Nu știu de ce am impresia că România a pedepsit în ultimii ani oamenii onești.
Nu știu de ce am impresia că suntem captivi în propria țară.
Nu știu de ce confuzia este ceea ce predomină în toate domeniile de activitate din România (dar nu numai).
Nu știu de ce oamenii se prefac a fi buni, în timp ce ei sunt din ce în ce mai nepăsători.
Nu știu de ce vremurile sunt din ce în ce mai mizerabile.
Nu știu de ce ne place să ne prefacem că suntem bine, deși suferim.
Nu știu de ce trebuie să ne purtăm frumos cu cei ce greșesc, iar într-o zi ei vor fi șefii noștri numiți politic.
Nu știu de ce unii dintre noi trebuie să-și coboare standardele, doar pentru a-i mulțumi pe cei ce refuză să și le ridice pe ale lor.
Nu știu de ce acceptăm cu seninătate ca o mână de politicieni să jefuiască toată țara.
Nu știu de ce iarna ne ia mereu prin surprindere.
Nu știu de ce ne dorim mai mulți bani, în loc să ne dorim mai mult timp.
Nu știu de ce nu privim mai mult cerul.
Nu știu de ce imnul României se cheamă ‘Deșteaptă-te Române’, dar noi nu mai deșteptăm odată.
Nu știu de ce uităm să zâmbim mai des.
Nu știu de ce istoria omenirii devine tot mai mult o cursă între educație și catastrofă.
Nu știu de ce încasăm lovitură după lovitură, dar nu reacționăm de obicei decât când e prea târziu.
Nu stiu de ce oamenii curajoși sunt văzuți de obicei ca fiind nebuni.
Nu știu de ce nu ne punem mai des întrebări legate de ce ni se întâmplă.
Nu știu de ce nu tragem mai des la răspundere autoritățile.
Nu știu de ce unii sunt fascinați de Celebrități. (În mare parte idoli falși.)
Nu știu de ce superficialitatea tinde să înlocuiască valoarea.
Nu știu de de descurajăm copiii să viseze, înregimentându-i în malaxorul presiunilor sociale încă de mici.
Nu stiu de ce visăm la posibilități, dar ajungem să transpirăm pentru necesități.
Nu știu de prea multă multă lume dorește atenție și prea puțini mai vor respect.
Știu însă că dacă nu faci nimic, nimic nu se schimbă!
Catalin Anghel