Avem în sânge tradiția miștoului.
Plecând de la miștoul mioritic când atitudinea ciobanului este un automișto resemnat, ajungem la politicieni aleși pentru ca sunt cool (mișto), la ironiile mișto din revistele de făcut mișto ( Catavencii, Kamikaze, Times New Roman și toate celelalte), la un guvern la mișto, cu o justiție la mișto.
La servici se face mișto de colegi sau de șefi, acasă se face mișto la greu ( de la stăpânul casei spre cel mai jos din lanțul trofic), bancurile cele mai bune sunt cele în care se face…mișto, la școală nu te simți bine pănă ce nu faci mișto de colegul de bancă, ce mai vorbim, suntem primii miștocari din lume.
Nu mai vorbim că , de multe ori, miștoul este de multe ori invers proporțional cu valoarea.
Păcat ca nu există un concurs între popoare, că sigur eram primii.
Păcat că acest sport național nu are și reversul medaliei: seriozitate. Sau păcat că cei mai serioși au ales calea exilului sau au ajuns săracii României.
România Trezește-te !
Catalin Anghel
