Rețeta zilei cu aromă politică

Rețeta zilei cu aromă politicaProtest

Ingrediente : 

Un popor mare, necopt, fără miez; 

Mult ciolan; 

Două, trei partide mari şi cîteva mai mici de diverse culori; 

Un mustăcios de Teleorman; un vîrf de dăncil; un pic de tăricean, un ludovic galben, o uniune de legume salvatoare și alte câteva ingrediente mai rare, multe din ele foarte mișcătoare…

O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine; 

O curte constituţională moale şi bine fragezită;

Doua trei sindicate stafidite; 

Condimente :

Apă de ploaie; 

Praf în ochi; 

Gargară măcinată; 

Zeamă de baliverne; 

Tupeu vărsat; 

Mod de preparare: 

Se taie poporul în doua părţi, una bună şi una rea.

Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa pînă se formează ” bucatele mici ce pot fi mîncate dintr-o înghiţitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copiii de părinţi, graşii de slabi, şi se lasă la decantat pînă se ridică la suprafaţă uscăturile.

Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ. 

Se scoate vlaga, apoi se reintroduce şi se pune la foc mic, cu zeama de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. 

Se acoperă cu un capac mare ca să nu răsufle şi din cînd în cînd se stinge cu puţină apa de ploaie. 

Apoi se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide. 

Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vîrful de dăncil şi ‘alde puținul tăricean cu ciolanul în gură şi se lasă la dospit. 

Se amesteca ingredientele și, conform rețetei de la TV dau o aromă de democratie.

Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. 

Apoi se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare. 

Din cînd în cînd se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere.

Cel Roșu aceste bine ascuns sub parfum să nu miroase prea tare …usturoiul. Cel galben se zdrobeste bine și se tine la foc calduț. Cel Albastru e aruncat într-un colț unde să nu se audă prea tare gălăgia…

Pe lîngă ele se mai presară două trei partide mici şi bine frăgezite. Se lasă loc și pentru alte ingrediente de import sau cu arome locale.

Restul de partide se presară după gust.

Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinată. 

Se aşează totul peste poporul deja bine dospit şi se dă la copt.

Din cînd în cînd se strînge caimacul de deasupra, cu care se unge bine borhotul şi secăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeamă de baliverne cu tupeul vărsat. 

Iar dacă vreun ingredient mai destupat protestează și se agită prea tare în front – se execută o înăbușire cu aromă de piper și gaze lacrimogene (de la excesul de ceapă desigur).

Apoi se amesteca încă o dată ingredientele și se face un carcalete de nu mai înțelegi gustul.

Se serveşte rece, pe stomacul gol, în Piaţa Victoriei. 

În caz de probleme digestive sunaţi la 112.

Sau schimbați radical rețeta.

#retetazilei #politica #catalinanghel #carcalete 

 

PS: acest material este un pamflet și va fi tratat ca atare.

Poveste cu tâlc – Teama de a nu risca

Poveste cu talc despre teama de a nu risca

Poveste cu tâlc: Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca?

Într-o ţară aflată în război, era un rege care înspăimânta pe prizonierii săi, nu-i omora…
Îi ducea într-o sală în care era un grup de arcaşi de o parte şi o uşă imensă din fier de cealaltă parte, deasupra căreia se vedeau sculptate figuri acoperite de sânge…
În această sală, îi punea să formeze un cerc şi le spunea: puteţi alege între a muri săgetaţi de arcaşii mei sau a trece prin această uşă…
În spatele acestei uşi EU VĂ VOI AŞTEPTA…Toţi alegeau să fie omorâţi de arcaşi…
După terminarea războiului, un soldat care servise în slujba regelui mult timp, se adresă regelui:
– Sire, pot să vă întreb ceva?
– Spune, soldatule.
– Sire, ce se află în spatele uşii?
Regele îi răspunse:
-Mergi şi vezi tu însuţi!!!
Soldatul deschise înspăimântat uşa şi, pe măsură ce o făcea, intrau raze de soare şi lumina invadă sala… Şi, în cele din urmă, surprins, descoperi…că uşa se deschidea în faţa unui drum care conducea spre LIBERTATE !!!
Soldatul, vrăjit, îşi privi regele, care îi spuse:
– Eu le dădeam ocazia să ALEAGĂ dar, din teamă, preferau să moară decât să rişte să deschidă această uşă!!!
Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca?
De câte ori nu ne pierdem libertatea şi murim înlăuntrul nostru, doar pentru că ne este teamă să deschidem uşa visurilor noastre?

Concentrează-te să trăiești frumos !

Descoperă și alte lucruri interesante pe www.facebook.com/catalin.mihai.anghel