Tag: blog

  • Boicotarea supermarketurilor: mit sau soluție reală?

    Concurență reală soluția la problemele din supermarket

    În ultima perioada, ideea boicotării supermarketurilor a prins amploare în numeroase țări din Europa de Est. Nemulțumirile pleacă de la prețurile ridicate ale alimentelor, la percepția despre profitul exagerat al marilor lanțuri comerciale, până la dorința de a susține producătorii locali. Însă, dincolo de emoții și de mobilizarea de pe rețelele sociale, rămâne întrebarea: este boicotul soluția optimă pe termen lung?

    De ce a apărut fenomenul boicotării supermarketurilor?
    1. Prețurile și disparitățile socio-economice
    În multe zone, salariile rămân mici, iar prețurile la raft par prea mari. Acest dezechilibru între puterea de cumpărare și costul vieții alimentează resentimentele față de marile lanțuri, percepute drept “vinovații de serviciu”.
    2. Percepția asupra “monopolului” marilor retaileri
    O parte a consumatorilor consideră că supermarketurile au prea multă putere de negociere cu furnizorii și că își pot impune prețurile, în lipsa unei concurențe reale.
    3. Susținerea redusa a micilor producători și a fermelor locale
    Sub lozinca “Cumpără local!”, mulți oameni își doresc să sprijine economia autohtonă, să valorifice tradiția și să reducă “dependența” de produsele din import. Pe buna dreptate…
    4. Nemulțumiri legate de calitatea produselor și de practicile comerciale
    Dincolo de prețuri, sunt și critici referitoare la calitatea alimentelor ( au fost reportaje privitoare la calitatea diferita in zone diferite ale Europei), la adaosurile comerciale, la proveniența incertă a unor produse sau chiar la evaziunea fiscală.

    De ce nu este boicotul soluția pe termen lung?

    Boicotarea supermarketurilor poate, pe termen scurt, să transmită un mesaj de protest.

    Totuși, ea nu abordează cauza principală a problemei – lipsa unei piețe cu concurență reală, puterea de cumpărare scăzută și suportul limitat pentru producătorii locali. În plus, mulți consumatori care boicotează au totuși nevoie de produse pe care doar marile lanțuri le oferă (de exemplu, fructe exotice, citrice, diverse specialități internationale, diverse produse care se produc in țara noastra sau costul de producție ar fi foarte mare).

    Pe termen lung, simplul boicot nu rezolvă nevoia de diversitate și accesibilitate a produselor și nici nu duce, de la sine, la îmbunătățirea legislației sau a nivelului de trai.

    Care sunt soluțiile reale și sustenabile?
    1. Încurajarea și promovarea concurenței pe piață
    • Este esențial ca piața să fie deschisă și competitivă, pentru ca supermarketurile să nu abuzeze de poziții dominante.
    • Transparența prețurilor și reglementarea echitabilă pot preveni creșterile artificiale de costuri și pot sprijini consumatorul final.
    2. Susținerea producătorilor locali pentru a deveni competitivi
    • Ajutor concret pentru fermele și micii producători: subvenții, programe de formare, facilități fiscale.
    • Încurajarea asocierii în cooperative și acces la fonduri pentru modernizare, astfel încât producătorii locali să poată concura de la egal la egal cu marii furnizori internaționali.
    • Promovarea și certificarea produselor autohtone pentru a spori încrederea și recunoașterea brandului românesc.
    3. Creșterea puterii de cumpărare a românilor
    • Salarii decente și politici economice care să susțină clasa de mijloc.
    • Reducerea poverii fiscale inutile și combaterea evaziunii, pentru ca statul să poată direcționa resursele către nevoile reale (sănătate, educație, infrastructură).
    • O populație cu venituri decente poate alege calitatea și poate cumpăra produse mai scumpe, dar mai bune și mai sănătoase.
    4. Educația nutrițională și responsabilitatea consumatorilor
    • Mulți aleg produse ieftine din pricina sărăciei sau a lipsei de informare despre impactul alimentației asupra sănătății.
    • Campaniile de educație și conștientizare sunt vitale pentru ca oamenii să înțeleagă că alegerea produselor de calitate nu este un moft, ci o investiție în propria sănătate.
    • Așa cum alegem calitatea atunci când cumpărăm un electrocasnic, la fel ar trebui să procedăm și cu mâncarea.
    5. Consum național și local acolo unde este posibil
    • Scurtarea lanțului de distribuție înseamnă produse mai proaspete și prețuri potențial mai mici, dacă se elimină intermediarul.
    • Dezvoltarea unor piețe locale, târguri și sisteme de livrare la domiciliu din partea producătorilor mici, pentru a facilita accesul la produse de proximitate.
    • Integrarea produselor românești în sectorul HoReCa și în turism – restaurantele și pensiunile pot oferi astfel o experiență autentică și susțin economia locală.
    6. Branding autohton și promovarea în turism
    • Un brand românesc puternic se construiește prin calitate constantă, povești autentice și strategii de marketing inteligente.
    • Turismul gastronomic – o modalitate excelentă de a face cunoscute produsele locale. O experiență culinară locală, combinată cu peisajele românești, poate deveni un atu important de atragere a turiștilor străini care sa consume produse romanesti
    7. Legislație fermă împotriva evaziunii xele nu sunt colectate corect, se creează distorsiuni în piață și competiție neloială.
    • O legislație care să pedepsească drastic evazioniștii și să fie aplicată consecvent ar reduce corupția și ar crea un mediu de afaceri sănătos.

