Catalin Anghel

Tag: Catalin Anghel

  • Iar am visat frumos

    Catalin Anghel
    Catalin Anghel

     

    Trăiesc într-o țară cu 27 de grade ziua, 19 grade seara.
    Avem câmpii verzi, dealuri cu pomi fructiferi și munți înalți cu păduri seculare.
    Avem autostrăzi cu 4 benzi. Și aeroporturi funcționale, gări cu trenuri super-rapide, porturi cu bărci frumoase…
    Nu exista oameni triști. Oamenii sunt chiar zâmbitori și prietenoși.
    Exista legi simple și ușor de aplicat. Oamenii le respectă sau … plătesc dacă greșesc.
    Salariile sunt suficiente să trăiești decent, ba chiar îți permiți să călătorești în fiecare Weekend.
    Avem case frumoase, ferestre mari și nu poluăm natura.
    Copiii sunt Fericiți și zburdă prin locuri de joacă futuriste. Școala e o instituție unde creativitatea este încurajată, iar experimentele și joaca sunt o sursă importantă pentru creșterea nivelului de cunoștințe.
    Sunt peste tot izvoare cu apă cristalină și locuri umbroase pe unde să te plimbi pe jos sau cu bicicleta.
    Statul este condus prin vot electronic direct și oamenii nu fac politică. România s-a unit cu Republica Moldova.

    Iar am visat frumos…

    Catalin Anghel

  • Manifest Marș pentru Constanța

    Marș pentru constanta

     

    “La început v-am furat banii de la bugetul local, apoi am alungat investitorii serioși, apoi am confiscat afacerile prospere.
    Nu ați protestat.

    Am promis ce vă doreați să auziți. Am făcut doar ce voiam noi să facem.
    Nu ați protestat.

    V-am luat și bruma de educație rămasă, ca să aveți același IQ cu noi și să ne puteți întelege.
    Nu ați protestat.

    V-am luat speranța de a deveni constănțeni liberi.
    Nu ați protestat.

    Apoi v-am luat spațiile verzi și casele. Am cumpărat noi cu 2 lei și am vândut cu 100 de euro.
    Nu ați protestat.

    V-am luat și sufletul, și ultimul strop de conștiință civică.
    Nu ați protestat.

    Acum vă băgăm în ceață cu speranța în justiție. Chiar credeți ca se vor confisca averile reale ale celor ce au furat cu ambele mâini?
    Sunt liberi încă toți cei au furat acest oraș…
    Nu ați protestat.

    Nu vă sinucideți, e inutil, oricum ați face-o prea tirziu. Mai avem nevoie de voi. Vă vom lua și viitorul copiilor și al nepoților.
    Nu veți protesta. Când vă veți hotârî să protestați, noi nu vom mai fi aici.”

    semnat
    Clasa politică veche din Constanța

    Nu e încă prea târziu! Încă putem face ceva pentru orașul noștru !

    Marș Pentru Constanța – http://www.facebook.com/events/1607883369450373/

    Hai la Marș pentru Constanța ! Invită un prieten ! Distribuie evenimentul ! Arată că îți pasă de orașul tău !

    Cătălin ANGHEL

     

  • Vorbim de note, dar nu vorbim de…

    Vorbim de note, dar nu vorbim de

     

    Vorbim de note, dar nu vorbim de locuri de muncă.
    Vorbim de note, dar nu vorbim de corelarea educației cu cerința pe piață.
    Vorbim de note, dar statul nu creează condiții de învățare (mai ales la țară).
    Vorbim de note, dar nu vorbim de elevi.
    Vorbim de note mari, dar ele nu reflectă neapărat cunoștințele.
    Vorbim de note mici, dar nimeni nu întreaba de ce acei copii iau note atât de mici.
    Vorbim de note, dar nu facem mai nimic cu profesorii…
    Vorbim de note, dar nu creștem productivitatea muncii…

    Hai să vorbim de procentul din PIB alocat pentru educație !
    Hai să vorbim de cunoștințe !
    Hai să vorbim de inovație !
    Hai să vorbim de joacă !
    Hai să vorbim despe prezent și viitor !
    Hai să vorbim unii cu alții !

