Category: blog

  • Adevarul este că autoritățile statului au avut reacție 0 la acest #cutremur!


    Cutremur
    Cutremur

    Adevarul este că autoritățile statului au avut reacție 0 la acest #cutremur.
    Bine, și televiziunile de știri. Noroc cu online/Facebook.

    Dar în cazut unei nenorociri, noi, oamenii de rând eram total abandonați.
    Practic, am avut noroc și data asta.
    Mai e puțin și se face un an de la #Colectiv și noi nu am făcut nimic pentru noi.
    Rămânem cu speranța în alegeri, în oameni providențiali, … dar sistemul se conservă.

    România Trezește-te !

    Catalin Anghel

  • Locuri de muncă pe înțelesul tuturor

    Locuri de muncă pe întelesul tuturor

    Să vorbim puțin despre acest termen mult mediatizat, dar … doar atât.
    Ce înseamnă să creezi locuri de muncă ? (dacă se poate și bine plătite)

    Înseamnă un program de guvernare serios bazat pe investiții și pe stabilitatea economică (dacă nu chiar creștere economică)
    Cum atragem investițiile? Dacă avem deschidere reală către acestea, dar și o anumită infrastructură existentă. (Nu poate veni cineva să investească sume mari de bani în fabrici și uzine dacă apoi nu are cum să transporte marfa către clienți sau către export. (Știu cazuri concrete când am pierdut astfel de investiții, deci și locuri de muncă…)

    Bun, să presupunem că am avea toate acestea. Ar fi suficient? Nu!
    Pentru ca e nevoie de și de concurență reală pe piața companiilor, pentru ca numai astfel se creează și o concurență reală pe piața forței de muncă, ceea ce înseamnă și corelarea salariilor cu cererea. Dacă nu există concurență reală, vezi situația de azi când există oferta de 100 de locuri de muncă și cerere ( oameni care își doresc un serviciu) – de 1000 de oameni. Ce se va întâmpla? Se vor angaja 100 de persoane pe salarii apropiate de minimul pe economie, iar restul de 900 vor fi șomeri sau asistați social.
    Bine, mai avem și sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și antreprenoriatul. Acestea pot constitui în condițiile unui cadru legislativ favorabil o supapă de echilibrare a locurilor de muncă bine plătite. Pe principiul, angajatorule, dacă nu mă plătești suficient îmi fac un PFA (Persoana Fizica Autorizată) și ies pe piață!
    Din păcate statul nostru pare a nu înțelege aceste principii și mecanisme simple, iar oamenii au găsit cealaltă supapă: munca în afara țării. Fenomen ce creează deja dezechilibre majore în rândul populației active din România.
    Ce să zic: se pare că NU avem cei mai buni conducători… Se pare că actuala clasă politică nu iubește românii!
    Avem nevoie de oameni Onești ! Oameni care iubesc semenii și care se vor lupta să o ducem bine la noi în Țară!
    Cum îi alegem ? Prin vigilență, civism activ și implicare în viața publică. Nu e suficient doar să te prezinți la vot și acolo să constați că trebuie să alegi răul cel mic!
    Vrem locuri de muncă bine plătite la noi în țară!

    Catalin Anghel

  • Instabilitate sau macrostabilitate

    Catalin Anghel - Instabilitate sau macrostabilitate
    Catalin Anghel – Instabilitate sau macrostabilitate

    Evenimentele se succed cu repeziciune.
    Atentate, atrocități, parade militare fastuoase, declarații incendiare, provocări.
    Numai în această săptămână am avut un eveninent sângeros la Nisa și încercarea eșuată de lovitură de stat din Turcia. Asta după ce tocmai se stinseseră ecourile atentatului din Istanbul.
    Trăim vremuri fierbinți la propriu și la figurat. Planeta se încinge și creierele ce desenează geopolitica s-au înfierbântat.
    Ca să nu mai vorbim de instabitatea economică, a burselor sau a locurilor de muncă.
    Avem ceea ce se cheamă o instabilitate globală.
    Tentativă de lovitură de stat în Turcia.
    Azurul Nisei a fost însângerat. Oare ce va fi mâine ?