    Boicotarea supermarketurilor este mai degrabă o reacție emoțională și o formă de protest temporară, nu o soluție sistemică. Pentru a avea prețuri mai bune și produse de calitate, e nevoie de măsuri bine gândite și coerente:
    • Concurență reală pe piața de retail.
    • Susținerea fermelor și producătorilor locali prin subvenții, programe și cooperare.
    • Creșterea puterii de cumpărare a românilor, prin salarii decente și combaterea evaziunii.
    • Educație nutrițională pentru a încuraja consumul responsabil și alegerea produselor de calitate.
    • Scurtarea lanțului de distribuție și promovarea unui branding românesc puternic.

    Sunt supermarketurile dornice de profit? Categoric! Orice companie in postura de monopol va avea preturi ridicate. Solutia este nu sa inchidem supermarketurile, ci sa avem legi care previn monopolul si incurajeaza concurenta. Legi care sa fie aplicate!

    Vă încurajez să folosiți și instrumentele Monitorul Preturilor – un comparator de prețuri prezente în mai multe tipuri de magazine și Asociația InfoCons – Organizație pentru Protecția Consumatorilor, ce ofera o serie de informații utile atunci când mergem la cumparaturi… iar dacă aveți de făcut o reclamație, folositi linkul ANPC – Autoritătea Naționala pentru Protecția Consumatorilor.

    Într-o piață cu adevărat competitivă, supermarketurile pot fi un partener important pentru producătorii locali, iar consumatorii pot beneficia de prețuri corecte și produse de calitate. Soluția nu este să închidem ușile marilor retaileri, ci să le deschidem mai larg către o competiție cinstită și profitabilă pentru toți.

    PS: Mai țineti minte când un conducător al României a interzis produsele străine? ( cafea și orice alt produs). Vă aduceți aminte cum arătau vitrinele? Cuvantul “nechezol” vă spune ceva?

    Voi cum vedeti lucrurile?

    Catalin ANGHEL

  • Cine e ‘Vocea României’ ?

    imageria esti vocea României

    Adevărata ‘Voce a României’ ești tu !

    Da, tu cel care nu taci atunci vezi ceva nelalocul lui, care nu stai seara la TV când afară lumea protestează pentru cauza ta, care lași confortul fotoliului din sufragerie când este vorba de a te implica într-un proiect pentru comunitate…
    Dar și tu, cel care pierzi nopți în care scrii articole despre oamenii frumoși din țara ta despre lucrurile bune din orașul tău, tu cel care participi la viața civică a orașului, tu cel care îți faci treaba la timp și de calitate, tu cel care dăruiește din timpul să prețios copiilor din preajma sa, tu voluntarule din ONG-uri obscure și nu neaparat mediatizate intens la TV…

    Dar mai ales tu, părintele ce investește masiv în educația copilului într-o țară ce aproape a abandonat acest lucru…

    Și nu în ultimul rând tu, antreprenorule ce crezi în țara asta ca loc de dezvoltare personală și care crezi că aici copiii tăi se pot dezvolta armonios și trăi frumos, tu cel ce plătește corect impozitele statului în care trăiești, chiar dacă încă acest stat nu te protejează mereu împotriva abuzurilor…

    De fapt ‘Vocea României’ suntem toți cei care nu iau lucrurile așa cum sunt, ci fac posibil ca locul pe unde au trecut să fie un pic mai bun și mai frumos ca în momentul în care l-au găsit !

    Tu ești ‘ Vocea României’! Hai să o facem auzită!
    Cătălin Anghel

  • Mai puțin sau mai mult ?

