Tag: Catalin Anghel

Avem un oraș numit Constanța. Ce facem cu el?

 

Avem un oraș multimilenar. Avem o cetate Tomis lăsată în paragină. La fel ca și multe alte obiective arheologice. Avem o comunitate cu nationalități diverse care trăiesc în armonie. Avem un bagaj cultural ridicat cu tradiție. Acum nu mai avem primar pentru că este cercetat, iar orașul a ajuns cam abandonat.

Aveam teatre recunoscute național și internațional. Acum s-au comasat si redus bugetele. Evenimentele culturale au căpătat iz de kitsch.
Aveam sanatorii, spitale de recupare la Eforie, Dispensare în toate cartierele. Acum avem un singur spital la care nu prea ai acces, mai nou și să plătești. Copiii nu au încă o sectie de neonatologie.
Aveam un învățământ de elită. Acum avem spoială de carte.
Aveam școli performante. Acum, numirile conducerilor școlilor se fac politic iar elevii învață după tehnologie depășită.
Aveam un Cazino superb. Acum este o ruină. Bine că în urma presiunii constăntenilor este în curs de rezolvare problema.
Aveam un turism sezonier in tot județul, turism balnear în multe localități. Acum avem o stațiune poleită și zgomotoasă, iar restul este paragină.
Iarna la Constanța este mai grea ca la munte. Munți de zăpadă și trafic îngreunat. Dacă plouă, ne transformăm într-o mică Veneție.
Coșuri de gunoaie sunt puține și acelea atârnate într-un mod inestetic.
Asfaltul dă semne de gropi. Trotuarele sunt adevărate șantiere rămase dovezi ale lucrărilor istorice.
Semafoarele nu sunt inteligente și sincronizate. Iluminatul public este cu stâlpi fără becuri.
Urbanismul la Constanța a lăsat urme adânci în arhitectura orașului. Construcții urâte, blocuri fără locuri de parcare, matrapazlâcuri cu autorizațiile de construcție. Ce mai, o industrie de șpăgi și comisione.

Acum 10-15 ani se infiripau la malul mării firme mici care creșteau încet și sigur. Acum avem câteva firme care au monopolizat tot județul și restul se zbat să supraviețuiască. Iar majoritatea constanțenilor caută de lucru. Și acceptă de foame joburi de doi lei.
Se stă la coadă la plata taxelor iar răspunsurile la întrebările privind transparența cheltuielile publice nu primesc răspuns.
Aveam un port cu mii de angajati plătiti destul de bine. Și sute de firme de shipping care ofereau prosperitate constănțenilor. Azi oamenii au salariii de mizerie, iar Constanța este depășită de orase ca Sibiu, Timișoare si Cluj în ceea ce privește numarul de salarii mari raportate la mia de locuitori. Iar șomajul real este in creștere. Numarul insolvențelor crește și el. Speranța de afaceri corecte la malul mării este foarte scăzută. Investitiorii au fost alungați de negocierea deficitară sau de șpăgile cerute.
Întâi aveam un parc mare și frumos. A fost decimat prin retrocedări dubioase. Acum pe un sfert de parc e mall. Acum vor și mai multe betoane. Mai e cineva care iubește parcurile și verdeața? Hai sa cerem autorităților locale să mai facem un parc. Îl plantăm acum și în 15 ani copii noștri se vor plimba printre copaci la umbră. Și dacă nu fac asta să-i schimbăm pe aleșii noștri!

Avem nevoie de oameni care iubesc acest oraș. Avem nevoie de proiecte viabile. Dar și de oameni de caracter care să coordoneze echipe care să facă posibilă renașterea acestui frumos oraș numit Constanța!

Avem un oraș numit Constanța. Ce facem cu el?

Priorități Constanta:

Parcuri, sport – aer, mișcare, sănătate
Industrie, turism, lupta evaziune – locuri de muncă
Învățământ, cultură – educație, civilizație
Spitale, sanatorii, spa – sănătate

Încă nu este târziu să fim de acord să facem ca lucrurile să meargă bine pentru constănțeni!
Și eu iubesc Constanţa. Voi ?

Catalin ANGHEL

Constanța trezeste-te !

Foto Credit: aishagrace.wordpress.com constanta-casino

25 de ani de când ne-am luat Porția de LIBERTATE !