    Istoria se schimbă radical in fiecare zi !
    E clar ca trăim vremuri cruciale.
    Cât de subțire e democrația în unele țări afli abia când există lovituri de stat …
    Dar e când vorbim de un stat NATO, sau de tari occidentale cu tradiție …
    Chiar declarațiile belicoase prim ministrului Turciei nu au ce caută într-o lume normală.
    Nu mai exista nicio predictibilitate pentru ziua de mâine.
    Democrațiile fragile, lipsa de educație civică și politică și sărăcia au ca rezultante atentatele și loviturile de stat…
    Democratiile se manifestă din ce în ce mai pregnant ca dictaturi ale majorității.
    Ce poate face România ?
    Consistență și seriozitate pe plan extern, muncă serioasă, educație, cercetare, eficiență crescută, infrastructură.
    Pe scurt echilibru financiar, economic, dar mai ales social. Combaterea sărăciei și încurajarea antreprenoriatului.
    Avem nevoie de investiții. Acum este momentul când putem profita de instabilitatea mondială.
    Vom avea oare și conducătorii care să ne conducă prin aceasta noua lume periculoasă ?

    Răspunsul este la noi. La majoritatea ce va vota la alegerile parlamentare de la toamnă.
    Avem nevoie să ignorăm populismul și practicile de jaf național practicate până acum. Avem nevoie de legi simple și ușor de aplicat. Avem nevoie de un Guvern suplu și cu viziune. Avem nevoie de oameni implicați.
    Avem nevoie de un program de țară.
    Avem încă o stabilitate fragilă. O putem consolida sau ne va înghiți instabilitatea mondială.
    România trezește-te !

    Catalin Anghel

     

  • România 2016. Unde suntem. Ce e de făcut ?

    România 2016. Unde ne îndreptam ? Alegeri 2016. Alegeri parlamentare
    România 2016. Unde ne îndreptam ?

    Suntem cei mai săraci din Europa. Tendința e de polarizare socială. Medicii ne pleacă pe capete.

    Mai mult de 3 milioane de salariaţi (65% din totalul de 4,7 milioane) au salarii nete sub de 2.000 de lei pe lună, ceea ce înseamnă că sunt plătiţi sub nivelul actual al salariului mediu pe economie.
    Doar 7% dintre angajaţii locali au venituri lunare de peste 4.000 de lei net pe lună, adică circa 340.000 de oameni – ceea ce înseamnă ca ne îndreptam spre o polarizare socială.
    Potrivit datelor furnizate de Colegiul Medicilor din România, anual întră în sistem 3.000 de medici și ies aproximativ 3.500, prin migrație, pensionare sau deces.
    Asta înseamnă ca noi pregătim medici pentru alții, iar noi pierdem anual 500 de medici la nivel de țară. Atâta timp cât la noi un medic rezident câștiga 400-500 de euro, dar când a depășit granița câștiga de la 4000 în sus…
    “Este posibil ca numărul asistentelor medicale plecate la muncă în străinătate în ultimii şapte ani să atingă cifra de 100.000. România este, probabil, cel mai mare furnizor de asistente medicale pe piaţa muncii din Uniunea Europeană, în condiţiile în care sistemul românesc public de sănătate se confruntă cu cel mai mare deficit de asistente medicale de până acum” Viorel Rotilă, Federația Solidaritatea Sanitară.

    Dacă vom continua în acest ritm ne vom transforma într-o țară pepinieră de prosperitate pentru alții. Iar cei ce nu au plecat încă se vor zbate pentru supraviețuire. Nu se mai moare de foame, dar se va muri din cauza serviciilor de sănătate subfinanțate, se va trăi pe datorie o perioadă, se vor produce dezechilibre majore în gestionarea bugetului public și va exista tendința de afirmare a populiștilor: cei ce promit lucruri pe care nu le pot realiza, dar care sunt de dorit pentru cei lipsiți de posibilități financiare.
    Sistemul de educație este subfinanțat și are dezechilibre majore între cererea de pe piața forței de muncă și oferta educațională. Copiii sunt înregimentați într-un program încărcat unde își pierd creativitatea. Cercetarea practic nu există. A fost în ultimii 25 de ani o risipă bugetară inimaginabilă. Jaful din banii publici ne-a limitat resursele de dezvoltare. Nu avem autostrăzi sau centuri ocolitoare…