    20140206-013446.jpg

    Dormim mai puțin, ne uităm mai mult la televizor.
    Vorbim mai puțin între noi, stăm mai mult pe internet.
    Simțim mai puțin profund, vorbim mai mult la telefon.
    Ne mișcăm mai puțin, ne plimbăm mai mult.
    Vorbim mai puțin cu cei dragi, ne mințim mai mult.
    Suntem atenți mai puțin la ce ne înconjoară, dar ne distrăm mai mult.
    Reținem puține lucruri esențiale vieții, dar studiem mai mult.
    Respirăm mai puțin aer curat, dar poluăm mai mult.
    Ne implicăm mai puțin în comunitate, dar criticăm mai mult.
    Mâncăm mai puțin sănătos, dar vorbim de diete mai mult.
    Punem mai puțin suflet în daruri, dar cheltuim mai mult.
    Salutăm mai puțin vecinii, dar cârcotim mai mult.
    Ne uităm mai puțin spre cer, ne consumăm mai mult.
    Suntem mai puțin creativi, ne plictisim mai mult.

    Oprește-te ‘puțin’ și trăiește ‘mai mult’ !

    Cătălin Anghel

  • Drumul spre excelenta începe prin educație

    Se vorbește așa de des despre România la modul pozitiv în media internațională importantă ( CNN, Euronews, ziare, online ) începând de ieri încât ar trebui să mulțumim fiecare român cumva acestor oameni …care au facut posibil filmul ” Poziția Copilului “
    Și guvernul român nu plătit direct nici un euro. Doar încearcă să tragă foloasele…
    Excelența în ceea ce întreprind cei ce fac lucrul cu pasiune și credință se întoarce însutit …
    Avem oameni care excelează în zonele lor de competență. Trebuie doar să-i lăsăm sa creeze.
    Drumul spre excelenta începe prin educație.
    7 ani de acasă. Cultura antreprenorială. Cursuri de formare pentru viață. Traininguri motivaționale. Filozofia succesului.
    Cine le pune în legea învațămantului ?
    România trezește-te !

  • În ce lume trăim ?

    Într-o lume care a scapat complet frâiele. Și acum merge haotic, brownian, fără țintă și obiective. Unde o vrea Domnul. Vrăjitorul a iesit din cutia magica si, se pare, nu mai poate fi oprit.

    Joaca cu banii

    Volumul derivativelor financiare a atins de 11 ori PIB-ul mondial. Bani care exista doar virtual, din joaca pe clapele computerelor.

    Iata un exemplu simplificat, didactic. Banca A are 1000$, din care imprumuta banca B cu 900, care imprumuta banca C cu 800 si tot asa. Cu dobanzi si tot tacamul. Cand ii intrebi cati bani au, iti raspund 1000+900+800+…. plus dobanzi. O bogatie care exista doar in memoria computerelor, nu are corespondent in bunuri si servicii aflate pe piete. Sunt bunuri financiare, importante si ele, dar s-a sarit de mult calul, n-a existat o legislatie si un control al acestor bunuri si servicii. Si acum tremuram.

    In realitate lucrurile sunt mult mai sofisticate si mai greu de explicat, dar pentru uzul necunoscatorilor cam asa stau lucrurile.

    Avem de 11 ori mai multe „resurse” financiare comparativ cu volumul bunurilor si serviciilor reale. Ne amagim ca suntem de 11 ori mai bogati decat suntem in realitate. Dorim sa traim de 11 ori mai bine decat am merita. Sa cheltuim de 11 ori mai mult decat muncim. Discrepanta dintre dorinte si putinte se vede in piete si burse. Care tremura ca frunza.

    Criza datoriilor suverane

    Profitand de acest volum urias de resurse ireale si de coniventa dintre bancheri si politicieni, unele state s-au imprumutat peste masura, peste posibilitatile de a restitui candva banii. Cu banii imprumutati politicienii si-au mituit alegatorii si au castigat alegerile, iar bancherii au primit dreptul sa se adape din bugetele de stat. La discretie. Ce-a iesit vedem in Grecia. Care, in plus, a mintit ascunzand deficitele, sa se poata imprumuta mult si bine.

    Mult si bine nu inseamna la infinit. Candva, buba avea sa se sparga. Si s-a spart acum. A aflat toata lumea ca Grecia are de returnat 5-600 de miliarde de euro, o suma pe care nici in vise n-o poate returna. Dar 14 salarii si 14 pensii, si venituri lunare duble sau triple, comparativ cu alte tari, au fost bune. Grecii au trait mult peste ce le permitea plapuma proprie, fara sa-si dea seama. Si acum dau din colt in colt, traiesc pe perfuziile UE, pentru ca sunt in zona euro si bancile germane, franceze, italiene au expuneri mari pe Grecia. O plecare a Greciei din dispozitivul euro ar afecta extrem de multe jocuri financiare.

