Tag: alegeri parlamentare 2012

‘Dezinfecția ‘ politică

Adevărata ‘Dezinfectie’ poate fi o prezență masivă la vot!

Din tot acest imens scandal din ultima perioadă reiese tot mai clar că trebuie să scăpăm de ‘microbii și mai ales de paraziții’ care au infectat România.
Trebuie să scăpăm de sindromul ‘merge și așa’, trebuie să schimbăm foaia!

Nu mai vrem să permitem incompetențe crase !
Nu mai vrem să fim conduși de mediocri !
Nu este posibil să rămânem nepăsători la tot ce ni se întâmplă!
Votul nostru este ca o lanternă ce luminează întunericul, cu cât suntem mai mulți, cu atât e mai multă lumină…
Cu cât luminăm mai mulți în aceiași direcție, cu atât drumul se vede mai bine!

PS: O singură rugăminte mai am: nu mai votați PSD! Un partid care nu vrea să se reformeze de 20 de ani. E și greu de altfel să facă asta cu aceiași oameni care au aceleași metehne. Un partid care își acoperă și își menține în funcții de conducere oameni condamnați definitiv la închisoare pentru infracțiun grave de corupție și își exclude membrii ce au opinii contrare șefului ierarhic, un partid ce a ținut România în sărăcie și un partid care se menține mereu la putere prin promisiuni populiste.
Aviz amatorilor și din alte partide!
Nu mai puteți ascunde mizeria sub preș! Faceți Curățenie în propria ogradă, promovați valorile, suflecați mânecile și treceti la treabă !
Maturitatea noastră (a majorității cetățenilor) este singura în măsura să aducă schimbarea pozitivă în societate. Nu mai merge așa!

Hai ca se poate !
România trezește-te !

Aveți încredere !

Cătălin Anghel

În ce lume trăim ?

Într-o lume care a scapat complet frâiele. Și acum merge haotic, brownian, fără țintă și obiective. Unde o vrea Domnul. Vrăjitorul a iesit din cutia magica si, se pare, nu mai poate fi oprit.

Joaca cu banii

Volumul derivativelor financiare a atins de 11 ori PIB-ul mondial. Bani care exista doar virtual, din joaca pe clapele computerelor.

Iata un exemplu simplificat, didactic. Banca A are 1000$, din care imprumuta banca B cu 900, care imprumuta banca C cu 800 si tot asa. Cu dobanzi si tot tacamul. Cand ii intrebi cati bani au, iti raspund 1000+900+800+…. plus dobanzi. O bogatie care exista doar in memoria computerelor, nu are corespondent in bunuri si servicii aflate pe piete. Sunt bunuri financiare, importante si ele, dar s-a sarit de mult calul, n-a existat o legislatie si un control al acestor bunuri si servicii. Si acum tremuram.

In realitate lucrurile sunt mult mai sofisticate si mai greu de explicat, dar pentru uzul necunoscatorilor cam asa stau lucrurile.

Avem de 11 ori mai multe „resurse” financiare comparativ cu volumul bunurilor si serviciilor reale. Ne amagim ca suntem de 11 ori mai bogati decat suntem in realitate. Dorim sa traim de 11 ori mai bine decat am merita. Sa cheltuim de 11 ori mai mult decat muncim. Discrepanta dintre dorinte si putinte se vede in piete si burse. Care tremura ca frunza.

Criza datoriilor suverane

Profitand de acest volum urias de resurse ireale si de coniventa dintre bancheri si politicieni, unele state s-au imprumutat peste masura, peste posibilitatile de a restitui candva banii. Cu banii imprumutati politicienii si-au mituit alegatorii si au castigat alegerile, iar bancherii au primit dreptul sa se adape din bugetele de stat. La discretie. Ce-a iesit vedem in Grecia. Care, in plus, a mintit ascunzand deficitele, sa se poata imprumuta mult si bine.

Mult si bine nu inseamna la infinit. Candva, buba avea sa se sparga. Si s-a spart acum. A aflat toata lumea ca Grecia are de returnat 5-600 de miliarde de euro, o suma pe care nici in vise n-o poate returna. Dar 14 salarii si 14 pensii, si venituri lunare duble sau triple, comparativ cu alte tari, au fost bune. Grecii au trait mult peste ce le permitea plapuma proprie, fara sa-si dea seama. Si acum dau din colt in colt, traiesc pe perfuziile UE, pentru ca sunt in zona euro si bancile germane, franceze, italiene au expuneri mari pe Grecia. O plecare a Greciei din dispozitivul euro ar afecta extrem de multe jocuri financiare.

