Era odată, într-o lume împărțită între ideologii și imperii, un om care a avut curajul să vorbească. Se numea Yuri Bezmenov – fost agent KGB care a scăpat din mașinăria sovietică și a dezvăluit cu luciditate cum se transformă o întreagă populație în ceva ce el numea „zombies ideologici”. Nu era vorba despre filme cu apocalipsă, ci despre ceva mai subtil, mai periculos: oameni care nu mai gândesc, nu mai simt și nu mai reacționează la adevăr.
Și dacă vi se pare că totul pare desprins dintr-un film de propagandă din timpul Războiului Rece, priviți mai aproape – priviți România ultimilor ani.
Bezmenov vorbea despre patru etape prin care o țară liberă poate fi cucerită fără un singur glonț: demoralizare, destabilizare, criză și „normalizare” sub o nouă conducere.
Noi, românii, le-am simțit pe pielea noastră.
Demoralizarea ? Ne-a fost servită subtil și zilnic: printr-un sistem educațional abandonat, prin trusturi de presă finanțate netransparent, prin batjocorirea valorilor noastre naționale, a credinței, a istoriei și a mândriei de a fi român. Ni sa spus că suntem un popor corupt, leneș, incapabil – și prea mulți au început să creadă asta.
Destabilizarea ? A venit cu polarizarea politică extremă, cu proteste manipulate, cu atacuri sistem asupra justiției și cu lideri de carton care vorbeau de „suveranitate” în timp ce a luat notă de la Est.
Criza ? Nu doar economică. A fost o criză a încrederii, a speranței, o criză identitară. Oamenii nu mai știau în cine să creadă, ce e bine și ce e rău. „Toți sunt la fel” devise mantra națională.
Și apoi, urma normalizarea . Când masele cer singure „salvarea”, se acceptă orice: cenzură mascată, restrângerea drepturilor, conducătorii autoritari, alegeri cu rezultat prestabilit.
România era la un pas. La un singur pas.
Dar nu sa întâmplat.
Alegerile prezidențiale au fost momentul de cotitură. Un vârf de lance al unei operațiuni de influență probabil rusă, mascat sub retorica anti-globalistă și cu susținere deghizată în „valori tradiționale”, a fost demascat. Campania – una dintre cele mai agresive din istoria postdecembristă – a fost alimentată de o mașinărie de fake news, conturi false, clipuri manipulative, finanțări oculte.
Dar românii au văzut. Au simțit. S-au trezit.
Și au spus „nu”.
Prin vigilența societăților civile, prin curajul unor instituții care nu au cedat, prin refuzul nostru colectiv de a ne transforma în niște „zombies” ai propagandei, ciclul descris de Bezmenov a fost oprit.
Nu l-am dus până la capăt. Ne-am trezit exact înainte de prăpastie.
This poveste nu este doar o lecție de istorie sau un episod bifat. Este o pildă pentru viitor.
Pentru că metodele descrise de Bezmenov nu au murit. S-au adaptat. S-au digitalizat. Se răspândesc prin rețele sociale, prin influențarea aparent „apolitici”, prin mesaje care se îngrijesc de nevinovate, dar care erodează încrederea în democrație, în valorile occidentale, în adevăr.
România nu mai are voie să adoarmă.
În fața alegerilor ce vin, în fața provocărilor geopolitice tot mai mari, trebuie să rămână treji. Să nu ne lăsăm manipulați de sloganuri și de „salvatori” de ocazie.
Adevărata puterea unei națiuni libere nu stă în arme sau în discursuri, ci în capacitatea oamenilor să gândească singuri.
Să nu uităm ce spunea Bezmenov:
„Odată ce o generație este demoralizată, faptele nu mai contează. Poți să-i arăți oamenii adevărul cu documente, cu fotografii, cu martori – nu mai contează. Sunt atât de programați, refuză să accepte realitatea.”
Dar România a arătat că se poate.
Că se poate ieși din programare.
Că se poate opri ciclul.
Că nu suntem, și nu vom fi, o națiune de zombies.
Suntem români. Și asta ne obligă.
PS: pentru cine nu știe povestea Yuri Bezmenov – fost agent KGB care a scăpat din mașinăria sovietică și a dezvăluită cu luciditate cum se transformă o întreagă populație în ceva ce el numea „zombies ideologici”, iată pe scurt, aici:
Yuri Bezmenov (alias Tomas David Schuman) a fost un fost agent KGB care a dezertat în Occident în anii ’70. După ce a fugit în Canada și ulterior a activat ca jurnalist și analist, el a devenit cunoscut mai ales pentru interviurile și conferințele în care a explicat metodele de subversiune ideologică utilizată de Uniunea Sovietică împotriva Occidentului. Una dintre cele mai celebre descrieri ale sale este despre procesul de „demoralizare”, adică transformarea unor categorii largi de oameni în ceea ce ele numea, metaforic, „zombies” – adică persoane incapabile să gândească critic, să distingă adevărul de minciună sau să reacționeze rațional la fapte evidente.
Procesul în patru pași descris de Bezmenov:
1. Demoralizarea (durează 15-20 de ani):
• Scopul este îndoctrinarea unei întregi generații prin sistemul de educație, media și influențe culturale.
• Se promovează idei precum relativismul moral, disprețul față de valorile tradiționale (familie, religie, patriotism).
• Oamenii devin confuzi și apatici, incapabili să înțeleagă pericolele care se apropie chiar dacă sunt prezentate cu dovezi clare.
• Bezmenov sublinia că odată demoralizat, un individ nu mai poate fi salvat prin fapte sau dovezi; are nevoie de o „reeducare dureroasă” în realitate.
2. Destabilizarea (2-5 ani):
• Ținta este economia, relațiile externe, structurale de apărare și securitate.
• Scopul este să se creeze haos și incertitudine, să se distrugă încrederea în instituții și lideri.
• Se promovează activismul radical, greve, conflict între clase sociale sau etnii.
3. Criza (câteva săptămâni):
• Apare un moment de colaps general – economic, politic sau militar.
• Se creează o stare de panică și nesiguranță totală.
• Este momentul în care populația cere o soluție salvatoare, iar acolo se poate impune o nouă ideologie sau conducerea autoritară.
4. Normalizarea:
• Odată instaurat noul regim (ideologic sau politic), totul este prezentat ca „normal”.
• Populația este convinsă că trăiește o nouă ordine, chiar dacă această dictatură sau un regim opresiv.
Cum sunt transformați oamenii în „zombies”:
• Izolarea informativă: oamenii nu mai au acces la surse obiective; tot ce consumă este filtrat printr-o lentilă ideologică.
• Repetarea minciunilor: propaganda repetată sistematic devine „adevăr” în mintea celor expuși constant.
• Distrugerea gândirii critice: educația este folosită nu pentru a învăța elevii să gândească, ci pentru ai învăța ce să gândească.
• Crearea unui dușman comun: se canalizează frustrarea spre „dușmani ai poporului” – capitaliști, conservatori, religioși, etc.
• Victimizarea constantă: oamenii sunt învățați că sunt victime ale unui sistem nedrept, ceea ce este încrederea în sine și capacitatea de a schimba ceva prin efort propriu.
Bezmenov avertiza că procesul era deja bine avansat în Occident încă din anii ’70-’80 și că mulți dintre activiștii utili vor fi eliminati sau marginalizați după instaurarea noii ordini, deoarece devin inutili sau chiar pentru noul regim.
Leave a Reply