu conștientizează pericolul acestei dictaturi.

    Iar faptul că societatea civilă se opune, că oamenii de afaceri sesizează aberațiile modificării codului fiscal, ca sindicatele văd pericolul din modificările legislative, că guvernul se războiește cu băncile, cu multinaționalele, cu SUA, cu toată lumea care arată cu degetul derapajele partidului stat – toate acestea ne semnalizează neregulile actului de guvernare de azi.

    Păcat ca prea puțini oameni din PSD iau atitudine împotriva deraierii de la principiul dialogului și al consultării populare. Dar și depărtarea de la principiul fundamental al democrației: separarea puterilor în stat.

    Soluția: demisia domnului Liviu Dragnea și alegeri anticipate. Doar așa putem reclădi încrederea in guvernarea pentru oameni cu respectarea principiilor statului de drept. Știu că nu e ușor să recunoaștem, că multora nu le convine ideea, dar e răul cel mai mic acum.

    Ce e de făcut? Civism, implicare, educație și politică. Câte puțin din fiecare. Zilnic.

    Oricum, răul a fost făcut și pierderea de imagine si de timp este imensă. Avem măcar șansa unui restart…

    Altfel, dictatură scrie pe noi! Și sărăcie …

    Catalin ANGHEL

  • Stinge focul! Votează!

    Stinge focul Votează

    De ce tu vezi realitatea, dar cu toate astea vezi cum societatea se duce în altă direcție? (Vezi parcursul recent ales și de Bulgaria și Moldova…)

    Lipsa educației solide și a bunului simț, dar și sărăcia generalizată îi face pe oameni să fie agresivi cu semenii din jur, fizic sau verbal.
    Poate aceasta e una din explicațiile violenței verbale din ultima perioadă. Ea e direct proporțională cu frustrările acumulate de persoane chinuite, private poate de bunătate și creativitate acasă sau în școală, bulversate de haosul din educație și din societatea românească.
    Bine, bine, ce e de făcut ? Educație. Dar și educație civică și politică. Creșterea productivității muncii. Oameni potriviți la locul potrivit. Creativitate. Inovație. Tehnologie.

    Lipsa politicienilor de caracter, documentați și conectati la tendințele internaționale, lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung, lipsa de responsabilitate, incompetența șefilor numiți politic care au devastat economia, alungarea investitorilor prin cereri absurde de șpagă pentru a le permite să investească, lipsa dotărilor si a finanțărilor în economie, dar mai ales în educație – au condus la cresterea procentului de analfabeti, la apariția unor ‘fabrici de diplome’ iar șpaga a devenit instrument generalizat de a rezolva orice problemă. Mai ales acolo unde există un decalaj între importanța funcției/serviciului și salarizarea oferită.

    Ce e făcut ? Implicare. Educație. Atitudine. Am mai scris despre subiect aici…

    Pe termen scurt trebuie să fim vigilenți, să ne informăm despre ce variante ne oferă azi societatea, să căutam să fim reprezentați de oameni competenți și de bună credință, iar dacă nu găsim așa ceva să recomandăm noi din cei cunoscuți sau chiar să facem noi pasul acesta.
    Iar prima îndatorire este să mergem la vot. Altfel, e ca și cum vedem un incendiu, vedem cum se mărește iar noi trecem nepăsători pe lângă el. Stinge focul celor ce pârjolesc azi economia! Votează !
    Eu am ales sa mă implic!

    Catalin Anghel

     

  • Vorbim de note, dar nu vorbim de…

    Vorbim de note, dar nu vorbim de

     

    Vorbim de note, dar nu vorbim de locuri de muncă.
    Vorbim de note, dar nu vorbim de corelarea educației cu cerința pe piață.
    Vorbim de note, dar statul nu creează condiții de învățare (mai ales la țară).
    Vorbim de note, dar nu vorbim de elevi.
    Vorbim de note mari, dar ele nu reflectă neapărat cunoștințele.
    Vorbim de note mici, dar nimeni nu întreaba de ce acei copii iau note atât de mici.
    Vorbim de note, dar nu facem mai nimic cu profesorii…
    Vorbim de note, dar nu creștem productivitatea muncii…

    Hai să vorbim de procentul din PIB alocat pentru educație !
    Hai să vorbim de cunoștințe !
    Hai să vorbim de inovație !
    Hai să vorbim de joacă !
    Hai să vorbim despe prezent și viitor !
    Hai să vorbim unii cu alții !

    Hai să acționăm ! Propune și tu creșterea procentului din PIB alocat educației !

    Propune și tu schimbarea abordării educației !
    Cătălin Anghel

  • Educația – modul în care avem grijă de viitor !

    image

    Când un liceu întreg nu ia BAC-ul nu numai elevii sunt vinovați! La fel și când jumătate din media județului nu reușește să promoveze acest examen.

    Nu ne facem bine dacă nu începem cu sistemul Educational. Dacă nu acordăm atenție acestui fenomen. Dacă nu investim mai mult în a învața să învățam pe cineva ceva. In a discerne ce este relevant pentru copii. Și toatea astea corelate cu vârsta, cu specificul locului, cu ochii deschiși spre viitor. Dar toate acestea se pot face doar daca exista SPERANȚA că o vom duce mai bine aici, la noi în țară.

    Schimbați sistemul! Schimbați conducerile școlilor ! Schimbați ministrul educației ! Creșteți procentul alocat educației din PIB ! Investiți in cercetare !
    Astfel creșteți viitorul țării !
    Numai așa vă credem că vă pasă !

    Educația este modul în care avem grijă de viitor !

    Cătălin Anghel