Si totusi, fiind in moarte clinica economica, cat mai poate trai doar pe aparate? Mai ales ca grecii nu dau semne ca au inteles ce li se intampla, sa-si plateasca impozitele, sa treaca la treaba si la o viata mai cumpatata.

Statele Unite aveau vara trecuta 14.500 miliarde dolari datorie, cand Congresul a votat depasirea ei. Or fi ajuns la 20.000 miliarde datorie? Posibil. Japonia are „doar” 11.000 miliarde dolari datorie, dar grosul reprezinta bani luati de la propria populatie, care la o adica mai renunta la ei. Italia are datoria cea mai mare din Europa, 1795 miliarde euro. La nivelul UE suma tuturor datoriilor se ridica „doar” la 8600 miliarde euro.

Si ce daca, vor zice unii. Mergem inainte. Nu este chiar asa. Ca daca ar fi, n-ar mai tremura bursele si pietele la fiecare anunt mai important, nu s-ar intruni mai marii lumii de cateva ori pe semestru, in cautare de solutii. Pe care nu le gasesc.

In trecut astfel de dezechilibre grave se rezolvau prin razboaie. Care stergeau totul cu „buretele”, mai dispareau cateva milioane de locuitori, se reseta situatia economica si se pleca de le zero, pana cand alte dezechilibre grave provocau un alt razboi.

Aceasta „rezolvare” nu mai exista acum, eventuale conflicte armate ar fi atat de distrugatoare, in contextul noilor tehnologii, incat sunt scoase din ecuatie.

Cu ce le inlocuim? Iata marea intrebare, cel care gaseste raspunsul merita trei premii Nobel, inclusiv cel pentru pace. Caritasul gigantic sta sa crape, ceasul ticaie, nu mai este mult pana la prima bubuitura.

Tiparirea de bani

Pana una alta Statele Unite si BCE au gasit „solutia”: tiparesc moneda. Si nu cu masura, ci cu vagoanele. Cat o functiona, nimeni nu pare sa stie. Ca nu este solutia care ar trebui este la mintea cocosului. Daca ar fi posibil, toata lumea ar sta acasa si ar primi lunar, de la banca centrala, un plic cu bani. Cu care n-ar avea ce cumpara, ca nimeni n-ar mai munci. Am trai fericiti, numarand bani si cu burta goala. Pana cand? Iarasi nimeni nu pare sa stie, in ciuda faptului ca se ocupa de problema capete luminate, unele incununate cu Nobel.

Unde este Romania?

In mijlocul furtunii economice, unde sa fie. Din fericire cheia de la tiparnita de bani este la Mugur Isarescu, a ascuns-o bine ca nici el nu mai stie unde a pus-o. Dar rezerva valutara si tiparnita asta le stau in gat celor de la USL, care ar vrea sa porneasca dezmatul si festinul, acum cat vor sa castige alegerile. Dupa care potopul. Daca reusesc sa fure cateva miliarde de euro, sa dispara cu ele in insule exotice, asta e. Sa fie primit.

UE ameninta cu taierea totala a fondurilor structurale, nerambursabile, in care caz iesim din tinta de deficit convenita cu troica FMI-UE-BM, in care caz cei trei s-ar putea supara si denunta acordul cu Romania, in care caz CDS-ul si costurile imprumuturilor Romaniei ar urca in stratosfera, in care caz… Ii las pe cititori sa completeze urmarile.

Ca amarastenii ramasi acasa, fara chiloti si mancare, se pun pe injuraturi si blesteme, nu mai conteaza. Fraierii au votat, acum platesc prostia.

Guvernarea Boc-Basescu, cu toate reprosurile ce i se pot aduce, a inteles si a actionat in directia cumpatarii si prudentei, inclusiv prin limitarea veniturilor din surse inexistente. Exista opinii ca Romania ar putea hrani acum, din ce produce, maximum sase milioane de persoane. Restul? Din imprumuturi. Pana cand? Nu se stie.