    Cât vom mai permite să fim conduși de oameni care fac legi doar pentru ei, de aranjamente de culise ce nu vizează prosperitatea semenilor, de trădători care se vând pe doi arginți ?
    E vară. Dar trebuie să fie o vară fierbinte. Trebuie să ne pregătim pentru asaltul de a ne recuceri țara din toamnă, la alegerile parlamentare. De a restarta șansele de a ne fi mai bine aici la noi în țară.
    Se poate. Avem resurse naturale, avem resurse intelectuale, avem tot ce ne trebuie. Ne mai trebuie viziune și voința de a face totul posibil. Aici și acum. Cu gândul spre viitor. Avem datoria să lăsăm lucrurile mai bine decât le-am găsit. Pentru noi și pentru copiii noștri.
    Ce e de făcut ? Implicare, reactivitate la legile strâmbe și la nedreptăți, suflecatul mânecilor și trecut la treabă. La munca deșteaptă. La distribuitia veniturilor naționale mai echitabil. Trebuie educație civică și politică.
    E simplu: schimbăm macazul sau plecăm toți din țară. Unul câte unul iar ultimul stinge lumina.

    România trezește-te !

    Catalin Anghel

  • În fotbal e ca’n viață. Ori ai talent, ori muncești de-ți sar capacele!

    Catalin anghel in fotbal e ca-n viata ori ai talent ori muncesti de-ti sar capacele
    În fotbal e ca’n viață.
    Ori ai talent, ori muncești de-ți sar capacele! 
    Asta dacă vrei să ai rezultate.
    Noi nu prea am investit în pepiniere pentru a descoperi talentele. Deci slabe speranțe să apară ceva în viitorul apropiat.
    Iar cu munca am văzut. Am văzul echipa Croației muncitoare, am văzut echipa Albaniei serioasă, România a jucat binișor.Dar mult mai puțin bine decât majoritatea echipelor prezente la #Euro2016.
     
    Proiectul nostru național ar trebui să fie munca inteligentă într-o țară condusă cu drag de oameni.
    Nimeni nu e prost să muncească degeaba. Așa am ajuns să muncim din ce în ce mai puțin. Pentru că unii munceau și ăia jmecheri furau. De aia au plecat românii pe capete afară. Măcar acolo muncești pentru tine.
    De ce trebuie și drag de oameni? Pentru că fără asta, suntem niște roboți care execută sarcini. Numai umanitatea si bunătatea ne pot salva de a duce o viață monotonă și lipsită de sens. 
    Dar e momentul să ne trezim și să facem posibil munca inteligentă și bine plătită la noi în țară. Cât mai avem o țară… Vedem cum se diluază și sentimentul și apartenență la România.
    Avem toate premizele acum să ne trezim. Bine le-am avut și până acum. Dar am pierdut multe trenuri. Ar fi cazul să ne trezim…
    Repet: civismul, implicarea sunt obligații de cetățeni responsabili care se gândesc la generațiile care urmează. Altfel, să nu plângi de dorul țării tale sau nu zici că o duci rău la tine acasă.
    Mai e puțin până la alegerile parlamantare. Pot ele aduce impulsul de urni căruța asta numită România? Vine vara și tare mă tem că nu vom avea decât praf pe drumurile publice și știri fierbinți de cancan, fără prea mare consistență.
    Putem oare să înțelem importanța corelării educaței, civismului, viziunii politice cu viziunea dezvoltării unei națiuni? Unde sunt oamenii de stat ai României? 
    Vor sta ei ascunși în noroiul actualei clase politice? Sau se vor ridica, se vor sterge de praf și vor urni România…
    O vară inspirată vă doresc !
  • Pledoarie pentru viitorul tău !


    La vot

    Pe 5 Iunie poți alege să ignori alegerile locale, nu vei putea spune niciodată că nu ai știut cât de importante au fost.

    Cel mai bun moment să dovedești că ești un bun cetățean este la alegeri. Sigur că ideal este să participi activ la viața cetății mereu. Dar pentru asta unii sunt plătiți să facă tot posibilul ca viața ta si a copiilor tăi să fie pe mâini bune în timp ce tu te bucuri de viață. Ai grijă pe cine lași gardian pentru legile și deciziile luate în numele tău!
    Nu poți să te plângi ulterior timp de 4 ani dacă nu ai facut minimul efort de a te informa despre ofertele electorale ale momentului, despre seriozitatea candidaților, despre îndeplinirea promisiunilor partidelor de la ultimele alegeri – pentru a vedea cine a promis fără acoperire doar pentru a accede la funcțiile politice dorite.
    Ștampila de vot este ca un buton care poate reseta lumea în care trăim. Alegerea Noastră este cea care ne determină destinul, nu alegerea vecinului de bloc…

    Cum facem totuși să recunoaștem ofertele credibile ?