IMG_2818.JPG

21 Decembrie 1989.
Europa fierbea. Zidul Berlinului căzuse. ‘Revoluția de catifea’ era în plină desfășurare. ‘Solidaritatea’ din Polonia consolida deja economia de piață. Noi eram ținuți neinformați. Propaganda ceaușistă nu reușea însă să acopere revolta începută la TIMIȘOARA, cu câteva zile mai devreme…
Sânge, lacrimi, emoție, împușcături, manipulare, armata e cu noi, sloganuri ad-hoc, televiziunea e cu noi, oameni panicați, oameni disperați, oameni cu speranță, toatea astea acestea le-am trăit pe nerăsuflate. Ore întregi eram bombardați cu informații care mai de care mai noi și mai copleșitoare.
Erau primele ore de libertate și noi nu știam ce să facem cu ea. Noi, cei mai mulți, căci existau și unii ce ieșiseră din țară până atunci ce au profitat de mega oportunitățile de piață oferite.
Dar asta e alt subiect…

15.000 de minute de emisiuni electorale, peste 200 mitinguri şi sute de întruniri electorale. Este bilanţul alegerilor din anul 1990, primele după aproape o jumătate de veac, în care românii erau chemaţi să-şi aleagă preşedintele. Campania electorală a fost marcată de violente care au făcut înconjurul lumii, e greu să așezi în matcă atâtea energii nefolosite de zeci de ani….
Prima oară am învățat să strigăm.
Parcă și acum se aud sloganurile clamate cu disperare atunci:

‘Armata e cu noi!
Azi in Timişoara, mâine-n toata ţara!
Ceauşescu nu uita/ A venit şi vremea ta!
De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.
Fără violentă!
Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!
Jilava!
Libertate!
Luptăm! Murim! Dar liberi vrem să fim!
Nu ne este frică,/ Ceauşescu pică!
Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!
Timişoara, Timişoara!’

Azi, după 25 de ani ne strângem mai greu la proteste de stradă împotriva abuzurilor guvernanților…

A trecut un sfert de veac să înțelegem că libertatea se cere apărată de abuzuri. Câți ani vor mai trece până să înțelegem ca libertatea nu e gratis? Că ea trebuie alimentată cu spiritul nostru, cu fiecare respirație.
Câți ani vor trece până vom întelege că educația este extrem de importantă pentru copiii noștri, dar și pentru noi ca națiune?

Libertatea e cea mai de preț comoară pentru o națiune, dar dacă nu ești conștient de sacrificiile înaintașilor tăi, de datoria ta față de urmașii tăi, libertatea rămâne un diamant ținut în seif, un trofeu prăfuit ferecat într-un muzeu.
Libertatea are prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru a o lăsa moștenire urmașilor…

Vezi mai multe și pe pagina de FB www.facebook.com/catalin.mihai.anghel

Incompetența ucide. Etapa elicopter SMURD prăbușit în Lacul Siutghiol

Incompetenta ucide elicopter prăbușit lacul Siutghiol

 

 
La niciun an de la accidentul aviatic din Apuseni, unde datorită unui cumul de factori și lipsei de coordonare precise, doi oameni au murit de frig – deși aveau șanse de a scapă cu viață, avem un nou incident aviatic cu 4 victime unde oamenii si-au pierdut viața murind de frig, deși erau premisele pentru a fi salvați dacă se intervenea la timp.
Să vedem faptele: Un elicopter extrem de scump și dotat corespunzător, dar ținut mult timp deoparte pentru un Consiliu Judetean si trecut recent la SMURD se prăbușește din motive încă necunoscute în mare. Este anunțat 112, martorii aud Supraviețuitorii accidentului cum cer ajutor si de aici lanțul incompetentei.
Existau autorități separate ce ar fi putut interveni in acest caz dar ele nu au fost implicate – gen ARSVROM, instituție ce avea o navă (chiar pe Lacul Siutghiol) echipată pentru salvarea vieții omenești pe apă. Au venit foarte tarziu ( înțeleg ca au greșit inițial și locul) pompierii aproape nepregătiți, cu o barca ce, deși avea motor a folosit pentru mișcare vâslele și multe alte elemente ce denotă o slabă organizare a serviciului de salvare ce nu a reusit să salveze nici măcar pe colegii lor.
Degeaba au ajuns zeci de salvări și mașini ale jandarmeriei la timp, degeaba așteptau medici pe malul lacului să-și salveze colegii, degeaba au sunat oamenii imediat la 112, degeaba au venit pe acolo oficialități, degeaba toată toată vorbăria despre incident dacă oamenii aceia au murit de frig la 200 de metri de mal într-un loc aproape în oraș. Ce să mai zicem dacă se petrecea departe de civilizație …
Este foarte trist să asiști neputincios la astfel de evenimente și să nu poți face nimic. Pentru că autoritățile nu au învațat din greșelile trecutului și mustesc de incompetență. Nu e suficient să investești în tehnică si tehnologie, mai trebuie să știi să stăpânești și să creezi proceduri de aplicare ce vizează protecția vieții.
Nerespectarea procedurilor duce la pierderea de vieți omenești. Înca o dată se dovedește că incompența ucide.
M-am săturat de incompetență! Vreau respect pentru viață!