Un tablou sumbru, dar real. Solutiile? Daca nu le gasesc capetele luminate ale lumii, cum sa le gasesc eu. Probabil, in comentariile lor, cititorii mei se vor dovedi mai inventivi la capitolul solutii.

Le multumesc anticipat și le astept cu curiozitate.

Articol scris Stefan Vlaston, candidat ARD din partea Noua Republică
Mai e cineva AICI ?

Nu mai sunt bani

Nu mai sunt bani.

Asta pare să fie explicația multora din evenimentele care țin titlurile din toată media.
Să vedem:
1. Statul nu mai are bani. Declarație Ponta nu sunt bani, nu sunt bani pentru școli, nu sunt bani pentru investițiile din infrastructura, nu sunt bani de salarii, nu sunt bani în spitale, nu sunt bani pentru primării Etc
2. Populația nu mai are bani. Sărăcia și foamea pun stăpânire pe România. O simte 90% din populația țării. Cumpărăm produse mai puține și de mai proasta calitate.
3. Firmele nu mai au bani. Oltchim nu primește oferte, si când primește nu mai vin banii… Firmele mici au dat faliment sau trag să moară
4. Bursele nu mai au bani. Cazul Sima este dovada că nici bursele nu se simt bine fără bani, nici investitorii nu mai au motive să caute bursa ca sursa de prosperitate.
5. Media nu mai are bani. Cazul Nicoleta Luciu. Lipsa de bani a condus la tabloidizarea TV, a presei scrise, si chiar Internetului. Orice știre are in spate interese economice, manipularea opiniei publice, dispărând ideea că presa are rol de informare. Vezi cazul Antena3 mult prea partizană, sau OTV din TV iar prin presa scrisă majoritatea ziarelor sunt poziționate ca partizane și neechidistante.

De ce nu mai sunt bani ?
1. La stat: Incompetență la toate nivelurile de reprezentare ale statului, nemuncă la nivelul administrației guvernamentale, parlamentului și prin extindere și spre zonele unde încă se mai muncea dar munca nu este răsplatită corect, furt la toate nivelurile, lipsă de viziune la nivelul cel mai înalt nivel de reprezentare, neadaptare la nevoile publice actuale, cheltuielile bugetare dezastruoase, achiziții publice umflate si fără prioritizare, lipsă de proiecte majore cu impact pozitiv în societate, lipsă meritocratie și lidership, nepăsare la nivel guvernamental.
2. Sărăcia populației este rezultatul politicilor dezastruoase de 20 ani de guvernare haotică, lipsită de coerență și viziune, de lăcomia celor ce dau salarii sau sunt la butoane, de lipsa de informare privind antreprenoriatul, de furtul banilor publici, de faptul ca șmecheria este noua modă în ceea ce privește munca, de lipsa de investiții, de tendința de polarizarea socială.
3. Firmele românesti nu au bani din cauza creșterii necontrolate a taxelor. Din cauza unei lipse a concurentei reale care să stimuleze creativitatea si adaptarea la piață. Politicul a stricat si economicul. La stat se cumpără produse scumpe. La privat nu se poate dezvolta o firmă fiindcă nu exista o masă critică de clienti din pătura mijlocie. Cui să vinzi ? Pentru străini nu s-au făcut facilitățile pentru investiție, serviciile bune costă, si uite așa …
4. Lipsa unei legături Intre munca si bani a făcut ca speculatorii să fie cei care fac regulile pe piața bursieră. Nu mai exista firme profitabile, exista doar zvonuri economice generatoare de profit. Spirala prețului acțiunii face ca la un moment dat cineva să plătească, rămânând fără bani.
Nu mai exista corelație între prețul acțiunii și potentialul firmei pe piața din cauza posibilității manipularii prețului conform intereselor punctuale.
5. Informația înseamnă bani. Faptul că in presă nu se mai propagă Informația, ci manipularea a făcut ca să existe o lupta pentru audiență și o distorsionare a valorilor. Cazul Nicoleta Luciu este dovada ca toată presa se îndreaptă în zona bătaie pe rating si nu pe calitatea informației. Aici ar fi de spus câte ceva si despre partizanatul si polarizarea presei. Sunt rare zonele încă neclasificate ca fiind partizane. In media încă mai sunt bani, dar calitatea Informatiei scăzute este dovada ca si aici se va rămâne in curând fără bugete. Doar faptul că azi, dacă nu ai notorietate nu contezi este încă o explicație de ce media este încă pe val. Media este deocamdată noua monedă.