    Si totusi, fiind in moarte clinica economica, cat mai poate trai doar pe aparate? Mai ales ca grecii nu dau semne ca au inteles ce li se intampla, sa-si plateasca impozitele, sa treaca la treaba si la o viata mai cumpatata.

    Statele Unite aveau vara trecuta 14.500 miliarde dolari datorie, cand Congresul a votat depasirea ei. Or fi ajuns la 20.000 miliarde datorie? Posibil. Japonia are „doar” 11.000 miliarde dolari datorie, dar grosul reprezinta bani luati de la propria populatie, care la o adica mai renunta la ei. Italia are datoria cea mai mare din Europa, 1795 miliarde euro. La nivelul UE suma tuturor datoriilor se ridica „doar” la 8600 miliarde euro.

    Si ce daca, vor zice unii. Mergem inainte. Nu este chiar asa. Ca daca ar fi, n-ar mai tremura bursele si pietele la fiecare anunt mai important, nu s-ar intruni mai marii lumii de cateva ori pe semestru, in cautare de solutii. Pe care nu le gasesc.

    In trecut astfel de dezechilibre grave se rezolvau prin razboaie. Care stergeau totul cu „buretele”, mai dispareau cateva milioane de locuitori, se reseta situatia economica si se pleca de le zero, pana cand alte dezechilibre grave provocau un alt razboi.

    Aceasta „rezolvare” nu mai exista acum, eventuale conflicte armate ar fi atat de distrugatoare, in contextul noilor tehnologii, incat sunt scoase din ecuatie.

    Cu ce le inlocuim? Iata marea intrebare, cel care gaseste raspunsul merita trei premii Nobel, inclusiv cel pentru pace. Caritasul gigantic sta sa crape, ceasul ticaie, nu mai este mult pana la prima bubuitura.

    Tiparirea de bani

    Pana una alta Statele Unite si BCE au gasit „solutia”: tiparesc moneda. Si nu cu masura, ci cu vagoanele. Cat o functiona, nimeni nu pare sa stie. Ca nu este solutia care ar trebui este la mintea cocosului. Daca ar fi posibil, toata lumea ar sta acasa si ar primi lunar, de la banca centrala, un plic cu bani. Cu care n-ar avea ce cumpara, ca nimeni n-ar mai munci. Am trai fericiti, numarand bani si cu burta goala. Pana cand? Iarasi nimeni nu pare sa stie, in ciuda faptului ca se ocupa de problema capete luminate, unele incununate cu Nobel.

    Unde este Romania?

    In mijlocul furtunii economice, unde sa fie. Din fericire cheia de la tiparnita de bani este la Mugur Isarescu, a ascuns-o bine ca nici el nu mai stie unde a pus-o. Dar rezerva valutara si tiparnita asta le stau in gat celor de la USL, care ar vrea sa porneasca dezmatul si festinul, acum cat vor sa castige alegerile. Dupa care potopul. Daca reusesc sa fure cateva miliarde de euro, sa dispara cu ele in insule exotice, asta e. Sa fie primit.

    UE ameninta cu taierea totala a fondurilor structurale, nerambursabile, in care caz iesim din tinta de deficit convenita cu troica FMI-UE-BM, in care caz cei trei s-ar putea supara si denunta acordul cu Romania, in care caz CDS-ul si costurile imprumuturilor Romaniei ar urca in stratosfera, in care caz… Ii las pe cititori sa completeze urmarile.

    Ca amarastenii ramasi acasa, fara chiloti si mancare, se pun pe injuraturi si blesteme, nu mai conteaza. Fraierii au votat, acum platesc prostia.

    Guvernarea Boc-Basescu, cu toate reprosurile ce i se pot aduce, a inteles si a actionat in directia cumpatarii si prudentei, inclusiv prin limitarea veniturilor din surse inexistente. Exista opinii ca Romania ar putea hrani acum, din ce produce, maximum sase milioane de persoane. Restul? Din imprumuturi. Pana cand? Nu se stie.

    Un tablou sumbru, dar real. Solutiile? Daca nu le gasesc capetele luminate ale lumii, cum sa le gasesc eu. Probabil, in comentariile lor, cititorii mei se vor dovedi mai inventivi la capitolul solutii.

    Le multumesc anticipat și le astept cu curiozitate.

    Articol scris Stefan Vlaston, candidat ARD din partea Noua Republică
    Mai e cineva AICI ?