‘De ce suntem săraci ?’

IMG_1129.JPG

În România, ‘1 din 5 tineri nu are loc de muncă, 42% dintre romani sunt în risc de sărăcire’, iar somajul real, nu cel statistic, în zona urbană este aproape triplu față de cel declarat oficial.
Aproape 38% din absolvenţii de liceu şi trei sferturi dintre tinerii în vârstă de cel puţin 19 ani sunt persoane inactive, iar atunci încearcă să îşi caute un loc de muncă, apelează doar la rude sau cunoştinţe.
Tot statisticile mai arată că doar două județe aduc la buget peste 4 miliarde de lei anual, iar în București nu mai există nicio unitate de producție cu peste 1.000 de angajați.
‘Datele arată că majoritatea tinerilor de 19 ani şi peste, mai precis 61% din ei, nu au avut niciodată un loc de muncă. Mai mult, peste jumătate dintre angajatorii români consideră că tinerii de la ţară nu sunt suficient de bine pregătiţi. Doar 46% din tinerii din rural neocupaţi au căutat un loc de muncă în ultimul an, însă doar 10% au primit vreo ofertă de muncă de când nu mai lucrează sau au absolvit o formă de învăţământ. O treime din gospodăriile din mediul rural, sub pragul sărăciei relative Peste 42% dintre gospodăriile din mediul rural în care locuiesc tineri erau sub pragul sărăciei relative în 2011, iar 60% dintre tineri spun că veniturile gospodăriei ajung cel mult pentru strictul necesar. Datele oficiale au indicat o rată a sărăciei relative de 37,1 la sută pentru întreaga populaţie din mediul rural, nu doar pentru gospodăriile care au în componenţă şi tineri.’ (Studiu)
Jumătate din familiile din România nu au niciun salariat în componență, iar o bună parte dintre locuitorii acestei țări au toaletă în curte și case de chirpici sau paiantă. Multe zone sunt moarte din punct de vedere economic, al infrastructurii sau accesului la educație și sănătate…
Iar unii oameni promit lucruri ce nu le pot îndeplini niciodată…și sunt aleși doar pentru ca au un aparat de minciună și manipulare foarte bine pus la punct și pentru că mențin aceasta situație de subszistență a asistaților sociali. Exista o lipsă de interes real pentru egalitatea de șanse și oportunitățile de angajare prin concurență reală sunt foarte reduse.
Taxele mari sunt o piedică pentru antreprenori iar controalele la firme au doar rolul să întrețină economia la negru și să alimenteze conturile politicienilor numiți in funcții de conducere la instituțiile de control. Lipsa de concurență reală pe piața economică a facut să moară mii de firme și sute de mii de locuri de muncă. Aceasta e adevărata problemă a alegerilor actuale (dar și trecute sau viitoare).

De ce suntem săraci ?

Pentru că nu reușim să ne organizăm viața noastră și a celorlalți.
Pentru că nu investim în educație.
Pentru că nu investim în cercetare.
Pentru că nu suntem atenți la oportunități.
Pentru că acceptam lucruri inacceptabile.
Pentru că nu vrem să învățăm din greșeli și din istorie.
Pentru că nu avem șanse egale la angajare.
Pentru că suntem intoleranți.
Pentru că nu muncim eficient.
Pentru că nu muncim inteligent. Pentru că unii nu muncesc deloc.
Pentru că nu avem răbdare să vedem rezultatele venind încet.
Pentru că încurajăm tacit hoția.
Pentru că nu suntem consecvenți.
Pentru că…

Catalin Anghel

Bibliografie:
Studiul “Sărăcia, excluziunea socială şi oportunităţile de muncă în rândul tinerilor din mediul rural”

Cândva, fiecare dintre noi trebuie să facă o alegere…

IMG_8199.JPG

Trăim în țara în care fiscalitatea ridicată face ca oamenii Cinstiți să stea la coadă să plătească taxe (așteptând ca cineva să le rezolve cumva providențial problemele), iar Hoții încasează TVA ilegal și fac evaziune râzând în barbă de cei transpiră pentru o pâine amarâtă.
Culmea e că oamenii de Bună Credință înghit în sec și oftează după cavaleri albi ai dreptății, iar Hoții devin și mai agresivi și mai lacomi.