Ce este de făcut ?
Aceasta ar trebui sa fie subiectul agendei publice.
Redefinirea tuturor principiilor care stau la baza economiei, educației, politicii și a însăși filizofiei de viață. Alte propuneri ?

Catalin Mihai ANGHEL

Revolta m-a făcut să fac pasul în politică

Cătălin Anghel, preşedintele Filialei Constanţa a Partidului Noua Republică, a acordat un interviu pentru Replica de Constanta în care a vorbit, printre altele, despre proiectele urgente pentru Constanta şi modul în care consideră că va funcţiona Alianţa România Dreaptă la Constanţa.

Reporter: De ce vreţi un loc în Parlamentul României?
Cătălin Anghel: Revolta m-a făcut să fac pasul în politică. Nu am notorietatea politicienilor hârşiţi, cu discursuri atât de uzate încât nu le mai cred nici ei. Vin sincer şi deschis cu suflul celui care nu crede atât în populismul promisiunilor, cât cu speranţa de a fi reprezentantul constănţenilor care şi-au pierdut orice speranţă în clasa politică. Se vede cu ochiul liber că România este într-o situaţie dezastruoasă şi că reprezentanţii partidelor de până acum nu au trecut testul de comunicare bidirecţională cu oamenii. Intenţionez să candidez pentru că sunt un om responsabil căruia îi pasă de ce se întâmplă cu ţara lui, îi pasă de viitorul copiilor lui.
România merită o guvernare mai bună. Iar guvernul este numit de către Parlament. Din Parlament trebuie începută lupta pentru calitate. Atât a oamenilor, cât şi a legilor. Simplitate şi uşurinţă în aplicare a legilor. Adaptare la realităţile economice şi transparenţă în cheltuielile publice. Coordonare suplă prin oameni competenţi şi eficienţi. Este nevoie de profesionişti în domeniile lor, de oameni de caracter şi cărora le pasă de comunitatea lor, de ţara lor. Sunt conştient de misiunea imposibilă în condiţiile actuale politice, dar îmi plac provocările şi sper să am ajutoare în cei ce se regăsesc în ideile mele. Mi-aş dori să influenţez legi care să-i determine pe români să nu mai plece din ţara lor. Să-i facă pe români să fie mândri că au aceleaşi drepturi precum europenii. Sper cu tărie că în România nu vor mai exista impostori în funcţii înalte, de stat si administraţie. Suntem în situaţia în care omul politic trebuie să salveze ţara şi nu mai avem timp de pierdut pentru judecarea predecesorilor noştri. Ne trebuie legi ferme şi exacte pentru a eradica nepotismul, corupţia şi de a ridica nivelul de trai mai aproape de cel european.