    Hai să acționăm ! Propune și tu creșterea procentului din PIB alocat educației !

    Propune și tu schimbarea abordării educației !
    Cătălin Anghel

  • De noi depinde…

    image

    O țară condusă cu populism, drumul scurt către faliment…

    Cum ar suna o întrebare pusă la referendum: ‘Vreți să eliminăm TVA-ul ?’ sau ‘ E obligatorie plata la întreținere?’ Hai să fim serioși …
    E greu să faci referendum pe teme fiscale pe o populație asuprită fiscal sau care după zeci de ani de lipsa de fiscalitate urmează să fie fiscalizată. (Cum e cazul Greciei)
    E greu oricum să accepți ideea că după ce ai trăit atâția ani cu venituri mari să accepți scăderea lor pe vaza de voluntariat.

    Scrie faliment pe orice firmă care produce mai puțin decât consumă. Așa e și la nivel de țară.
    Sunt doua variante: ori produci mai mult, ori reduci cheltuilele. Ori crești productivitatea muncii, ori ajustezi salariile.
    Se mai pot face reglaje la nivel macroeconomic, se mai pot face redistribuiri în ierarhizarea salariilor, se mai pot alege serviciile pe care le oferă statul cetățenilor lui, se mai poate alege felul in care se redistribuie veniturile obținute de stat, dar toate astea nu se pot face decât dacă se respectă regula – cheltuielile să nu depășească veniturile. Iar gradul de îndatorare al statului să nu depășească în fiecare an ritmul de creștere economică din anul respectiv.

    Democrația și statul de drept sunt legate și de gradul de educație civică, economică și politică al majorității populației.
    Conducerea prin reprezentanți și votul au ca efect impunerea măsurilor în felul cum gândește majoritatea populației.
    Evident ca pe termen scurt pot fi excepții de la regula: ‘întinde-te cât ți-e plapuma‘, dar numai ca excepție și numai pentru a proteja populația de acele mici șocuri economice ce pot destabiliza economia.

    Problema e că unii politicieni folosesc aceste excepții ca să păstreze puterea. Și conduc acea țară spre prăpastie cu viteză, ei prostind poporul cu vorbe meșteșugite – vorbe ce merg pe o populație dornică de bunăstare rapidă, fără a face și corelarea acelei bunăstări cu munca inteligentă, cu productivitatea muncii sau cu exploatarea unor resurse specifice.

    Tocmai de aceea avem nevoie să fim informați, să facem posibilă creșterea nivului de trai prin implicarea celor ce pot dărui cunoștințe, să respectăm trecutul și viitorul semenilor.

    Cine ia deciziile police și economice într-o țară? Politicienii. Cine îi alege pe politicieni ? Noi.

    De noi depinde să ne fie mai bine aici în țara noastră! De noi depinde să ne facem viața mai bună! De noi depinde pe cine alegem să ne conducă!

    Catalin Anghel

  • Avem un oraș numit Constanța. Ce facem cu el?

     

    Avem un oraș multimilenar. Avem o cetate Tomis lăsată în paragină. La fel ca și multe alte obiective arheologice. Avem o comunitate cu nationalități diverse care trăiesc în armonie. Avem un bagaj cultural ridicat cu tradiție. Acum nu mai avem primar pentru că este cercetat, iar orașul a ajuns cam abandonat.