Firmele corecte, ce muncesc să plătească taxe din ce in ce mai mari, sunt clar dezavantajate în fața evazioniștilor și șmecherilor ce ar face orice să fure.
Aproape că ești forțat de stat să intri în Cârdășie cu cei ce se sustrag plății taxelor.

Până când mai suporți omule corect această răsturnare a scării valorilor?
Cât timp vei mai sta impasibil la furtul de țară?

Căci, cu fiecare nedreptate permisă, ne vom pierde în lanul de lipsă de viitor.
România trezește-te!

Cătălin Anghel

Despre Trenuri și Vise

20140711-102604-37564797.jpg

În ultimii 25 de ani nu s-a construit niciun km nou de cale ferată. Și ne mai mirăm de ce sunt atâtea mașini… Sau de ce distanța între localități se face în timpi mai mari decât acum 50 de ani…

Sau sunt vizionare autoritățile ? Așteaptă direct teleportarea ? 🙂
Mi-e dor să călătoresc cu trenul in condiții civilizate …

CFR SA, CFR Călători, management privat, 1000 de schimbări de directori, de Miniștri, de nu mai știi o direcție, o strategie clară. Viteza medie mică (45 km/oră) a facut să fie mai practic transportul cu autocare și autobuze… Cred ca nicio altă țară europeană nu a rămas așa in urmă cu transportul feroviar.
Trenule Mașină mică, unde ai gara peste 20 de ani?

Și cand te gândești că alții au trenuri cu viteze de până la 250 de km pe oră…cum ar fi să ajungi de la Constanța la Timișoara în 3-4 ore… cu tot cu opriri în 2-3 stații ? Sau mai bine să nu visăm cu ochii deschiși…
România te iubesc ! Dar nu din tren.

Alo UE? Faceți bre voi tren direct pentru emigrare. Să ajungem repede de la Constanta la Paris.
Ce? E același timp si pentru retur? 😉
Nu vrem toți să emigram. Încă…

Cătălin ANGHEL

Orice reducere de taxe este bună !

20140708-164208-60128966.jpg

Ce efecte poate avea o reducere de taxe?
Pentru cetățean este o creștere a veniturilor din portofel. Avem mai mulți bani de cheltuit și cetățenii sunt mai fericiți. (asta daca s-ar masura si fericirea alaturi de PIB)

Pentru stat, chiar dacă pe termen scurt scad încasările, pe termen lung economia locală devine mai competitivă și cresc în timp investițiile și profitabilitatea companiilor care activează pe teritoriul acestui stat.

Să nu mai aud pe marii economisti care se plang de scăderea CAS, de exemplu, atâta timp cât statul oricum cheltuie toate veniturile strânse, în mare măsura pe proiecte fara a se vedea și o bunăstare a oamenilor.
Statul cu încasările estimate corect, încasate și cheltuite cu folos pentru cetățean este statul puternic și respectat de oameni. Statul care suprataxeaza nejustificat munca, investițiile sau afacerile este statul cel mai furat, unde este și cea mai mare evaziune.

Dovada vie că nu se pot mări taxele la nesfârșit este și scăderea încasărilor la bugetul de stat din așa-zisa supracciză la combustibili. În loc de o creștere cu 50 milioane euro in doar 6 luni (cum prognoza un mare ministru), iată ca avem o pierdere lunară de 11 milioane de euro! Adică bani mai putini încasați față de perioada anterioară introducerii acestei accize.
Pentru că, persoanele fizice nu au avut mai mulți bani ca de obicei au alimentat mai puțin. Iar firmele mari de transport au ales să alimenteze din afara țării atunci când au avut această posibilitate.

Poate una din pârghiile cele mai puțin folosite de stat pentru a creea macro-echilibre în economia de piață și prosperitate pentru cetățeni este crearea unui climat concurențial real.

Există o relație strânsă între creșterea economică pe de-o parte și încredere și consum pe de alta parte. Când vor înțelege Guvernanții acest lucru, vom avea și noi o țară frumoasa și bogată cu oameni fericiți și cu bunăstare.

Oricum ar fi, orice reducere de taxe este bună!

Catalin Mihai Anghel

Sunt oameni…

Sunt oameni care vorbesc. Sunt oameni care au ceva a spune. Sunt oameni care atunci când vorbesc uiți să mai respiri.
Sunt oameni care tac. Sunt oameni care mai bine tac. Sunt oameni care atunci când tac e bine să afli de ce tac.
Sunt oameni care fac. Sunt oameni care fac treaba la timp și de calitate. Și sunt oameni care inspiră.

Toți sunt oameni. Nu toți știu de care oameni sunt.

Cătălin Anghel

20140622-015916-7156527.jpg