Reporter: Cu ce proiecte şi idei porniţi la drum, care credeţi că sunt cele mai grave probleme ale judeţului Constanţa în acest moment?
Catalin Anghel: Venind din sectorul privat sunt animat de gândul eficienţei administrative, de o dorinţă de comunicare cu oamenii, de înţelegere a nevoilor şi a problemelor actuale şi de a rezolva o parte din ele de-a lungul timpului, în ordinea priorităţilor şi a posibilităţilor. Este cunoscut faptul ca un lider bun atrage şi bunăstarea comunităţii. Constanţa, ca regiune, are mult potenţial de dezvoltare nefructificat. Sunt adeptul investiţiilor locale sau străine în greenfield-uri – care să genereze locuri de muncă bine plătite. Judeţul Constanţa are puţine investiţii în mici făbricuţe, depozite sau hale industriale care să producă direct sau pentru marii jucători economici produse de calitate la preţuri decente – aşa cum sunt destule în vestul ţării sau afară. Aceste investiţii nu vin decât acolo unde autorităţile locale le pasă de oameni şi creează premizele de infrastructură şi facilităţile oferite sunt atractive. Nu comisionul de succes la tranzacţiile imobiliare din zonele de dezvoltare industrială… Dezvoltarea Portului Constanţa este o prioritate naţională, iar noi mutăm serviciile profitabile în capitală, dezvoltarea portului Tomis a fost încetinită de contracte nu tocmai benefice pentru investitorii adevaraţi, Oraşul vechi (din zona Peninsulară) a fost abandonat şi lăsat in paragină deşi în toată lumea este de maxim interes şi un potenţial de dezvoltare uriaş. Avem cetăţi care trebuie redate unui circuit turistic, avem obiective despre care nici copiii noştri nu cunosc prea multe, avem mult prea multe tezaure să asistăm neputincioşi cum se deteriorează. Lipsa de transparenţă a cheltuirii banului public şi lipsa de concurenţă reală la licitaţiile publice locale duc la creşterea costurilor până la niveluri insuportabile – vezi gigacaloria. O altă problemă ar fi sezonalitatea angajărilor. Nu pare a fi preocuparea liderilor actuali ce fac oamenii în extrasezon. Cel puţin nu am văzut asta în agenda publică. Dar principala problemă la Constanţa rămâne dispariţia locurilor verzi, micşorarea parcurilor. O mare parte din aceste probleme – sunt convins că nu le-am amintit pe toate – pot fi rezolvate printr-o guvernare responsabilă.
Reporter: Există o statistică îngrijorătoare la nivelul României, privind rata mare a şomajului în rândurile tinerilor. Ce credeţi că ar ajuta sau ar rezolva, într-o oarecare măsură, această problemă?
Catalin Anghel: Stimularea dezvoltării de IMM-uri, transparenţa şi depolitizarea angajărilor la instituţiile publice, dezvoltarea turismului, atât cel sezonier, cât si cel balnear, specializarea în zona de SPA, dezvoltarea infrastructurii portuare sunt printre premisele ce ar ajuta în aceasta problemă. Şomajul apare în ţările sau zonele unde oamenii sunt neglijaţi pe termen lung sau în situaţia neadaptării la noile condiţii de piaţă. Concurenţa pe piaţa muncii atât între firme, cât şi între angajaţi stimulează creşterea productivităţii muncii şi o corecţie a veniturilor raportată la muncă. Numai atunci vom avea creşteri de salarii pe baze reale. Facilităţile oferite firmelor care angajează tineri trebuiesc mărite şi cumva trebuiesc adaptate locurile de educaţie conform cu tendinţa pieţei de muncă. Trebuie să avem atât studiu teoretic, dar mai ales abordare practică în pregătirea forţei de muncă. Este nevoie de asemenea de pregătire antreprenorială pentru crearea de noi locuri de muncă la nivelul comunităţii. Iar Constanţa are posibilităţi mari în zona serviciilor – distracţie, turism balnear, scubadiving, teambuiding, shipping, crewing etc.
Reporter: ARD are deja probleme la Constanţa, în sensul că PNŢCD, partid cu care înţelegem că aveţi relaţii bune, a anunţat ruperea protocolului. Cum comentaţi, cum vă afectează acest lucru?
Catalin Anghel: Unde negociază – din opoziţie – 4 partide cu diferenţe de vârstă, de număr de membri, de prospeţime şi de viziune, până la urmă este normal să existe dispute şi diferenţe de opinie. Ceea ce contează este să respecţi partenerii de coaliţie şi principiul de colaborare stabilit. Există de asemenea şi momente mai tensionate atunci când nu se respecta criteriile de valoare a candidaţilor, sau numărul lor. Eu sper ca împreună să găsim soluţia optimă care să avantajeze realitatea politică din teren şi dorinţa electoratului. În ţară, Noua Republică încă nu a primit in cadrul Aliantei locurile conform procolului. La Constanţa Noua Republică are propus unul din colegiile de oraş Constanţa. Protocolul se poate rupe dacă nu se respectă criteriile în baza cărora a fost construită alianţa ARD. Coalizarea centru-dreapta nu trebuie făcută de pe poziţie de forţă, ci pe criterii de competivitate a candidaţilor.
Reporter: Cum decurg negocierile? Pe ce colegiu aţi dori să candidaţi? Luaţi în calcul o candidatură doar din partea Noii Republici sau de independent dacă partidele din Alianţa România Dreaptă nu vă sprijină?
Catalin Anghel: Negocierile sunt în toi în ţară, la Constanţa am depăşit multe din obstacole şi am agreat un loc eligibil din oraşul Constanţa. Sunt pregătit pentru orice variantă. Doresc să candidez pe un colegiu din zona urbană.