    Aveam teatre recunoscute național și internațional. Acum s-au comasat si redus bugetele. Evenimentele culturale au căpătat iz de kitsch.
    Aveam sanatorii, spitale de recupare la Eforie, Dispensare în toate cartierele. Acum avem un singur spital la care nu prea ai acces, mai nou și să plătești. Copiii nu au încă o sectie de neonatologie.
    Aveam un învățământ de elită. Acum avem spoială de carte.
    Aveam școli performante. Acum, numirile conducerilor școlilor se fac politic iar elevii învață după tehnologie depășită.
    Aveam un Cazino superb. Acum este o ruină. Bine că în urma presiunii constăntenilor este în curs de rezolvare problema.
    Aveam un turism sezonier in tot județul, turism balnear în multe localități. Acum avem o stațiune poleită și zgomotoasă, iar restul este paragină.
    Iarna la Constanța este mai grea ca la munte. Munți de zăpadă și trafic îngreunat. Dacă plouă, ne transformăm într-o mică Veneție.
    Coșuri de gunoaie sunt puține și acelea atârnate într-un mod inestetic.
    Asfaltul dă semne de gropi. Trotuarele sunt adevărate șantiere rămase dovezi ale lucrărilor istorice.
    Semafoarele nu sunt inteligente și sincronizate. Iluminatul public este cu stâlpi fără becuri.
    Urbanismul la Constanța a lăsat urme adânci în arhitectura orașului. Construcții urâte, blocuri fără locuri de parcare, matrapazlâcuri cu autorizațiile de construcție. Ce mai, o industrie de șpăgi și comisione.

    Acum 10-15 ani se infiripau la malul mării firme mici care creșteau încet și sigur. Acum avem câteva firme care au monopolizat tot județul și restul se zbat să supraviețuiască. Iar majoritatea constanțenilor caută de lucru. Și acceptă de foame joburi de doi lei.
    Se stă la coadă la plata taxelor iar răspunsurile la întrebările privind transparența cheltuielile publice nu primesc răspuns.
    Aveam un port cu mii de angajati plătiti destul de bine. Și sute de firme de shipping care ofereau prosperitate constănțenilor. Azi oamenii au salariii de mizerie, iar Constanța este depășită de orase ca Sibiu, Timișoare si Cluj în ceea ce privește numarul de salarii mari raportate la mia de locuitori. Iar șomajul real este in creștere. Numarul insolvențelor crește și el. Speranța de afaceri corecte la malul mării este foarte scăzută. Investitiorii au fost alungați de negocierea deficitară sau de șpăgile cerute.
    Întâi aveam un parc mare și frumos. A fost decimat prin retrocedări dubioase. Acum pe un sfert de parc e mall. Acum vor și mai multe betoane. Mai e cineva care iubește parcurile și verdeața? Hai sa cerem autorităților locale să mai facem un parc. Îl plantăm acum și în 15 ani copii noștri se vor plimba printre copaci la umbră. Și dacă nu fac asta să-i schimbăm pe aleșii noștri!

    Avem nevoie de oameni care iubesc acest oraș. Avem nevoie de proiecte viabile. Dar și de oameni de caracter care să coordoneze echipe care să facă posibilă renașterea acestui frumos oraș numit Constanța!

    Avem un oraș numit Constanța. Ce facem cu el?

    Priorități Constanta:

    Parcuri, sport – aer, mișcare, sănătate
    Industrie, turism, lupta evaziune – locuri de muncă
    Învățământ, cultură – educație, civilizație
    Spitale, sanatorii, spa – sănătate

    Încă nu este târziu să fim de acord să facem ca lucrurile să meargă bine pentru constănțeni!
    Și eu iubesc Constanţa. Voi ?

    Catalin ANGHEL

    Constanța trezeste-te !

    Foto Credit: aishagrace.wordpress.com constanta-casino

  • Crăciunul – o Poveste Minunată!

    IMG_2853.JPG

    Vă doresc Sărbători Fericite alături de cei dragi!

    Catalin Anghel

  • 25 de ani de când ne-am luat Porția de LIBERTATE !

    IMG_2818.JPG

    21 Decembrie 1989.
    Europa fierbea. Zidul Berlinului căzuse. ‘Revoluția de catifea’ era în plină desfășurare. ‘Solidaritatea’ din Polonia consolida deja economia de piață. Noi eram ținuți neinformați. Propaganda ceaușistă nu reușea însă să acopere revolta începută la TIMIȘOARA, cu câteva zile mai devreme…
    Sânge, lacrimi, emoție, împușcături, manipulare, armata e cu noi, sloganuri ad-hoc, televiziunea e cu noi, oameni panicați, oameni disperați, oameni cu speranță, toatea astea acestea le-am trăit pe nerăsuflate. Ore întregi eram bombardați cu informații care mai de care mai noi și mai copleșitoare.
    Erau primele ore de libertate și noi nu știam ce să facem cu ea. Noi, cei mai mulți, căci existau și unii ce ieșiseră din țară până atunci ce au profitat de mega oportunitățile de piață oferite.
    Dar asta e alt subiect…