    Încă de pe vremea lui Platon se cunoștea faptul că refuzul de a face politică are ca efect imediat faptul că vom ajunge să fim conduși de cei inferiori nouă.
    Vedem fiecare dintre noi în jurul nostru probleme în fiecare zi. Adevarata problemă este însă faptul că majoritatea dintre noi nu facem mai nimic ca să ‘rezolvăm’ problema. Așteptăm mereu oameni providențiali care să rezolve problema pentru noi.
    De fapt atitudinea noastră este problema !

    Populiștii și cei care promit marea cu sarea nu pot fi credibili, ei pot fi excluși din start!
    Forța noastră este fapt atitudinea și cunoașterea puterii pe care o avem de a ne face viața mai bună și mai frumoasă chiar aici la noi acasă.
    Ne plângem că orașul merge în Directia Greșită? Schimbarea poate fi chiar ‘după colț ‘.
    Sigur nimic nu se va schimba, dacă majoritatea noastră nu părăsește confortul fotoliului din sufragerie…
    Constănțenii nu ar trebuie să renunțe la Constanța. Nu ar trebui să renunțe la visele de a o duce mai bine aici. De a nu ’emigra’ în capitală, în alte orașe din România sau de a pleca din țară.
    Ideile noastre + acțiunile noastre = schimbarea pozitivă pentru noi și copiii noștri.
    Cei ce ne-au sărăcit au făcut asta ori de nepricepuți ce erau, ori cu bună intenție. Și au început cu lipsa de educație. Pentru că odată educați oamenii nu mai pot fi manipulați și controlați.

    Sigur că nu poți vindeca incompetența si prostia. Dar poți merge merge la vot și schimba pe cei ce nu au performat. Sau au dat-o rău de tot în bară. Să nu mergi la vot înseamnă să-i mai lași să ne prostească încă o tură. Mai poate fi o problema când nu ai cu cine. Dar când ai cu cine, ce scuză mai ai ? Mereu avem tendința să subestimăm influența micilor lucruri. Votul este acel mic lucru care odată exercitat are mari influențe. Și nici o armata nu poate opri o idee! Sau o dorință a oamenilor de a o duce mai bine. Dar numai dacă ne organizam mai bine o putem duce mai bine…

    Știți cum e cu mersul la vot? E ca la un concert la care noi ‘cântam’ și alegem cine să fie pe scenă. Dacă nu mergem la vot vom fi obligați să asistăm ulterior la concertul unuia de care nu ne place. Iar dacă nu ne place de niciunul este deschisă calea să trecem noi la ‘microfon’. Implicarea e arma noastră în calitate de cetățeni. Iar votul e ‘glonțul’ de care îți pare mai rău că nu l-ai tras, decât că nu ai nimerit ținta. Iar părerile de rău nu ne țin de cald iarna când nu avem bani de plătit întreținerea. Sau locuri de muncă decent plătite…
    Civismul și Politica sunt primele îndatoriri ale noastre de cetățeni implicați și dornici de a lasă copiilor noștri șansa unei vieți mai bune ca a noastră. Viețile noastre încep să se termine atunci când rămânem nepăsători la lucrurile care contează.
    Civismul nu este o izbucnire de emoție scurtă și aleatorie, ci o dăruire continuă și o aplecare pentru semeni și comunitate.
    Avem o voce. Să o facem auzită!

    Îmi cer scuze pentru unele lucruri spuse mai dur. Dar pe 6 Iunie e prea târziu să îți pară rău că nu ai făcut pasul spre lumea ta mai bună !
    Și nu uita ca diferența între cine ești și cine vrei să fii este ceea ce faci!
    Nu uita și faptul că întreaga lume se dă la o parte din calea celui ce știe unde merge și pe cine Votează.
    ‘Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei, meriți ceea ce ai!’

