Gigacaloria, furtul și sărăcia

Gigacaloria

 

Nu este vorba doar despre acest bau-bau numit ‘gigacalorie’.

Hai să o luăm metodic. Unde în lumea asta se mai plânge cineva de gigacalorie ? Poate în Burundi. Dar nici acolo …că e destul de cald!
Ce mai, ni se aruncă praf în ochi. Oricine abordează acest subiect vă prostește cu vorbe meșteșugite. Sau nu neapărat meșteșugite…

De fapt este vorba despre recunoașterea sărăciei, furtului și despre risipă.

Începem cu risipa.
Cu ceva investiții putem lejer să diminuăm aruncarea energiei… pe fereastră.

Cu toții știm locuri în care oamenii stau cu fereastra deschisă iarna, pentru că e prea cald. Se știe de asemenea că pe traseul de livrare apă caldă și caldură centralizat există masive pierderi. Și cu toate acestea nu se face mai nimic…
Despre risipa de caldură prin pereți ce să mai zicem? Chiar și izolarea unor apartamente nu a fost făcută de calitate. Certificatele verzi se dau pe ochi frumoși. Iar noi nu investim suficient în izolarea cât mai bună a locuințelor actuale.
De ce spun asta? Cât timp se vând ferestre de slabă calitate și cu geamuri care permit pierderea de caldură ușor, practic risipim banii pe geam…
Să trecem acum la cheltuielile inutile sau la prețuri astronomice ale regiilor RADET, CET-uri, și alte regii din primărie sau chiar guvernamentale.
Facturi umflate, salarii uriașe, personal necalificat, personal inutil, servicii fictive, arierate de zeci de ani, achizitii netransparente și putem scrie pagini de risipă la nivelul acestor regii.
Se poate trece la risipă sau chiar și la furt.

Estimarea mea este că putem reduce prețul chiar și cu 1/3 doar din cele enumerate până acum.

Dacă luăm temperatura medie peste noapte din camerele din România și o vom compara cu cea din Germania (de exemplu) s-ar putea să constatam că acolo e un pic mai scăzută. Două grade în plus iarna necesita ceva cheltuieli. Nu mai vorbesc că e mai nesănătos să dormi la peste 23 de grade. Dar intrăm pe un teren științific și lăsam aici specialiștii să vorbească.
Să nu mai zicem de oamenii care au contoare de caldură, dar care știind ca nu pot plăti stau și tremură de frig toată iarna..

Și acum vine marea demascare: dacă noi am avea salariul mediu de 1000 de euro s-ar mai pune problema că plătim 100-150-200 de euro la întreținere? Dar când se plătește aceasta sumă iarna și salariul tau este cu puțin peste, mai că îți vine să te iei la trântă cu cei te conduc și te fură. Mai că accepți subvenționare prețului gigacaloriei, chiar dacă de fapt ne furăm singuri căciula – diferența de bani dintre prețul umflat de cost și prețul facturat și plătit de către consumatori ghici cine o plătește ? Tot NOI ! Ghici din ce bani ? Din banii de investiții, din banii împrumutați – generatori de dobânzi, dobanzi pe care tot noi le plătim. Din banii de viitor mai bun.

Cum putem rezolva problema gigacaloriei: concurența reală pe aceasta piață, diminuarea pierderilor, stoparea furturilor, surse alternative de energie, izolarea corectă a blocurilor, plata la timp a furnizorilor, contoare automatizare de caldură, robineți termostatați, automatizarea instalațiilor furnizorilor de caldură, educația noastră civică ( da, și despre asta e vorba), creșterea productivității muncii, creșterea salariilor și mersul la vot.
Da, mersul la vot și votarea în cunoștiință de cauză ne scade prețul la gigacalorie și ne crește salariul!
De alegerea reprezentanților tăi depinde felul cum sunt gestionate fondurile publice, cum sunt luate deciziile politice în numele tău.

Retineți: o gigacalorie mai ieftină dar subvenționată nu înseamnă că de fapt nu plătești tot tu si diferența!

Cătălin Anghel 

Nu știu de ce…

Nu stiu de

 

Nu știu de ce am impresia că România a pedepsit în ultimii ani oamenii onești.
Nu știu de ce am impresia că suntem captivi în propria țară.
Nu știu de ce confuzia este ceea ce predomină în toate domeniile de activitate din România (dar nu numai).
Nu știu de ce oamenii se prefac a fi buni, în timp ce ei sunt din ce în ce mai nepăsători.
Nu știu de ce vremurile sunt din ce în ce mai mizerabile.
Nu știu de ce ne place să ne prefacem că suntem bine, deși suferim.
Nu știu de ce trebuie să ne purtăm frumos cu cei ce greșesc, iar într-o zi ei vor fi șefii noștri numiți politic.
Nu știu de ce unii dintre noi trebuie să-și coboare standardele, doar pentru a-i mulțumi pe cei ce refuză să și le ridice pe ale lor.
Nu știu de ce acceptăm cu seninătate ca o mână de politicieni să jefuiască toată țara.
Nu știu de ce iarna ne ia mereu prin surprindere.
Nu știu de ce ne dorim mai mulți bani, în loc să ne dorim mai mult timp.
Nu știu de ce nu privim mai mult cerul.
Nu știu de ce imnul României se cheamă ‘Deșteaptă-te Române’, dar noi nu mai deșteptăm odată.
Nu știu de ce uităm să zâmbim mai des.
Nu știu de ce istoria omenirii devine tot mai mult o cursă între educație și catastrofă.
Nu știu de ce încasăm lovitură după lovitură, dar nu reacționăm de obicei decât când e prea târziu.
Nu stiu de ce oamenii curajoși sunt văzuți de obicei ca fiind nebuni.
Nu știu de ce nu ne punem mai des întrebări legate de ce ni se întâmplă.
Nu știu de ce nu tragem mai des la răspundere autoritățile.
Nu știu de ce unii sunt fascinați de Celebrități. (În mare parte idoli falși.)
Nu știu de ce superficialitatea tinde să înlocuiască valoarea.
Nu știu de de descurajăm copiii să viseze, înregimentându-i în malaxorul presiunilor sociale încă de mici.
Nu stiu de ce visăm la posibilități, dar ajungem să transpirăm pentru necesități.
Nu știu de prea multă multă lume dorește atenție și prea puțini mai vor respect.

Știu însă că dacă nu faci nimic, nimic nu se schimbă!

Catalin Anghel