    15.000 de minute de emisiuni electorale, peste 200 mitinguri şi sute de întruniri electorale. Este bilanţul alegerilor din anul 1990, primele după aproape o jumătate de veac, în care românii erau chemaţi să-şi aleagă preşedintele. Campania electorală a fost marcată de violente care au făcut înconjurul lumii, e greu să așezi în matcă atâtea energii nefolosite de zeci de ani….
    Prima oară am învățat să strigăm.
    Parcă și acum se aud sloganurile clamate cu disperare atunci:

    ‘Armata e cu noi!
    Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
    Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
    De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
    Fără violentă!
    Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
    Jilava!
    Libertate!
    Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
    Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
    Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
    Timişoara, Timişoara!’

    Azi, după 25 de ani ne strângem mai greu la proteste de stradă împotriva abuzurilor guvernanților…

    A trecut un sfert de veac să înțelegem că libertatea se cere apărată de abuzuri. Câți ani vor mai trece până să înțelegem ca libertatea nu e gratis? Că ea trebuie alimentată cu spiritul nostru, cu fiecare respirație.
    Câți ani vor trece până vom întelege că educația este extrem de importantă pentru copiii noștri, dar și pentru noi ca națiune?

    Libertatea e cea mai de preț comoară pentru o națiune, dar dacă nu ești conștient de sacrificiile înaintașilor tăi, de datoria ta față de urmașii tăi, libertatea rămâne un diamant ținut în seif, un trofeu prăfuit ferecat într-un muzeu.
    Libertatea are prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru a o lăsa moștenire urmașilor…

    Vezi mai multe și pe pagina de FB www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

  • Incompetența ucide. Etapa elicopter SMURD prăbușit în Lacul Siutghiol

    Incompetenta ucide elicopter prăbușit lacul Siutghiol

     

     
    La niciun an de la accidentul aviatic din Apuseni, unde datorită unui cumul de factori și lipsei de coordonare precise, doi oameni au murit de frig – deși aveau șanse de a scapă cu viață, avem un nou incident aviatic cu 4 victime unde oamenii si-au pierdut viața murind de frig, deși erau premisele pentru a fi salvați dacă se intervenea la timp.
    Să vedem faptele: Un elicopter extrem de scump și dotat corespunzător, dar ținut mult timp deoparte pentru un Consiliu Judetean si trecut recent la SMURD se prăbușește din motive încă necunoscute în mare. Este anunțat 112, martorii aud Supraviețuitorii accidentului cum cer ajutor si de aici lanțul incompetentei.
    Existau autorități separate ce ar fi putut interveni in acest caz dar ele nu au fost implicate – gen ARSVROM, instituție ce avea o navă (chiar pe Lacul Siutghiol) echipată pentru salvarea vieții omenești pe apă. Au venit foarte tarziu ( înțeleg ca au greșit inițial și locul) pompierii aproape nepregătiți, cu o barca ce, deși avea motor a folosit pentru mișcare vâslele și multe alte elemente ce denotă o slabă organizare a serviciului de salvare ce nu a reusit să salveze nici măcar pe colegii lor.
    Degeaba au ajuns zeci de salvări și mașini ale jandarmeriei la timp, degeaba așteptau medici pe malul lacului să-și salveze colegii, degeaba au sunat oamenii imediat la 112, degeaba au venit pe acolo oficialități, degeaba toată toată vorbăria despre incident dacă oamenii aceia au murit de frig la 200 de metri de mal într-un loc aproape în oraș. Ce să mai zicem dacă se petrecea departe de civilizație …
    Este foarte trist să asiști neputincios la astfel de evenimente și să nu poți face nimic. Pentru că autoritățile nu au învațat din greșelile trecutului și mustesc de incompetență. Nu e suficient să investești în tehnică si tehnologie, mai trebuie să știi să stăpânești și să creezi proceduri de aplicare ce vizează protecția vieții.
    Nerespectarea procedurilor duce la pierderea de vieți omenești. Înca o dată se dovedește că incompența ucide.
    M-am săturat de incompetență! Vreau respect pentru viață!