    Catalin Anghel

     

     

  • Evoluția Tehnologiei IT din România

    Un podcast despre tehnologia IT si multă istorie a tehnolgiei informației din România…

    Despre calculatoare 486 DX2 la 66 MHz, despre Macintosh, despre aplicații, despre antreprenoriat, despre clienți, despre ERP, CRM, despre ce face un integrator de sisteme, dar și despre multe altele în interviul-podcast:

    ca

  • Vrem Autostrăzi ! Faceți-le !

    Vrem autostrăzi

    Discuția depsre autostrăzi e simplă:

    Vrem Autostrăzi ! Faceți-le !

    Mai repede!
    La prețul corect…
    Se creează și locuri de muncă. Se dezvoltă și infrastructura. Crește și turismul. Nu mai faceți studii de fezabilitate. Nu mai vorbiți despre autostrăzi. Faceți-le odată!

    Cătălin Anghel

  • Dacă ți-e frică, ai pierdut deja…


    Daca iți e frica, ai pierdut deja

    Dacă se reintroduc controalele la frontiere, deja UE a pierdut o bătălie.

    Și așa lumea e speriată.
    Cum trece o mașină de poliție, cum tresare toată lumea din piețele publice. Cum se oprește cineva cu sacoșele pline și care arată un pic mai neobișnuit, cum se uită cu frică …
    (am simțit asta deja în capitalele europene)

    Imaginati-vă control la frontierele statelor componente ale SUA… Nu asta e soluția. Solutia o reprezintă filtrele puternice la fiecare intrare in UE. Și respectarea legii. Și arme mai puține la liber… Și mai multă educație, mai puțină sărăcie, mai puțină religie, mai multă grijă pentru oameni…

    Dacă ți-e frică, deja ai pierdut…
    Sau
    Dacă ți-e frică, ei au câștigat deja…

    Catalin Anghel
    #catalinanghel

  • Nu știu de ce…

    Nu stiu de

     

    Nu știu de ce am impresia că România a pedepsit în ultimii ani oamenii onești.
    Nu știu de ce am impresia că suntem captivi în propria țară.
    Nu știu de ce confuzia este ceea ce predomină în toate domeniile de activitate din România (dar nu numai).
    Nu știu de ce oamenii se prefac a fi buni, în timp ce ei sunt din ce în ce mai nepăsători.
    Nu știu de ce vremurile sunt din ce în ce mai mizerabile.
    Nu știu de ce ne place să ne prefacem că suntem bine, deși suferim.
    Nu știu de ce trebuie să ne purtăm frumos cu cei ce greșesc, iar într-o zi ei vor fi șefii noștri numiți politic.
    Nu știu de ce unii dintre noi trebuie să-și coboare standardele, doar pentru a-i mulțumi pe cei ce refuză să și le ridice pe ale lor.
    Nu știu de ce acceptăm cu seninătate ca o mână de politicieni să jefuiască toată țara.
    Nu știu de ce iarna ne ia mereu prin surprindere.
    Nu știu de ce ne dorim mai mulți bani, în loc să ne dorim mai mult timp.
    Nu știu de ce nu privim mai mult cerul.
    Nu știu de ce imnul României se cheamă ‘Deșteaptă-te Române’, dar noi nu mai deșteptăm odată.
    Nu știu de ce uităm să zâmbim mai des.
    Nu știu de ce istoria omenirii devine tot mai mult o cursă între educație și catastrofă.
    Nu știu de ce încasăm lovitură după lovitură, dar nu reacționăm de obicei decât când e prea târziu.
    Nu stiu de ce oamenii curajoși sunt văzuți de obicei ca fiind nebuni.
    Nu știu de ce nu ne punem mai des întrebări legate de ce ni se întâmplă.
    Nu știu de ce nu tragem mai des la răspundere autoritățile.
    Nu știu de ce unii sunt fascinați de Celebrități. (În mare parte idoli falși.)
    Nu știu de ce superficialitatea tinde să înlocuiască valoarea.
    Nu știu de de descurajăm copiii să viseze, înregimentându-i în malaxorul presiunilor sociale încă de mici.
    Nu stiu de ce visăm la posibilități, dar ajungem să transpirăm pentru necesități.
    Nu știu de prea multă multă lume dorește atenție și prea puțini mai vor respect.

    Știu însă că dacă nu faci nimic, nimic nu se schimbă!

    Catalin Anghel