  • ‘De ce suntem săraci ?’

    IMG_1129.JPG

    În România, ‘1 din 5 tineri nu are loc de muncă, 42% dintre romani sunt în risc de sărăcire’, iar somajul real, nu cel statistic, în zona urbană este aproape triplu față de cel declarat oficial.
    Aproape 38% din absolvenţii de liceu şi trei sferturi dintre tinerii în vârstă de cel puţin 19 ani sunt persoane inactive, iar atunci încearcă să îşi caute un loc de muncă, apelează doar la rude sau cunoştinţe.
    Tot statisticile mai arată că doar două județe aduc la buget peste 4 miliarde de lei anual, iar în București nu mai există nicio unitate de producție cu peste 1.000 de angajați.
    ‘Datele arată că majoritatea tinerilor de 19 ani şi peste, mai precis 61% din ei, nu au avut niciodată un loc de muncă. Mai mult, peste jumătate dintre angajatorii români consideră că tinerii de la ţară nu sunt suficient de bine pregătiţi. Doar 46% din tinerii din rural neocupaţi au căutat un loc de muncă în ultimul an, însă doar 10% au primit vreo ofertă de muncă de când nu mai lucrează sau au absolvit o formă de învăţământ. O treime din gospodăriile din mediul rural, sub pragul sărăciei relative Peste 42% dintre gospodăriile din mediul rural în care locuiesc tineri erau sub pragul sărăciei relative în 2011, iar 60% dintre tineri spun că veniturile gospodăriei ajung cel mult pentru strictul necesar. Datele oficiale au indicat o rată a sărăciei relative de 37,1 la sută pentru întreaga populaţie din mediul rural, nu doar pentru gospodăriile care au în componenţă şi tineri.’ (Studiu)
    Jumătate din familiile din România nu au niciun salariat în componență, iar o bună parte dintre locuitorii acestei țări au toaletă în curte și case de chirpici sau paiantă. Multe zone sunt moarte din punct de vedere economic, al infrastructurii sau accesului la educație și sănătate…
    Iar unii oameni promit lucruri ce nu le pot îndeplini niciodată…și sunt aleși doar pentru ca au un aparat de minciună și manipulare foarte bine pus la punct și pentru că mențin aceasta situație de subszistență a asistaților sociali. Exista o lipsă de interes real pentru egalitatea de șanse și oportunitățile de angajare prin concurență reală sunt foarte reduse.
    Taxele mari sunt o piedică pentru antreprenori iar controalele la firme au doar rolul să întrețină economia la negru și să alimenteze conturile politicienilor numiți in funcții de conducere la instituțiile de control. Lipsa de concurență reală pe piața economică a facut să moară mii de firme și sute de mii de locuri de muncă. Aceasta e adevărata problemă a alegerilor actuale (dar și trecute sau viitoare).

    De ce suntem săraci ?

    Pentru că nu reușim să ne organizăm viața noastră și a celorlalți.
    Pentru că nu investim în educație.
    Pentru că nu investim în cercetare.
    Pentru că nu suntem atenți la oportunități.
    Pentru că acceptam lucruri inacceptabile.
    Pentru că nu vrem să învățăm din greșeli și din istorie.
    Pentru că nu avem șanse egale la angajare.
    Pentru că suntem intoleranți.
    Pentru că nu muncim eficient.
    Pentru că nu muncim inteligent. Pentru că unii nu muncesc deloc.
    Pentru că nu avem răbdare să vedem rezultatele venind încet.
    Pentru că încurajăm tacit hoția.
    Pentru că nu suntem consecvenți.
    Pentru că…

    Catalin Anghel

    Bibliografie:
    Studiul “Sărăcia, excluziunea socială şi oportunităţile de muncă în rândul tinerilor din mediul rural”